revista22.ro: Intoarcerea Romaniei in Europa: intre politica si cultura (Autor: Dennis Deletant)
- fragmente -
Aderarea Romaniei la UE nu este doar o problema de natura politica. Eu as spune ca este si una de afinitate culturala. Aceasta realizare nu trebuie privita pur si simplu ca o evolutie, ci si ca o intoarcere in comunitatea europeana.
Conceptul de nastere a Romaniei ca natiune apartine elitei culturale europene de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si poate fi regasit in ideile romanticilor. Termeni ca "natiune" si "identitate nationala" au aparut in timpul Revolutiei Franceze ca o reactie a romanticilor impotriva Iluminismului si implicau, mai ales in cazul Revolutiei Franceze, reinterpretarea prezentului prin prisma trecutului. Revolutionarii francezi transferau "natiunii" suveranitatea care apartinuse pana atunci monarhului si considerau ca "natiunile" sunt entitati organice in expansiune, astfel incat "natiunea" a devenit entitatea culturala suprema. Aceste concepte de "natiune" si "identitate nationala" au stat la originea dezvoltarii constiintei nationale a romanilor la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Influenta culturii franceze

Influenta Europei Occidentale asupra Romaniei s-a realizat prin intermediul limbii si literaturii franceze. Boierimea culta si o parte a clerului ortodox, influentate de scrierile Scolii Ardelene, considerau poporul francez ca pe un popor frate, sustinand ca romanii, fiind urmasii directi ai romanilor, erau indreptatiti sa fie partasi la mostenirea culturala a popoarelor vorbitoare de limbi latine, cu precadere la cea franceza. Francezii nu au impartasit aceasta idee. Poate de aceea influenta Frantei la nivel politic a fost minima. Revolutia Franceza si campaniile lui Napoleon au ramas fara ecou in Principatele Romane. In ciuda prezentei unor consuli francezi la Bucuresti si Iasi, eforturile Frantei de a-si promova interesele politice in aceasta parte a sud-estului Europei au esuat.
In schimb, influenta culturii franceze in randul elitelor din Principate a crescut constant pe parcursul celei de-a doua jumatati a secolului al XVIII-lea. Domnitorii fanarioti din Tara Romaneasca si Moldova angajau aghiotanti de origine franceza, care, in unele cazuri, deveneau si guvernanti pentru copiii acestora. Literatura franceza era tradusa in greaca moderna si romana, devenind accesibila aristocratiei, iar limba franceza se bucura de prestigiu in randul romanilor educati. Urmand exemplul domnitorului, boierii angajau si ei guvernanti francezi, unii dintre acestia emigrati dupa Revolutie. Majoritatea au venit in Tara Romaneasca la inceputul secolului al XIX-lea, iar discipolii lor aveau sa devina liderii miscarii de renastere nationala a romanilor, atat in Tara Romaneasca, cat si in Moldova anilor 1830-1840. In aceeasi perioada, s-au deschis scoli de limba franceza la Bucuresti, dar si in Moldova, la Iasi, Roman si Botosani. Astfel, limba si literatura franceza au inlocuit greaca, influentand viata sociala si economica a Principatelor. Romantismul, care punea accent pe trecutul istoric al unei tari, a fost adoptat cu entuziasm de poetii romani, introducand sentimentul patriotic in literatura acestei perioade, puternic influentata de modelul francez.
Spre deosebire de nemti, francezii n-au sustinut influenta culturala in Romania secolului al XIX-lea cu una industriala, comerciala. Acceptarea de catre Printul Carol de Hohenzollern a tronului Principatelor in 1866, promulgarea Constitutiei in acelasi an, precum si castigarea independentei in 1878 - tara avea sa fie cunoscuta de-aici inainte sub numele de Romania - au determinat un val de investitii germane care au intarit relatiile culturale intre cele doua tari, ce incepusera sa prinda contur inca din anii 1830-1840. Tot in aceasta perioada, generatia de tineri romani care studiasera in Franta sau Germania a avut ocazia sa puna in practica experienta acumulata, prin crearea unei infrastructuri birocratice necesare pentru a pune bazele unui stat modern. Prin aceasta, ei trebuia sa masoare si sa acopere distantele care inca ii separau de Europa, nu numai din punct de vedere geografic, ci si temporal. Aceasta generatie de intelectuali cu vederi liberale, cunoscuti sub numele de pasoptisti, a fost promotoarea revolutiei din Principate de la 1848, care, totodata, si-a demonstrat solidaritatea cu celelalte state mai mici in lupta pentru eliberarea de sub ocupatie straina. Acest simt al comunitatii era rezultatul studiilor efectuate in Franta si Germania si, intr-o anumita masura, poate fi considerat parte a procesului de integrare a romanilor in Europa.