Pe Internet circula un studiu intitulat: De la marxism-leninism la neomarxism, marxismul cultural si corectitudinea politica, pe care il puteti citi in continuare.
Sub lozinca: Proletari din toate tarile, uniti-va! marxismul clasic a promovat lupta clasei considerate oprimate, proletariatul, impotriva capitalismului. Marx considera proletariatul clasa oprimata cea mai revolutionara, care nu are de pierdut decat lanturile. Teoria marxista prezicea ca revolutia mondiala va izbucni in tarile cele mai dezvoltate economic, cum ar fi Germania sau Imperiul Britanic. Dupa Primul Razboi Mondial, singura tara in care revolutia comunista a reusit a fost Rusia tarista, tara subdezvoltata economic, si ea nu prea a avut nicio legatura cu proletariatul. Marea Revolutie Socialista din Octombrie, cum o numea istoriografia comunista, a fost mai degraba o lovitura de palat realizata de un grup de conspirationisti bolsevici, lipsiti de scrupule, in frunte cu Lenin si Trotki care a reusit datorita dezorganizarii generale a Rusiei si in primul rand a armatei, unde moralul si vointa de lupta erau la pamant. Aceasta dezorganizare a urmat revolutiei burghezo-democratice din februarie, care l-a detronat pe tar iar cele doua guverne provizorii care au urmat (Lvov si Kerenski) nu au facut fata situatiei si au creat serioase nemultumiri in tara. De aceasta situatie revolutionara, cum a numit-o Lenin, au profitat conspiratorii bolsevici mai hotarati, mai bine organizati si mai lipsiti de scrupule. De fapt, deviza bolsevicilor era: Cu cat mai rau, cu atat mai bine, cu alte cuvinte, dezorganizarea, lipsurile, nevoile si scaderea dramatica a moralului populatiei favorizeaza revolutia socialista. Oare ce a fost, de fapt, Lenin? O butada de pe vremea comunismului ne spunea ca Lenin nu a fost, in mod sigur, savant caci atunci ar fi stiut ca socialismul nu trebuie experimentat pe oameni si probabil ca a fost un filozof! Dar patriarhul social-democratiei ruse, Gheorghi Plehanov, ne spune ca Lenin nu a fost in niciun fel un filosof. Dar se dorea el a fi? Poate merita sa ne reamintim ideea lui Louis Althusser, un filosof francez care ne spune:
- Lenin nu a intemeiat o noua filosofie a practicii, ci o noua practica a filosofiei.
O practica a filozofiei soldata cu asasinate in masa. Inainte de Primul Razboi Mondial teoria marxista spunea ca daca in Europa va incepe un razboi, atunci clasa muncitoare de pe continent se va revolta, va declansa revolutia socialista, va inlatura guvernele si va forma o noua Europa Comunista. Cand a izbucnit razboiul in vara anului 1914 acest lucru nu s-a petrecut, ci din contra, muncitorii din toate tarile au luptat fiecare in armata tarii lor ca sa-si apere propriile tari de inamic. Revolutia comunista din Rusia nu s-a extins in alte tari, nefiind sustinuta de muncitori. Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, teoreticienii marxisti s-au intrebat oare ce n-a functionat. Raspunsurile au fost diferite! Lenin a creat Internationala a III-a, comunista, si o noua teorie a revolutiei socialiste mondiale, care poate izbucni si intr-o tara dezvoltata politic, unde apare o situatie revolutionara, cu referire la Rusia, nu neaparat intr-o tara dezvoltata economic cum a prorocit Marx! In schimb, doi dintre conducatorii intelectuali marxisti, Antonio Gramsci in Italia si Georg Lukacs in Ungaria (considerat cel mai stralucit ganditor marxist dupa Marx incoace), in mod independent au venit cu acelasi raspuns:
- Cultura occidentala si religia crestina au facut ca muncitorii occidentali sa fie orbiti, sa nu mai vada interesele propriei lor clase.
Au concluzionat astfel ca o revolutie comunista va fi posibila in Occident numai dupa ce vor fi distruse atat cultura occidentala cat si religia crestina. Ca urmare, acestea au devenit cele doua obiective principale ale marxismului cultural si nu s-au schimbat de atunci. Gramsci a fost cel care a pus bazele unei noi si faimoase strategii de distrugere a reperelor morale traditionale, care s-a dovedit a fi foarte eficienta. Aceasta strategie a constat din inlocuirea revolutiei comuniste ca mijloc de preluare a puterii (cum a fost in Rusia) cu un lung mars al marxistilor prin institutiile occidentale care formeaza cultura: scoli, mass-media, biserici si oricare alta institutie. Georg Lukacs s-a dovedit a fi si mai influent. In 1918 el a devenit deputat-comisar pentru cultura in timpul scurtului regim bolsevic Bela Kun din Ungaria. In aceasta postura el isi punea intrebarea: Cine ne va salva de la civilizatia occidentala? si a instituit in cele din urma ceea ce el a numit TERORISMUL CULTURAL. Una din principalele componente ale acestuia a fost introducerea educatiei sexuale in scolile maghiare. Lukacs si-a dat seama ca daca va putea distruge morala sexuala traditionala a tarii, atunci ar face un pas urias catre distrugerea culturii traditionale si a credintei crestine in Ungaria. Romania a salvat Ungaria de comunism si de terorismul cultural al lui Lukacs intrand cu armata in Ungaria, ocupand Budapesta si alungand guvernul bolsevic al lui Bela Kun. Lukacs a disparut, dar a reaparut in 1923, la Saptamana de studiu marxist din Germania. Georg Lukacs este filosoful marxist care afirma, prin 1970, deci la batranete, intr-un dialog cu sociologul italian Franco Ferraroti, ca prefera cel mai rau socialism celui mai bun capitalism. Aceasta afirmatie venea dupa milioanele de victime ale gulagurilor si dupa esecul vizibil al socialismului in toate domeniile. Mai rar atata consecventa in promovarea raului, ca in cazul acestui neomarxist! Oare ce asteptari sa avem de la epigonii sai? In Germania, fiind finantat de catre un tanar marxist cu numele Felix Weil, care mostenise o avere imensa si care dupa modelul lui Frederich Engels " care cheltuise averea parintilor capitalisti pentru a finanta utopiile periculoase ale lui Marx " dorea sa si-o cheltuiasca sponsorizand revolutia socialista mondiala, Georg Lukacs a intemeiat Scoala de la Frankfurt, care avea sa devina locul unde a aparut si s-a dezvoltat conceptul de corectitudine politica, asa cum il stim si astazi. Aici, alaturi de Max Horkheimer, Theodor Adorno, care va deveni cel mai creativ colaborator al lui Horkheimer si doi psihologi, Eric Fromm si Wilhelm Reich, care au devenit promotorii feminismului si ai matriarhatului, si un student tanar absolvent pe nume Herbert Marcuse, Lukacs a pus bazele marxismului cultural. Horkheimer si alti membri ai Scolii de la Frankfurt au decis ca solutia pentru distrugerea culturii occidentale este sa intersecteze filozofia lui Marx cu psihologia lui Freud. Ei au argumentat ca asa cum muncitorii erau oprimati in timpul capitalismului, in cadrul culturii occidentale, fiecare individ traieste intr-o stare constanta de represiune psihologica. Eliberarea tuturor de aceasta represiune devine unul din obiectivele principale ale marxismului cultural. Chiar si mai important, ei au inteles ca psihologia le ofera un instrument cu mult mai puternic decat filozofia pentru distrugerea culturii occidentale: conditionarea psihologica prin care oamenii absorb o lectie de marxism cultural fara ca sa-si dea seama. De exemplu, pentru a promova homosexualitatea realizezi un film in care un homosexual este personajul pozitiv si acesta este oprimat de heterosexuali! Un exemplu de conditionare psihologica probabil involuntara - caci nu credem ca pe John Lennon l-au preocupat prea mult studiile Scolii de la Frankfurt dar, in acelasi timp, el a fost produsul epocii sale, adica un flower-power cat se poate de sincer - este ilustrat foarte bine in piesa muzicala Imagine. In 1934, Scoala de la Frakfurt, inclusiv membrii conducatori din Germania se stabilesc in orasul New York cu ajutorul Universitatii Columbia. Astfel, obiectivul Scolii de la Frankfurt s-a schimbat curand de la distrugerea culturii occidentale din Germania la realizarea aceluiasi lucru in Statele Unite. Ceea ce se va dovedi o reusita pentru ei. Pentru a servi scopului sau de negare a culturii occidentale, Scoala de la Frankfurt a dezvoltat un instrument puternic care se numeste teoria critica. Aceasta teorie spune ca trebuie criticat orice la nesfarsit. Se pun la indoiala si sunt relativizate si orice fel de institutii, incepand cu familia, care trebuie criticata fara incetare. Scoala de la Frankfurt a cautat sa defineasca atitudinile traditionale fata de orice aspect al vietii ca aducand un prejudiciu. Astfel au fost facute o serie de studii universitare care au culminat cu o carte a lui Adorno care pretindea ca leaga credinta traditionala privind morala sexuala, relatiile dintre barbati si femei cu chestiuni care demonstrau sprijinul familiei fata de fascism. Astazi, termenul preferat utilizat de personajul care se pretinde CORECT POLITIC fata de oricine nu este de acord cu el, este FASCIST! Scoala de la Frankfurt a plecat de la marxismul ortodox, care sustinea ca istoria e determinata de cei care detineau mijloacele de productie. In acelasi timp insa, istoria a fost determinata de grupuri de barbati, femei, rase, religii care au avut puterea de dominatie asupra celorlalte grupuri. Anumite grupuri, si in mod special cel al barbatilor de culoare alba, au fost catalogate ca fiind asupritoare”, in timp ce alte grupuri au fost definite ca fiind VICTIME. VICTIMELE au fost definite automat ca fiind BUNE, iar ASUPRITORII ca fiind rai, fara a se analiza comportamentul fiecarui individ in parte. Adica barbatul alb, crestinul, heterosexualul sunt automat opresori iar femeia (feminista, caci celelalte femei nu exista), omul de culoare, ateul, musulmanul, membrul LGBT sunt automat victime! La inceputul anilor 1930, Horkheimer a lasat deschisa intrebarea cine ar inlocui clasa muncitoare ca agent al revolutiei marxiste? In anii '50, Marcuse a raspuns acestei intrebari spunand ca ar putea fi inlocuita de o coalitie de studenti, negri, femei feministe si homosexuali, exact cei care au fost nucleul revoltelor studentesti ai anilor '60 si victimele SACRE ale corectitudinii politice ale zilelor noastre. Marcuse a preluat apoi un alt termen favorit, si anume cel denumit TOLERANTA, pentru a fi extins la toate ideile si miscarile venite dinspre stanga, inducand antonimul de INTOLERANTA pentru toate ideile ce veneau dinspre dreapta. Astfel, atunci cand ii auziti astazi pe marxistii culturali ca fac apel la toleranta, aceasta inseamna, de fapt, referirea la termenul lui Marcuse TOLERANTA ELIBERATOARE. Este acelasi lucru ca atunci cand se vorbeste despre DIVERSITATE, aceasta insemnand uniformitatea credintei in ideologia lor stangista. Se poate spune despre marxismul cultural ca a realizat un nou limbaj cu nou vorbe, exact ca in romanul avertisment 1984 al lui George Orwell, unde Ministerul Adevarului stabilise ca:
- Razboiul este pace, libertatea este sclavie iar ignoranta este putere!
Herbert Marcuse a ramas in Statele Unite ale Americii si este cel care s-a ocupat de traducerea intr-un limbaj simplu, usor de inteles pentru omul de rand, a scrierilor academice foarte dificile ale membrilor Scolii de la Frankfurt. Cartea sa Eros si civilizatie a utilizat conceptul Scolii de la Frankfurt, de intersectie a lui Marx cu Freud, pentru a argumenta ca, daca am elibera EROSUL NON-PROCREATIV prin intermediul PERVERSIUNII POLIMORFE, s-ar putea crea un paradis nou in cazul in care ar exista doar joaca si nu munca. Eros si civilizatie a devenit unul dintre principalele texte ale Noii Stangi, in anii 1960. Deci daca esti barbat alb si pe deasupra crestin si heterosexual, esti automat triplu opresor si nu ai dreptate niciodata, iar daca esti femeie de culoare, lesbiana si eventual atee sau musulmana, esti de patru ori victima si ai dreptul sa te adresezi justitiei catalogand tot ce nu-ti convine drept discriminare! Nu intamplator un progresist roman, ecologistul Remus Cernea, declara, in 2009:
- Romania va fi cu adevarat libera si democratica atunci cand va avea presedinte o femeie rroma, lesbiana si atee, pentru ca atunci oamenii inseamna ca vor alege un presedinte trecand peste prejudecatile lor.
Nu degeaba se spune ca ecologistii sunt ca pepenii, adica VERZI la exterior si ROSII la interior!

Sursa: gandeste.org, yogaesoteric.net, Rezistenta crestina