MAGAZIN: Magia rapirilor extraterestre (Autor: DAN D. FARCAS)
Am argumentat, pe aceasta pagina, posibilitatea ca in preajma noastra sa se afle hipercivilizatii, poate cu sute de milioane de ani mai avansate decat noi. Daca pentru cititorul acestor randuri nelinistea militarilor in privinta fenomenului OZN, descrisa in articolele precedente, nu este suficient de convingatoare ca ne confruntam cu magia unei prezente nepamantene, extrem de avansate tehnologic, ii propun sa examinam si un alt fenomen, asemanator, dar inca si mai controversat, asa-numitele rapiri extraterestre. Cati oameni obisnuiti stiu oare ca, intre 12 si 17 iunie 1992, la Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.) din orasul Cambridge, langa Boston, deci la una dintre cele mai faimoase universitati din lume, a fost organizata o conferinta de 5 zile dedicata exclusiv problematicii presupuselor rapiri extraterestre? Unul dintre copresedintii conferintei a fost John E. Mack, M.D. (1929-2004), profesor de psihiatrie timp de 30 de ani la nu mai putin faimoasa Harvard Medical School si fost director al sectiei de psihiatrie al spitalului acestei facultati. La conferinta au participat mai multi specialisti in domeniu, intre care Prof. David Jacobs, Ph.D., de la Universitatea Temple, Thomas Bullard Ph.D., Richard Boylan Ph.D., precum si investigatori de varf ai domeniului: Budd Hopkins, John Carpenter, Jenny Randles, Linda Moulton Howe, ca si multi alti cercetatori si jurnalisti. Ei dispuneau de circa 2000 de dosare, continand cazuri de rapire care fusesera examinate cu toata rigoarea. In fiecare dintre ele era consemnat, cu multe detalii, ca o persoana sau mai multe au fost scoase din mediul lor obisnuit - din automobil, din locul in care pescuiau, din dormitor s.a.m.d. - de fiinte evident nepamantene, sau de un fascicul luminos care i-a ridicat de la pamant, ori pe o alta cale. Ei au ajuns apoi intr-o incinta artificiala, care putea fi interiorul unei nave aici au fost supusi unor proceduri, adesea foarte neplacute, dupa care au fost adusi inapoi in locul in care a inceput rapirea.

Povesti convingatoare

Ceea ce a pus pe ganduri cercetatorii participanti la Conferinta de la M.I.T. a fost marea similitudine a istorisirilor celor rapiti, ca si bogatia de amanunte din relatarile lor, in ciuda faptului ca acestia nu se influentasera intre ei, nici direct, nici prin media (de altfel, multe dintre detaliile care se repetau nu fusesera niciodata publicate). Printre victime erau: protestanti, catolici, evrei, albi, negri, barbati, femei, tineri, varstnici, avand toate nivelurile de pregatire scolara. Erau chiar si intelectuali de varf. Cei rapiti aveau diferite profesii, erau angajati sau someri, casatoriti, necasatoriti, divortati, provenind din America de Nord si de Sud, din Europa, Africa, ori Asia. Daca zeci de trasaturi semnificative se regaseau, sistematic, la o buna parte dintre relatari, in schimb alte detalii, din folclorul urban, privind extraterestrii, cum ar fi: omuletii verzi, cu antene pe cap, cu arme laser etc., nu au fost semnalate practic niciodata. Deci cu greu se putea vorbi de o contaminare mediatica. Si cu atat mai putin de coincidente. In plus, in circa 20% din cazuri, au fost rapite mai multe persoane simultan, iar marturiile acestora, date independent, coincideau. De asemenea au existat si marturii ale altor oameni, care au vazut rapirea de la distanta sau care au constatat absenta victimei in aceasta perioada. Profesorul John Mack, la inceput sceptic, a examinat, incepand din 1990, timp de aproape patru ani, peste 100 de persoane care spuneau ca ar fi fost rapite. 76 dintre acestea (47 femei si 29 barbati, cu varste intre 2 si 57 de ani) indeplineau criteriile pe care el insusi le impusese pentru a accepta ca a avut loc o rapire. Cu totii au fost supusi la baterii de teste. Nu s-a gasit nicio corelatie cu vreun tip anume de personalitate, nici cu o anumita structura familiala s.a.m.d. Niciunul nu era genul care sa inventeze astfel de istorii, ori sa-si dea visurile sau fanteziile drept realitate, mai ales pentru vreun castig. Mack a mentionat ca aceste cazuri nu pot fi clasificate clinic:
- Nu se potrivesc nicaieri. Ele nu sunt nici abuzuri din copilarie, nici psihoze, nici nevroze, nici boli organice ale creierului, nici minciuni patologice s.a.m.d.
Cele mai multe rapiri extraterestre, numite uneori si intalniri de gradul IV, se desfasoara, aparent, dupa un scenariu, cu detalii care se repeta, cu mici variatii, la majoritatea rapoartelor sau a inregistrarilor obtinute sub hipnoza. Dupa Thomas Bullard, pasii principali sunt: capturarea, examinarea, discutiile cu rapitorii, vizitarea navei, o calatorie intr-un loc nepamantean, aparitia sau manifestarea unor fapturi sacre, revenirea acasa, efecte ulterioare. Tot el a identificat, in 1996, 58 de detalii semnificative ale unei rapiri, detalii care se repeta in mod sistematic in rapoartele martorilor.Rapirile au loc de cele mai multe ori noaptea, din dormitor, din automobil sau dintr-un loc sub cerul liber. Adesea o raza de lumina coboara dintr-o misterioasa nava si-l ridica in aer pe cel rapit. Uneori acesta este incadrat de doua, trei sau patru creaturi. Martorul se vede plutind deasupra Pamantului, apoi se pomeneste intr-o incinta, pe care o identifica uneori cu interiorul unei nave. Se vede intins pe o masa, avand, de cele mai multe ori, forma de lespede paralelipipedica. Se simte paralizat; in jur sunt cateva persoane, de regula scunde, care efectueaza asupra lui, cu sau fara un instrumentar straniu, operatii de tip medical. Uneori acestea inlatura si anumite probleme de sanatate ale sale. Cel rapit simte, de foarte multe ori, din partea rapitorilor, un sentiment de compasiune si de iubire, pe care o intoarce la randul sau. Contactul vizual pare sa aiba un rol important in acest proces. De cele mai multe ori, victimele afirmau ca au fost rapite apoi examinate de niste creaturi cenusii, inalte de 1-1,3 metri, cu insusiri telepatice, cranii enorme si ochi negri, hipnotici, imensi, cu nasul si urechile aproape inexistente, gura doar o taietura. Membrele acestor fiinte erau foarte subtiri, mainile aveau 4, 5 sau 6 degete. Purtau pe corp o imbracaminte atat de mulata, incat se confunda cu pielea. Nu prezentau semne ale sexului, nici nu au fost vazuti vreodata alimentandu-se sau band. O alta rasa, mai rar raportata dar totusi destul de raspandita, sunt nordicii sau blonzii, cu infatisare perfect umana dar inalti de 2,10 - 2,30 metri, cu plete lungi, adesea albe, ochi albastri, verzi sau caprui, imbracati de obicei in robe albe pana la glezne. Se intalnesc relativ des si entitati reptiliene (musculosi, cu pielea solzoasa, cu pielita intre degetele prevazute cu gheare si ochi ca de pisica), insectoide (cu un corp scheletic si capul ca de lacusta) etc. Sporadic se semnaleaza zeci de alte tipuri de umanoizi, pseudoumanoizi etc., cu infatisari dintre cele mai pitoresti. Uneori entitatile biologice poarta casti ca de scafandru, dispozitive tehnice la brau, cutiute sau baghete cu care paralizeaza sau anihileaza vointa victimei etc. Entitatile intalnite, la fel ca si OZN-urile, poseda insusiri care desfid cunostintele noastre. De foarte multe ori se deplaseaza levitand. Pot uneori sa si treaca - asa cum spun martorii - printr-un obiect solid, de pilda prin peretii casei. Ele mai sunt capabile sa hipnotizeze si sa converseze telepatic cu mintea oamenilor, chiar daca nu le stiu limba.

Fara dovezi

Vizita se poate prelungi cu alte elemente, care variaza de la un caz la altul, apoi celui rapit i se da de inteles ca va fi dus acasa. El nu are posibilitatea sa ia cu sine nicio dovada materiala, iar inainte de a pleca, este supus unei sugestii hipnotice, prin care ii este stearsa din memorie, partial sau complet, amintirea incidentului. Din aceasta cauza, in cele mai multe situatii, victima rapirii va ramane in minte doar cu fragmente ale intalnirii si/sau cu constatarea ca au trecut o ora sau doua, fara sa inteleaga cum. Dupa un timp, unii isi vor reaminti incidentul, cu mai multe sau mai putine detalii, spontan, ori supusi regresiei hipnotice, o relaxare a mintii constiente, pentru a capata acces la informatii care nu sunt accesibile, din diferite motive, in starea normala de constienta. Metoda a fost folosita initial de politie si de psihologi. Se presupune ca, totusi, majoritatea victimelor uita complet cele intamplate; prin urmare, nu vor sti niciodata ca au fost rapite. Budd Hopkins (1931-2011), care examinase peste 700 de rapiri, a fost primul care a observat ca majoritatea rapirilor sunt repetate. Ele incep in jurul varstei de 5-6 ani, sau chiar mai devreme, fiind urmate in cursul vietii de numeroase altele. Familii intregi au fost si continua sa fie urmarite astfel, generatie dupa generatie. Rapirile lasa in urma, in unele cazuri, urme fizice sau fobii inexplicabile.
O consecinta dramatica a multor rapiri este cea pe care Prof. Mack a numit-o socul ontologic, o schimbare spirituala, revelarea unei realitati diferite de cea in care martorul crezuse pana atunci. Unora, vizitatorii le-au infatisat imagini apocaliptice. Multi capata un sentiment de iubire profunda pentru planeta Pamant si fiintele de pe suprafata ei si o revolta fata de distrugerile provocate de omenire naturii.

(Va urma)