Eva Constantinescu i-a dedicat poetului Mihai Eminescu o poezie care este publicata in volumul sau, Obsesii, lansat in aceasta toamna si care s-a bucurat de un real succes.
In ceas aniversar, versurile Evei Constantinescu ne reamintesc de dorul nostru fara leac si fara sfarsit, dorul de Eminescu.


EVOCARE....



Din noaptea nefiintei un dor imens te cheama,
Luceafar singuratic ce domini gandul meu....
Salcamii de viseaza iar codrii de arama
Ascund ades in ramuri suspinul toamnei greu.

De unde esti, apleaca-ti spre lumea asta ochii,
Ridica-n luna stresini de case batranesti,
Ori scutura cojoaca acelei zane Dochii
Cand flori de-argint dureaza pe tristele feresti.

Arunca-te in mare, ca in atatea dati,
Facandu-i de se poate si mai adanc misterul,
Iar cand corabii negre purtand singuratati,
La orizont saruta cu panzele lor cerul,

Inclina-ti fruntea pura spre tarmul care-l stii
Vrajit de armonia atator poezii...

Eva Constantinescu

Volumul Obsesii