Catavencii: Fiecare om cu tornada lui (Autor: Mircea Dinescu)
Celebra ospitalitate romaneasca a dat in clocot pe drumul dintre Drajna si oraselul meu de bastina, numit Slobozia. Putin a lipsit ca tornada ce dansa din buric pe campia Baraganului sa fie intampinata cu paine si sare de pasagerii unui autobuz al carui sofer n-a rezistat ispitei de-a se uita pe sub fustanela ei de praf si grindina. In vreme ce in Statele Unite cetatenii fug ca iepurii din calea ei, la noi, ca la nimeni, atractia a fost de o reciprocitate sfasietoare. Daca v-as spune ca, acum 50 de ani, subsemnatul a trecut printr-o situatie asemanatoare, poate n-o sa ma credeti. Prin clasa a XI-a ii trageam clopotele unei fatuci dintr-a X-a, blonda, cu ochi de peruzea si autoare de versuri schioape. La un sfarsit de saptamana m-a invitat la Drajna, unde fratele ei mai mare, fruntas in productie, se casatorea cu o colega de CAP la Caminul Cultural, nasiti chiar de primarul comunei. Desi Drajna e la o aruncatura de bat de Slobozia, m-am urcat in rata ca in carul cu boi al lui Nicolae Grigorescu si, dupa 15 kilometri parcursi in 3 ore si jumatate, am ajuns putin inainte de strigarea darului. Cand mi-a facut cunostinta cu mirele, prezentandu-ma drept coleg de cenaclu, am simtit privirea ucigatoare a cainelui de paza care n-are de gand sa-si lase sora pe mana unui golanas pervertit de literatura. Asa ca, in clipa cand s-a-ncins tarata in nuntasi, ne-am hotarat sa parasim terenul minat ca sa rasfoim in camaruta ei Critica ratiunii pure, pe care tocmai o imprumutase de la biblioteca sateasca. Dupa primele pagini biografice, din care inteleseseram ca Immanuel Kant avea relatii nu tocmai principiale cu propria-i servitoare, extazul lecturii ne-a fost intrerupt de trosnetul cumplit al tornadei: poarta a sarit din balamale, usa s-a facut tandari si tiglele au inceput sa tremure pe acoperisul casei. N-am mai apucat sa aud decat scrasnetul din dinti si strigatul mirelui, preocupat mai degraba de fecioria surorii sale decat de a propriei mirese:
- Unde v-ati ascuns, nenorocitilor, ca pun parul pe voi!.
In trei secunde am sarit pe fereastra si, intr-un nor de praf, urmarit de grindina injuraturilor, am ajuns la Slobozia la trap si la galop, mult mai repede decat facusem cu autobuzul, poreclit de noi Camila Baraganului.

(Sursa: catavencii.ro)