Omul Anului: Radu Beligan. "... esti mai batran cand esti tanar si mai tanar cand esti batran"

Lumea se minuneaza: "Joaca pe scena la 95 de ani?!". Da, joaca la 95 de ani! Si nu numai un rol.... In ziua cand a atins crestetul acestei varstei, 14 decembrie 2013, Actorul si-a facut un cadou: a jucat un nou rol intr-o piesa noua ce i-a fost dedicata. Insa domnia sa a adus acest rol drept plocon publicului, pe care il slujeste neincetat de 75 de ani (mai mult decat o viata de om, ar spune multi).
Radu Beligan a infruntat senectutea si a demonstrat acest lucru si in 2013. Inca in primele zile ale lunii ianuarie a anului care se petrece intra pentru nu se stie a cata oara in scena, in longevivul spectacol al Teatrului National din Bucuresti "Egoistul", fiind titular. A venit apoi cu acest rol in fata publicului de multe, multe ori pe parcursul anului, chiar si la 15 decembrie, cand i-a fost inmanat oficial certificatul de inscriere in Cartea Recordurilor "Guinness" drept confirmare ca este cel mai longeviv actor in activitate pe scena de teatru. Este o onoare, caci Romania a intrat in aceasta colectie internationala de recorduri cu o valoare - una culturala.
Dar a fost solicitat, atat in Bucuresti, cat si in alte orase din tara, si cu fenomenalul spectacol-conferinta "Confesiuni despre viata si arta", in care maestrul scenei spune, si este bine sa il citam ori de cate ori avem prilejul: "M-am nascut o data cu Romania Mare si sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate; e un minunat blestem. Am putut rezista unor ispite uluitoare. Nu m-am putut desparti niciodata de ea. Am trait aici mult, am traversat patru dictaturi si pot sa va spun acum, in gura mare, ca am fost necredincios regimurilor si intotdeauna credincios Romaniei". A dus "o lupta permanenta", obtinand "o victorie confortabila".
In acest an Radu Beligan a mai scos o carte. Nu a editat multe volume, dar poate in sertar(e) exista destule manuscrise. Avem nevoie de memoriile domniei sale caci tezaurizeaza 75 de ani de teatru romanesc. Iata incontestabila valoare!
Cartea pe care a lansat-o in vara, "Intre acte" (Editura All), a devenit bestseller. Este una dintre cele mai vandute carti in 2013. Asa cum spune autorul, volumul, dedicat copiilor sai, reprezinta insemnari desprinse dintr-un blocnotes in care de ani de zile consemneaza "observatii care raspund nevoii de proprie cunoastere, de dialog cu mine insumi si de aducere aminte".
Desprind din aceasta carte a inteleptului Beligan: "Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu au parte de marile recompense - Premiul Nobel, Premiul Oscar, medalia Olimpica de aur etc. -, dar micile placeri ale vietii sunt la indemana tuturor. O bataie prieteneasca pe umar, un sarut pe obraz, prinderea unui crap de doua kilograme, o luna plina, un loc liber ca sa-ti parchezi masina, un foc care arde in vatra, o masa buna, un apus de soare magnific...
Nu va incapatanati sa cuceriti marile premii. Multumiti-va cu bucuriile marunte. Ele exista pentru fiecare dintre noi. Din plin".
Si mai spune Radu Beligan: "E profund condamnabil sa lasi o vocatie in paragina, sa nu-i dai prilejul sa se implineasca sau macar sa se verifice.
Sunt convins ca in fata instantelor artistice si a celor ale constiintei esti condamnabil daca deturnezi un talent din drumul lui, ori ii ceri mai putin decat poate darui".
Am selectat si pasajul urmator, un fel de epilog i-as spune, din "Intre acte": "Am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.
A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.
Intr-un anumit sens, esti mai batran cand esti tanar si mai tanar cand esti batran. Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constrangeri.
Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar".

Radu Beligan isi sustine colegii, in special pe cei tineri. A regizat spectacole pentru ei iar actorii din distributii le-au jucat in 2013 cu drag, cu sfintenie, cu gandul la public, asa cum o face si maestrul lor de sapte decenii si jumatate. Amintesc de "Spiritul de familie" de la Teatrul de Comedie, cu actorii de aici, sau de productia independenta "Fa-mi loc", cu Medeea Marinescu si Marius Manole.
Printre reprezentatii, scrieri, repetitii, turnee, intalniri diverse, "tanarul" Beligan si-a propus sa joace in acest an intr-un nou spectacol. Mona Radu i-a dedicat piesa "Lectia de violoncel", iar maestrul l-a invitat pe Felix Alexa sa o puna in scena la Teatrul Metropolis, unde directorul George Ivascu nu a fost decat incantat si onorat. Radu Beligan, in rolul principal, alaturi fiindu-i tinerii colegi de breasla: Lamia Beligan, Marius Manole, Tania Popa pe acelasi rol (in alternanta) cu Rodica Ionescu. Cu acest spectacol si-a aniversat Radu Beligan cei 95 de ani de viata, chiar la 14 decembrie.
Armate de jurnalisti l-au urmarit la acest sfarsit de an. Televiziunile au transmis diverse reportaje. Maestrul a fost tinta in obiectiv. A fost vedeta - adevarata vedeta. Dar acest fenomen al teatrului a creat mereu evenimente, in cei 75 de ani de activitate artistica. E bine ca il stie astazi o lume. E bine ca au aflat si jurnalistii unor mari publicatii de peste Ocean, caci a aparut stirea ca cel mai longeviv actor in activitate pe scena de teatru e romanul Radu Beligan. E acel Beligan, care nu si-a parasit tara, desi ar fi putut sa o faca de mai multe ori, precum marturisea. E acel Beligan, inteleptul senectutii tinere, pe care il avem si nu trebuie sa il cumparam, daca e sa parafrazez un vechi proverb.
Nu putea fi altcineva Omul Anului 2013 in cotidianul Jurnalul National decat venerabilul, judiciosul, povatuitorul Radu Beligan, acest roman cu tata urmas al unuia dintre fratii lui Ion Creanga si cu mama grecoaica.

Sursa: Jurnalul National