LUMINA: Sunt crestin dinauntrul sau din afara Bisericii? (Autor: Prof. Univ. Vasile Gordon)
Nu ne oprim acum sa istorisim minunea pe care o savarseste Mantuitorul asupra bolnavului ce suferea de 38 de ani. Evanghelistul Ioan descrie lamurit cele petrecute. Dorim in schimb sa facem o scurta talcuire a evenimentului. Cazul nu trebuie vazut doar individual. Bolnavul suferind de multi ani, care nu avea om sa-l arunce in scaldatoare, reprezinta omenirea Vechiului Testament care astepta un izbavitor si care a venit in persoana Dumnezeu-Omului Hristos, Vindecatorul si Mantuitorul lumii. In locul unei singure scaldatori vindecatore, El va intemeia Biserica, cu zeci de mii de lacasuri, izvor de vindecari pentru toti cei ce intra prin apele Botezului, iar apoi vietuiesc in ea, ca intr-o veritabila Casa a Milei, de unde fiecare primeste, pe masura credintei si a faptelor, tot ceea ce sufleteste este necesar pentru viata de aici si de dincolo. Avand aceste coordonate, ne propunem pentru astazi sa observam deosebirea intre crestinii dinauntrul Bisericii si cei din afara ei, plecand de la imaginea evanghelica a bolnavilor care intrau in scaldatoare (si se vindecau!) si cei care ramaneau pe margine, intr-o dureroasa si zadarnica asteptare. Intuiti, credem, aspectul pe care vrem sa-l evidentiem.

Despartirea de diavoli

Exista o deosebire fundamentala intre crestinul autentic, mladita vie in vita Hristos (Ioan 15, 5), pentru care Sfanta Liturghie inseamna usa de intrare in Rai, si parutul-crestin, cel doar cu numele, care priveste Biserica doar ca pe un monument de arta, iar ceea ce se petrece in ea, ca pe un spectacol placut privirii. Propriu-zis, cel de-al doilea nu poate fi numit crestin. Denumirea lui reala este cea de spectator. Nu vrem sa folosim multe cuvinte, sperand ca din putine, dar spuse direct, fiecare vom intelege in ce categorie ne situam. Pentru a fi crestin cu adevarat, nu este suficient sa fii botezat, iar dupa aceea sa ai legatura cu Biserica doar la Craciun, la Pasti, la vreo cununie sau atunci cand asupra-ti se abate vreun necaz. Crestinul, in acceptiunea deplina a cuvantului, este cel care se tine strans de Sfanta Biserica, precum pruncul de poala maicii lui; cel care asculta de poruncile Bisericii, precum copilul cuminte asculta poruncile parintilor. Trebuie sa mai spunem ca nici simpla participare la sfintele slujbe nu te situeaza automat inauntrul Bisericii. Daca nu participi cu evlavia necesara esti tot un spectator. Sa fim atenti, in acest sens, ca se poate pleca de la Biserica mai incarcati de pacate, mai intunecati la chip decat am venit; sau, asa cum este de dorit, mai luminati, mai imbunatatiti. Este graitoare sub acest aspect urmatoarea pilda din Pateric:
- Fericitul Avva Pavel, ucenicul sfantului Antonie, a povestit parintilor un lucru ca acesta: odata, mergand la o manastire pentru cercetarea si folosul fratilor, au intrat in sfanta biserica ca sa savarseasca sfanta slujba, iar fericitul Pavel lua seama la fiecare dintre cei care intrau in biserica, ca sa vada cu ce fel de suflet intra la slujba, ca avea si acest dar, dat lui de la Dumnezeu, ca sa vada pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrazurile, unii altora. Si intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel, si vazand pe ingerul fiecaruia bucurandu-se de dansul, pe unul l-a vazut negru si intunecat la tot trupul si dracii tinandu-l de amandoua partile, iar pe sfantul lui inger - departe, mergand dupa dansul, posomorat si trist. Iar Pavel lacrimand si batandu-si cu mana pieptul, sedea inaintea bisericii, plangand foarte pe cel ce i se aratase asa. Dupa ce s-a ispravit slujba, iarasi lua aminte Pavel la fetele celor ce ieseau din sfantul lacas. Deci vede pe barbatul care mai inainte intrase intunecat la fata, ca iese luminat, alb la trup, iar pe ingerul sau aproape de dansul, mult bucurandu-se. Iar Pavel l-a rugat pe omul cu pricina sa-i spuna cum i-a daruit Dumnezeu aceasta schimbare. Iar omul vadit fiind de Pavel, inaintea tuturor a povestit fara sfiala cele pentru sine, zicand:
- Eu sunt un om pacatos si de multa vreme vietuiam in grele pacate, pana acum. Dar intrand in sfantul lacas, am auzi cuvintele lui Isaia, prorocul: Spalati-va si va curatiti, scoateti viclesugurile din inimile voastre (Isaia 1, 16 s.u.); Iar eu, nevrednicul, de cuvintele proorocului umilindu-ma si suspinand, am zis catre Domnul: Tie, Dumnezeule, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, ma fagaduiesc sa lepad toate faradelegile si-Ti voi sluji cu curata stiinta! Cu aceste fagaduinte am iesit mai inainte din biserica.
Scuzele de la spovedanie
Mesajul acestei pilde este de a ne stradui sa folosim darurile Bisericii pentru a ne lumina sufletele, nu a le intuneca mai tare. De a ne integra cu adevarat in atmosfera Bisericii, nu a ramane pe dinafara. De cate ori preotii duhovnici nu trag de noi, indemnandu-ne la inlocuirea patimilor cu fapte de virtute, incercand astfel sa ne treaca pragul Bisericii, spre a fi inauntru, iar noi raspundem cu o naturalete copilareasca:
- Da, parinte, aveti dreptate, dar eu - stiti - din motivul cutare sau cutare, nu pot sa fac asta, sau sa renunt la cutare lucru; nu pot sa vin la Sfanta Liturghie pentru ca etc. etc., amagindu-ne ca ne-am spovedit, ca suntem crestini buni, dar in realitate ramanand, in continuare, simpli spectatori ai crestinismului. Sau, cum se mai spune, crestini fara biserica.
Credem ca duhovnicul este dator sa spuna mai direct si personal aceste lucruri, nu numai la modul general. Cand ne cunoaste mai bine si vede ca suntem in situatie de autoamagire, el trebuie sa ne atraga atentia ca prin unele dintre faptele noastre savarsite in Sfantul Lacas (vorbire, umblare de colo-colo, fosnire de pungi, sarutare zgomotoasa a icoanelor, jignirea celor din jur etc.), cat si din afara lui (fapte de care nu pomenim, caci se stiu) nu suntem crestini, ci spectatori. Trebuie, in acest sens, sa cerem parerea duhovnicului, intrebandu-l direct, desigur intre patru ochi: Parinte, ma cunoasteti de atatia ani, ce parere aveti, sunt crestin sau doar ma amagesc ca sunt? Si daca nu sunt, ce ar trebui sa fac? Si preotul, cu tactul necesar, va raspunde fiecaruia potrivit datelor concrete, personale. Credem ca este absolut necesara si mantuitoare o astfel de ora a adevarului! Nici preotul nu trebuie sa se sustraga de la un astfel de dialog, nu numai cu propriul duhovnic, dar chiar si cu credinciosii. Cand aveti ceva de reprosat sau de atentionat, sau vedeti ca preotul greseste intr-un fel sau altul, va indemnam sa va adresati, tot intre patru ochi, fireste: Parinte, cutare fapta sau vorba cred ca este gresita... Si preotul, in urma acestui dialog lamuritor, isi poate indrepta greseala, sau, daca crede ca nu a gresit, poate da explicatiile necesare.

In afara sau inauntru?

Intorcandu-ne la mesajul evangheliei de astazi, trebuie sa realizam ca nimeni nu se mai poate plange ca nu are om sa-l arunce in scaldatoare: Omul Hristos, asteapta in fiecare minut din zi si noapte sa fie strigat, iar Biserica, Vitezda noastra, a tuturor, are apele pregatite pentru vindecarea oricarei dureri. Chemarea noastra speciala pentru ziua de azi este sa ne intrebam serios, consultand, fireste, duhovnicii nostri, daca suntem in Biserica sau in afara ei. Intrebarea si-o adreseaza tot mai des membrii marcanti ai comunitatilor protestante care, stiindu-se rupti de Biserica cea Una, se intreaba ingrijorati: suntem in sau in afara? De aceea, multi dintre ei se indreapta inspre Ortodoxie, fapt remarcat nu numai in Europa occidentala, ci si in America sau pe alte continente. Trebuie sa mai retinem ca nici simplul fapt de a fi botezat ortodox nu-i suficient pentru a fi cu adevarat in Biserica, ci trebuie implinite anumite cerinte, asa cum am spus mai sus. Sa nu intarziem, asadar, sa avem curajul sinceritatii si, mai ales, curajul de a trece hotarati pragul Bisericii, nu numai in sens fizic, ci si spiritual. Recitind pericopa evanghelica de astazi, vom vedea cum, spre finalul ei, ni se dezvaluie ca bolnavul cu pricina ajunsese suferind in urma unor pacate grele. Asemenea lui suntem, poate, si noi. De aceea, dupa ce ne vom spovedi fara a ascunde ceva si ne vom hotari sa rupem cu faptele care ne-au situat in afara crestinismului, cuvintele Domnului adresate slabanogului se vor potrivi si noua:
- Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau!

(Sursa: lumina.ro)