Interviu realizat de Octavian Curpas (Phoenix, Arizona)

Poeta si prozatoarea Victorita Dutu debuteaza in august 2003, cu placheta de versuri "Spatii". Urmeaza volumele "Cuvintele", "Vreau o allta lume", "Calatoria gandului", "Cea care as fi", "Singuratatea tatalui" si "Izvoarele vietii".
Poeta s-a nascut pe 12 august 1971, la Podriga, in judetul Botosani. Despre parintii ei, aceasta spune ca sunt cei mai buni si mai curati parinti din univers. Absolventa a Facultatii de Matematica si a Facultatii de Filosofie din Iasi, si avand un masterat in logica si hermeneutica, Victorita Dutu este in prezent, profesor titluar de matematica, la un colegiu din Bucuresti.
In paralel, aceasta realizeaza la TVRM Cultural si Educational, emisiunea "Gandesti, deci existi". Anul 2009 i-a adus Victoritei Dutu, Premiul International de poezie "Naji Naaman". Pe langa literatura, televiziune si munca de dascal, Victorita Dutu mai are inca o preocupare - pictura.
"Tot ce fac are la baza rigoarea matematica."
- Vorbeste-ne despre debutul tau literar. Cand si unde s-a produs?
- Simplu, m-am dus cu o prietena, la un targ de carte tinut la Teatrul National, Bucuresti, m-am oprit la un stand, la intamplare, am luat o carte, am rasfoit-o, am inceput sa glumesc cu prietena mea si am aruncat intrebarea: - Pe mine nu ma publicati? - Ba da, daca sunt bune, publicam. - Si cum aflu daca sunt bune sau nebune? - Le aduceti la noi. - Da, unde? - Le aduceti la noi, la Muzeul Literaturii. - Si unde vine asta? - Aici, in Romana. - Daca intreb, stiu oamenii? - Da stiu? - Cu cine am vorbit? - Cu Marin Codreanu. - Bine, o sa vin. La revedere. - La revedere."
Dupa trei saptamani, i-am dus un manuscris acolo, domnului Marin Codreanu si a doua zi, m-a contactat si am publicat primul volum, la Editura Muzeului Literaturii Romane in colaborare cu Asociatia Scriitorilor, Bucuresti.
- Ce a urmat dupa aceea?
- Am publicat pana la opt carti, poezie si proza.
- Ce titluri de volume de poezie si proza care iti poarta semnatura ai dori sa ne prezinti?
- Cartea de poezie religioasa "Vreau o alta lume". Apoi, romanul la care inca mai lucrez, de la publicarea primului volum pana acum, am ajuns deja la volumul sase.
- La ce concursuri de poezie ai participat? Cu ce rezultate? Prin ce crezi ca s-au remarcat creatiile tale?
- Anul trecut, am participat la un concurs de poezie al romanilor de pretutindeni, organizat de revista ' Starpress ', al carei director este doamna Ligya Diaconescu. Am castigat locul trei la acest concurs si am stat pe gratis , ca premiu de fapt, cinci zile, in statiunea Olanesti. A fost de vis. Si nu pot sa ii spun decat felicitari acestei doamne extraordinare, Ligya Diaconescu, pentru ca am devenit prietene, de atunci.
Creatiile mele prin ce s-au remarcat ? Vin intotdeauna, cu o imagine si o idee, fara acestea doua creatiile mele nu se sustin, e ca la matematica, tot ce fac are la baza rigoarea matematica. Iar in pictura e la fel, daca o pictura de-a mea nu are idee si nu transmite ceva, nu pot sa pictez. E ca o demonstratie launtrica a unui ceva pe care eu il caut si acel ceva nu poate fi decat frumos, intoarcerea la sacralitate, la templu, la vesnicie, la ordinea lui Dumnezeu, daca lipsesc acestea, ma plictisesc.
- La ce publicatii din tara si din strainatate colaborezi?
- In principiu, la cele care ma publica. "Romanian Times", "Agero", "Oglinda literara", "Starpress", "Cetatea lui Bucur", "Vatra Veche", "Observatorul", "Opinia Teleormanului" si multe altele, le prefer pe cele online, pentru ca au foarte multi cititori si raman, cele tiparite dispar si au un numar limitat de cititori. Insa nu imi place sa fac critica de arta, recenzii sau comnetarii la evenimente sau atacuri, asa cum se practica peste tot, ma plictiseste, vreau sa ma ocup numai cu ceea ce am eu de scris, atat. Daca ies din preocuparile mele, imi pierd libertatea si mie imi place sa fiu o fiinta libera si sa ma bucur de libertate la maxim, dar de una creatoare. Cea mai mare libertate e rugaciunea.
"Cultura - o chestiune de voluntariat"
- Cand ai inceput colaborarea cu televiziunea TVRM cultural si educational?
- Gratie doamnei Bondrea, care mi-a oferit acest post din septembrie 2008, careia ii multumesc din tot sufletul pentru tot ce a facut pentru mine si pentru ca mi-a acordat aceasta sansa de a gandi si de a chema la dialog oameni care fac ceva pe plan cultural, spatiu care a devenit aproape in exclusivitate, o chestiune de voluntariat. E frumos, e un loc in care inteligenta si eleganta spiritului se vad si asta si vreau, pentru mine inseamna respiratie intelectuala si nu mai conteaza dezamagirile, conteaza unde trebuie sa ajung -la telespectatori, aceasta e esential.
- Ce este "Gandesti, deci existi"? Cand a debutat aceasta emisiune? Ce audienta are? Ce topic-uri abordeaza?
- Invitatii emisiunii sunt scriitori, pictori, teologi, matematicieni, actori, balerini, oameni de cultura care vorbesc si incanta publicul cu realizarile lor, viata lor, stabilim o tema actuala si dezbatem acele probleme care ne framanta sufletul. Are o audienta foarte buna in randul emisiunilor culturale, e o emisiune care imi place.
- Ce face, concret, Victorita Dutu, la emisiunea "Gandesti, deci existi"?
- Pun intrebari, provoc la discutii inteligente, ma intereseaza spontaneitatea dialogului, in asta consta frumusetea, sa urmaresti felul gandirii unui om, aceasta e fascinant in emisiunea mea. Insa fiecare dintre noi, inclusiv telespectatorii, avem nevoie de rabdare.
- Vorbind la modul practic, in ce masura vezi ca pe o provocare aceasta emisiune?
- Practic, intalnesc foarte multi oameni, unii exceptionali, care au facut lucruri uimitoare in cariera lor si invat, invat si de la cei care ma dezamagesc, care au fata de mine o atitudine ostila, invat cum nu trebuie sa fiu eu. Cresti, intalnindu-te cu atat de multi oameni care vor sa traiasca asemenea unor adevarati oameni de cultura, care vor sa traiasca frumos, si asta ma bucura, si ii bucura si pe cei care privesc. In emisiune la mine vin oameni normali, ca noi toti, oameni necunoscuti, tineri si varstnici, dar care au ceva de spus cu mintea lor si prin creatia lor si viata lor, asta este esential pentru mine.
"Eu pictez foarte mult in minte."
- Ai ales pictura tot ca pe o provocare ?
- Nu, eu nu am inceput sa pictez decat foarte tarziu, nici macar nu am luat in serios pictura, cand eram la liceu. Am inceput sa pictez de la douazeci si unu de ani, si asta pe cont propriu, simteam nevoia sa fac asta, era prea multa matematica pe care o studiam, toata ziua eu nu faceam decat sa invat matematica, iar cand eram in liceu, nici macar o secunda nu m-am gandit ca eu as putea sa ajung sa pictez, pentru mine matematica era totul. Am inceput sa pictez de la geometrie, de la vederea spatiala din interior, simteam nevoia sa exteriorizez cumva, era prea sec ce vedeam, ce faceam, aveam nevoie sa exteriorizez ce purtam in interior, ma duceam la bojdeuca lui Creanga, in spatele ei, pe o banca, ma lungeam pe ea cu fata la cer si ma uitam printre crengile copacilor, si mi-am zis dintr-o data, "aha, asta trebuie sa fac, imaginile astea sa aiba viata, sa prinda contrast", si de aici, de la visul acesta, a inceput totul. Totul era geometrie pura, dar nici pana acum nu am ajuns sa redau in vreo pictura nevoia interioara de atunci, perfectiunea aceea, starea aceea care e alta si alta in mine. Inca nu am ajuns, mereu e launtrica, iar in spatele a tot ce traiesc e ordinea matematica, nu pot sa ma desprind de ea. Asta sa fie provocarea, de a picta ceea ce port in mine permanent si inca nu am pictat, inca nu. Tot ceea ce am pictat pana acum e palid fata de ceea ce vreau sa pictez, cu fiecare pictura nu fac decat sa ma apropii de necunoscutul acela, care e atat de frumos, dar e ca la matematica, infinit.

(Va urma)