Romania Libera: Unii compromit capitalismul, asociindu-l cu jaful (Autor: Ilie Serbanescu)
O adevarata lovitura a plasat cotidianul de business Ziarul Financiar intregii dezbateri economice - dominata de problemele incetinirii cresterii economice, adancirii deficitelor comerciale si de cont curent si agravarii crizei de forta de munca si marcata, de la sfarsitul anului trecut, de controversele privind masurile guvernului PSD-ALDE impotriva abuzurilor de monopol ale principalelor companii din energie, telecom si sistemul bancar. O lovitura in plin, dar fara comentarii! Cine intelege cum stau lucrurile intelege, cine nu, nu! Bineinteles, exista si cei ce se fac ca nu inteleg! Pentru primele 10 companii din Romania, ierarhizate dupa cifra de afaceri, este publicata ponderea costurilor lor cu forta de munca in totalul cifrei lor de afaceri. Inutil sa spunem ca aproape toate (9 din cele 10) sunt companii straine. Si ca fiecare din ele sta pe pozitie de monopol in domeniul sau principal de activitate. Cele 10 companii sunt urmatoarele (in paranteza este mentionata nationalitatea actionariatului care detine controlul):
- Automobile Dacia (franceza);
- OMV Petrom (austriaca);
- Rompetrol Rafinare (kazaha);
- Kaufland Romania (germana);
- British American Tobacco Trading (britanica);
- Star Assembly (germana);
- Carrefour Romania (franceza);
- Lidl Discount (germana);
- Dedeman (romana);
- Lukoil Romania (ruseasca).
Doar intr-una din cele 10 costurile cu salariile depasesc 10% din cifra de afaceri (si nu cu cine stie ce, ajungand la 11%), in toate celelalte costurile cu salariile fiind mult sub 10% din cifra de afaceri, in majoritatea cazurilor sub 5% si ajungand chiar si la 1%! Iata ce ofera, de fapt, Romania oamenilor de afaceri: salarii mici! Si iata de ce se afla companiile straine in Romania! In principal, pentru a valorifica salariile mici din Romania sau, mai bine zis, pentru a beneficia de pe urma salariilor mici din Romania. Sa fie clar. Cei 10 nu sunt din activitati-fanion ale automatizarii si digitalizarii, in care robotii inlocuiesc forta de munca scazand consistent cheltuielile cu salariile. Este vorba, dimpotriva, de activitati in care forta de munca atarna greu la cantar (comert, distributii de carburanti), adica tocmai activitati in care salariul mic joaca rolul crucial in reducerea costului total cu forta de munca. Sunt activitati in care, evident, un salariu unitar mare ar ingreuna sever talgerul costurilor cu forta de munca si, in consecinta, al celor totale. Sunt, de fapt, activitati economice cu valoare adaugata scazuta, in care castigurile nete provin din valorificarea mainii de lucru ieftine, si nu din inzestrari tehnologice ridicate. Transnationalele urmeaza o matrice precisa: profituri maxime cu cheltuieli minime. Cheltuielile mici cu salariile nu sunt un scop in sine. Sunt un mijloc. De aceea, este o asteptare desarta ca o transnationala care intra intr-o tara cu salarii mici sa se inghesuie in activitati, precum IT-ul, in care costul cu forta de munca poate ajunge la 50-60% din totalul costurilor in ideea ca salariul mic ar putea cobori serios factura! Nu ca n-ar face-o, dar nu este un obiectiv central in cadrul strategiei lor de ansamblu. La scara globala la care actioneaza, transnationalele ies mult mai bine plasand activitatile cu valoare adaugata inalta in tarile cu salarii mari (in cele mai multe cazuri la ele acasa), pentru a-si rezerva localizarea activitatilor cu valoare adaugata slaba in tarile cu salarii mici. Altfel spus, indreapta input-urile tehnologice in tarile dezvoltate, pentru a inlocui acolo forta de munca scumpa, si nu in tarile periferice, coloniale, unde profiturile se fac din valorificarea fortei de munca ieftine. Ca atare, coloniile asteapta degeaba investitii, pentru ca acestea nu vin unde salariile sunt mici. N-au de ce! Este motivul pentru care operatiunile transnationalelor intr-o colonie precum Romania sunt concentrate in activitati cu valoare adaugata mica. Singurii din Top 10 care au o valoare adaugata mai acatarii sunt producatorii auto. Dar este o productie in lohn, care prin natura ei nu modifica datele problemei de care vorbim, caci nu este decat o modalitate de a beneficia de salariile mici in activitatile corespunzatoare sau, cum s-ar spune, care se preteaza. Pentru a perpetua schema, toate transnationalele, dar absolut toate, impun o salarizare in reteaua lor internationala de productie si comercializare care urmeaza strict configuratia salariala din localizarile lor si nu cumva standardele din propria organizare. Invariabil, pentru aceleasi functii si aceleasi munci depuse, salariile din subsidiarele din colonii sunt de 4-5 ori mai mici decat in subsidiarele din centrele coloniale, la absolut aceleasi conditii de organizare si productivitate. In acest fel, matricea, noi ii spunem coloniala, a exploatarii salariilor mici din colonii este nealterata, putand fi aplicata mereu si mereu. Intru perpetuarea colonialismului insusi! Pentru a dimensiona cat de cat cam ce inseamna derizoriul cheltuielilor cu salariile in ansamblul cifrei de afaceri a primelor 10 companii din Romania sa aratam ca, la nivelul de ansamblu al PIB-ului, cheltuielile cu salariile merg spre 40%, semnificand aproape cea mai mica pondere ce revine muncii din toate tarile UE. Tinand cont de relatia valorica dintre PIB si cifra de afaceri, se evidentiaza ca partea ce revine muncii din contributia la PIB a celor 10 prime companii din Romania se afla intre 2 si 15%, fata de 40% la nivel national! Corespondent, mult superioara este partea pe care capitalul o retine din contributia la PIB a acestor companii: 70% si chiar peste 80%, fata de 45-50% la nivel national! E tare, nu?! Sa tot faci afaceri in asemenea conditii! Daca, evident, este vorba in asemenea conditii de afaceri! Daca, din derularea unei afaceri in sens tehnic vorbind, muncii ii revin doar cateva procente, iar capitalului de cateva ori, chiar de 20-30 de ori mai mult, nu mai ai de-a face cu afaceri in sens capitalist vorbind! Este jaf in toata regula, mai ales daca, din profiturile realmente obtinute, capitalul, indiferent care ar fi acela, declara oficial ca profituri sume derizorii spre evazionarea fiscalitatii si spre prostirea prostilor! Dar si spre compromiterea capitalismului, asociindu-l cu jaful!

(Sursa: romanialibera.ro)