AmosNews informeaza: Cele trei Uniri ale romanilor
Mihai Viteazul a realizat in 1600 unirea tuturor romanilor sub o singura autoritate
Mihai Viteazul a trecut muntii Carpati la 4/14 octombrie 1599, in fruntea primului corp al armatei sale, prin zona Buzau - Brasov. In ajutor i-au venit detasamentele secuilor, care ii urau de moarte pe Bathoristi, care ii eliberasera de vechile privilegii. Udrea Baleanu si fratii Buzesti au trecut in Transilvania in fruntea celui de-al doilea corp al armatei, pe la Turnul Rosu.Cele doua osti au facut jonctiunea pe 16/26 octombrie, in apropiere de Sibiu, si peste numai doua zile a avut loc batalia de la Selimbar, spre stupefactia lui Andrei Batory, care nici nu apucase sa-si adune toate fortele. Mihai castiga fara drept de apel si la 1 noiembrei 1599 intra triumfator in Alba-Iulia, in timp ce ghinionistul Andrei Batory este prins si ucis de secui pe cand incerca sa treaca in Moldova. Unirea Tarii Romanesti cu Transilvania ridica, insa, mari probleme la nivel geopolitic, pentru ca nici Polonia, nici Imperiul Otoman si nici Imperiul Habsburgic nu isi doreau un nou raport de forte in regiune. Mihai a actionat din proprie initiativa si stia ca succesul sau va fi acceptat de Rudolf al II-lea, la acea data imparat al Sfantului Imperiu Roman, rege al Boemiei si Ungariei si principe al Transilvaniei. Totusi, pentru a nu-l nemultumi pe Rudolf, Mihai s-a intitulat consilier/loctiitor al imparatului si capitan general al ostilor imperiale, insa nobilii ardeleni l-au numit principe si hrisoavele slavone DOMN DIN MILA LUI DUMNEZEU AL TARII ROMANESTI SI ARDEALULUI. Campania din Transilvania si unirea celor 2 tari romanesti l-au pus pe Mihai Viteazul in fata unei noi situatii. Alianta cu Imperiul Habsburgic nemultumea profund Polonia, iar refuzul lui Mihai de a ceda teritoriile dobandite cu sabia imparatului Rudolf al II-lea, precum si controversatele-i masuri de politica interna, il obligau pe domnitor la o noua campanie de cucerire, la rasarit de Carpati. Trupele sale au trecut Valea Trotusului la 4 mai 1600 si, cu ajutorul ostilor boieresti din Tara Romaneasca, au format o armata de aproximativ 17 000 de oameni. Pe 10 mai a fost cucerit Bacaul si doar 6 zile mai tarziu cetatea Sucevei, care in trecut rezistase eroic nenumaratelor asedii. In 3 saptamani au fost cucerite: Iasiul, Cetatea Tighina, Catatea Alba, Chilia si Ismail. Succesul si usurinta campaniei s-a datorat pe fondul trecerii ostasilor moldoveni de partea lui Mihai, singurul loc necucerit fiind cetatea Hotin, acolo unde Ieremia Movila s-a refugiat cu o mare parte a curtii sale. Ziua de 27 mai 1600 este punctul de glorie al destinului lui Mihai Viteazul, odata cu numirea sa DOMN AL TARII ROMANESTI, ARDEALULUI SI MOLDOVEI intr-un hrisov emis in aceeasi zi. In mentalul colectiv romanesc, Mihai Viteazul ramane unul din cei mai importanti eroi nationali, fiind primul care a realizat unirea tururor romanilor sub o singura autoritate, in ciuda unor conditii politice internationale teribil de potrivnice.

Unirea din 1859 sub spectrul lui Alexandru Ioan Cuza

Unirea Principatelor Romane, cunoscuta si sub numele de Mica Unire, s-a realizat odata cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 si domn al Tarii Romanesti pe 24 ianuarie 1859. Totusi, primul pas in aceasta uniune il face domnitorul muntean Gheorghe Bibescu in 1848, care desfiinteaza vama de la Focsani, in consens cu Mihail Sturza, domnitor al Moldovei. Dupa infringerea Rusiei in razboiul Crimeei, hegemonia Frantei i-a permis lui Napoleon al III-lea sa incerce creearea unui bastion in rasarit, care sa contrabalanseze dominatia rusa in regiune. Pe fondul acestor evenimente si din dorinta unionista a liderilor partidelor nationaliste din Moldova si Tara Romaneasca, precum si a celor aflati in strainatate (in special in Franta), ideea unificarii celor doua Principate a devenit tot mai prezenta in inimile romanilor. Tratatul de la Paris din martie 1856 prevedea intrarea Principatelor Romane sub garantia marilor puteri veste europene, dar si revizuirea legilor fundamentale si permisiunea organizarii unor adunari ad-hoc, care aveau sa le ofere liderilor romani posibilitatea sa isi exprime opinia in priviinta uniunii.
Daca majoritatea opiniei publice din Tara Romaneasca sustinea unirea cu Moldova, in principatul de la rasarit situatia era complicata, deoarece unionistilor Alexandru Ioan Cuza si Mihail Kogalniceanu li se opuneau separatistii Nicolae Istrate, Costache Negruzzi si Gheorghe Asachi, care presupuneau ca alegere capitalei la Bucuresti ar fi dus la o decadere a Iasiului. Prin frauda electorala si cu sprijinul Austriei si al Imperiului Otoman, Nicolae Vogoride, un aspirant la tronul Moldovei, a reusit sa castige mai multe voturi in cadrul Divanului Ad-hoc. Frauda insa a fost reflectata in presa vremii si astfel, la intalnirea, dintre Napoleon al III-lea si Regina Victoria, care a avut loc la Osborne, s-a decis anularea alegerilor din Moldova si acceptarea unei uniuni partiale a Principatelor, cu doi domni, doua guverne si doua Adunari Legislative. Singurele institutii comune fiind Inalta Curte de Casatie si Justitie si Comisia Centrala de la Focsani. Pe 22 septembrie 1857 au avut loc noi alegeri si s-au decis noi rezolutii in cadrul divanului Ad-hoc al Moldovei unioniste.
Evenimentul istoric de recunoastere internationala a unirii a avut loc la 24 ianuari 1859, sub spectrul lui Alexandru Ioan Cuza, inlaturat in anul 1866, odata cu aducerea pe tron a principelui Carol I.

Unirea tuturor romanilor in 1918

In toamna anului 1918, sfarsitul Primului Razboiu Mondial a adus cu sine criza politica in interiorul Imperiului Habsburgic si dezastrul militar strategic in randul Puterilor Centrale, iar tarile capitaliste au fost zguduite de puternice cataclisme sociale, rascoale si revolutii burghezo-democratice si proletare. Sub imboldul foamei si mizeriei lasate in urma de razboi, miscarea revolutionara a descompus imperiului Austro-Ungar, in urma caruia s-au format noi state nationale independente: Austria, Cehoslovacia, Polonia si Ungaria, iar altele, ca de exemplu Romania si Serbia, si-au desavarsit propria lor unitate nationala. Unirea Transilvaniei cu Romania de la 1 decembrie 1918 a avut loc la Alba-Iulia, in urma unei mari adunari nationale care a fost primita cu mult entuziasm in toate cercurile romanesti. Este cel mai important eveniment din istoria tanarului nostru stat national si coincide cu dezideratul de ocupare a intregului spatiu geografic la aceeasi intindere pe care a avut-o vechea Dacie. Intr-o atmosfera de sarbatoare, la care au participat peste 1000 de delegatii oficiale venite din cele 27 de comitate romanesti, episcopii, societati culturale, reprezentanti din invatamant, consilieri si, nu in ultimul rand, multi oameni de rand veniti din toate colturile tarii imbracati in haine de sarbatoare, pe campul lui Horea, sub cetatea lui Mihai Viteazul, s-a infaptuit Marea Unire a tuturor romanilor. In cadrul Declaratiei de la Alba-Iulia, citita de episcolul Iuliu Hossu, s-a decis unirea Transilvaniei, Banatului si a Tarii Unguresti cu Regatul Romaniei. Rezolutia votata de Marea Adunare Nationala a adus cu sine o serie de drepturi care insoteau deplina libertate nationala, dreptul de a administra si judeca in propria limba, reforma agrara radicala, libertatea presei, avantaje muncitorimii industriale etc. Din anul 1990, 1 Decembrie a fost aleasa Ziua Nationala a Romaniei, prilej de sarbatoare publica in intreaga tara.