Era in seara cand incercasera, pentru a nu stiu cata oara, experienta cu broasca. Se bucurase degeaba asistentul ca n-au sa mai gaseasca. Lac sa fie, ca broaste, ii anulase doctorul sperantele. Au stat nopti in sir, cine le mai stia numarul. Asistentul avea insomnii, iar cand reusea sa adoarma in sfarsit, visa numai picioare de broasca, ochi de broasca, incepusera sa-i joace in fata pete de culoare verde, apa luata de la frigider ii mirosea a balta, iar cand sotia ii spusese ca ar vrea o rochie de culoarea matasii-broastei, i se facuse rau pur si simplu si se sculase livid de la masa.
Asa nu se mai poate, ii spusese doctorului a doua zi, am inceput sa ma trezesc noaptea, aud numai oracaieli. Au ramas in seara aceea in laborator, el si doctorul. Nimic deosebit, clipocitul apei in recipient exct acelasi ca in alte nopti. Asistentul si-a suflecat maneca halatului alb, cotrobaind prin borcanul in care incropisera provizoriu o crescatorie de broaste. A prins una la intamplare, evitand sa se mai uite la ea, apoi i-a dat-o doctorului ca s-o pregateasca pentru experienta. La inceput, broasca a ramas pe prima treapta a scarii din recipient. Ii placea chiar, apa era proaspata si imita perfect interiorul unui acvariu. Apoi temperatura a inceput sa creasca treptat. Broasca a mai urcat o treapta a scaritei. Incepea sa fie nelinistita, temperatura crestea in continuare, medicul si asistentul priveau ca hipnotizati, stiau ce avea sa urmeze, nu erau la prima lor experienta. Broasca se ridicase, mai inota cu labele usor, din ce in ce mai usor, ridicase capul deasupra apei, pana cand nu s-a mai vazut nici o miscare, poate doar un efort, ultimul, de a se impotrivi. Temperatura urca, apa incepuse sa fiarba.
- A murit, spuse asistentul pentru a nu stiu cata oara.
- Da, dar s-a acomodat, raspunse impasibil doctorul, si-atunci asistentul se gandi la el insusi. Da, s-a acomodat, se balbai. Urmau calcule, totul facut, refacut, gandit, discutat.
- A murit, spuse el dimineata sotiei, cand se intoarse acasa.
- Cine ? se alarmase ea, ajutindu-l sa-si scoata pardesiul.
- Broasca, raspunse el, spre stupefactia femeii, care nu pricepea nimic, a murit, mai spuse el, dar s-a acomodat. Ne acomodam.
Si-a adormit aproape imediat, eliberat de toate obsesiile refugiate in visele sale cu broaste.

Areta Sandru

(din volumul de proza Jurnal de una singura, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1980, p. 24- 25)