L-am cunoscut personal pe dl profesor Tudor Opris, initiatorul primului cenaclu literar pentru copii, Sagetatorul. Acesta a fost si indrumatorul meu intr-o perioada cand eram liceeana, la inceputul anilor 90, ajutandu-ma la debutul literar, sa-mi selectez poeziile care au facut parte din volumul de versuri, Steaua ranita, aparut la Editura Vinea si premiat de Uniunea Scriitorilor.
Vestea ca dl profesor Tudor Opris a murit, la 88 de ani, m-a intristat. Imi exprim regretul cu privire la decesul scriitorului care ne-a facut pe multi dintre noi sa iubim poezia. Odihneasca-se in pace!

xxx

Reproduc in continuare un articol publicat de HotNews.ro : Scriitorul Tudor Opris a murit la varsta de 88 de ani.
Scriitorul Tudor Opris, autor a 60 de volume de versuri, memorialistica, traduceri, critica si istorie literara, sase editii ale unor clasici, peste 88 de antologii ale copiilor si adolescentilor talentati, a murit la varsta de 88 de ani, in noaptea de joi spre vineri, informeaza Uniunea Scriitorilor din Romania, potrivit Mediafax.
Tudor Opris a fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), Filiala Bucuresti - Literatura pentru Copii si Tineret.
Nascut in Bucuresti, pe 26 noiembrie 1926, a urmat studii secundare la Colegiul National Nicolae Filipescu de la Manastirea Dealu si universitare la Facultatea de Litere din Capitala, unde a fost sef de promotie. Doctor in filologie Summa cum laude, a profesat peste 50 de ani in Bucuresti, dintre care peste 40 de ani la colegiile nationale Mihai Eminescu si Gheorghe Lazar. Din 1947, a fost membru al Societatii Scriitorilor Romani, iar, din 1974, al Uniunii Scriitorilor din Romania. A reprezentat 20 de ani sectia literaturii pentru copii si tineret in biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor, potrivit site-ului USR.
Colaborator la diverse reviste literare, ziare si alte publicatii, a fost premiat pentru volumele de versuri Zborul carabusului (1944) si Cantecul Sagetatorului (1947). A cunoscut inca din liceu aprecierea si indrumarile lui George Bacovia, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Romulus Vulcanescu, iar in timpul studentiei, pretuirea si increderea profesorilor George Calinescu, Tudor Vianu si Ovidiu Papadima.
Este socotit primul istoriograf al revistelor scolare (nascute la noi in 1834) si al debutului scolar al scriitorilor romani din 1820 pana in anul 2000.
Fertila si indelungata sa activitate, incepand din anul 1966, de initiator al concursurilor nationale de creatie si presa scolara, de autor a sute de antologii literare, ca si aceea de editor a numeroase volume individuale de creatie literara a elevilor din Romania, a contribuit la promovarea a numerosi scriitori si a multor personalitati culturale din tara si diaspora.
A semnat volumele de versuri: Minuni ce nu mai sunt minuni, Editura Ion Creanga, 1963; Omul cu iubirile, Editura Albatros, Bucuresti, 1985; Vis de zidar, Editura Pro Transilvania, Bucuresti, 1992; Versuri alese, cu prefata de Ovidiu Papadima, Casa de editura Cristina, Bucuresti, 1993; Zborul carabusului (1944/1997), cu prefata de acad. Romulus Vulcanescu, Editura Eolia, Bucuresti, 1997; Cantecul Sagetatorului (1947/1997), cu prefata de Ovidiu Papadima, Editura Eolia, Bucuresti, 1997; Sonetele iubirii eterne, Editura Univers Stiintific, Bucuresti, 2007; Versuri regasite, Editura Univers Stiintific, Bucuresti, 2010 si numeroase alte titluri. Printre volumele de memorialistica se numara Pietre la templul adevarului, Editura Fiat Lux, Bucuresti, 1995 si Intamplari si oameni, Editura Aramis, Bucuresti, 2001.
A fost rasplatit cu titlul de profesor fruntas si emerit, cu indemnizatia nationala de merit, cu medaliile Spiru Haret, Ion Pilat si Cultura Militans, precum si cu Ordinul National pentru Merit in grad de Cavaler pentru activitatea sa deosebita ca profesor, scriitor si mentor cultural al tinerei generatii.
Pentru intreaga sa activitate, in decembrie 2014, a primit premiul Opera Omnia din partea Filialei Bucuresti - Literatura pentru Copii si Tineret.