ADEVARUL: Cristian Presura, inventatorul roman angajat la Philips: Profesorul de fizica imi dadea note de 1 si 2 pentru atitudinea mea aroganta (Autor: Stefan Lica)
Fizicianul Cristian Presura (48 de ani) este angajat ca cercetator la celebra companie olandeza Philips si isi desfasoara activitatea in centrul de cercetare de la Eindhoven. Specialist in domeniul senzorilor medicali, romanul a inventat si introdus pe piata primul ceas capabil sa masoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. In paralel, el a publicat numeroase carti si zeci de lucrari in reviste internationale de prestigiu precum Sience, Physical Review B si Physical Review Letters si detine mai multe brevete de inventie. Probabil ca niciunul dintre profesorii sau colegii sai de liceu n-ar fi pariat, in urma cu multi ani, ca pustiul - pe atunci - Cristian Presura ar putea deveni peste timp fizician. Si cu siguranta nimeni n-ar fi crezut ca acesta va ajunge, peste alti ani, unul dintre cei mai apreciati cercetatori din Olanda si ca lucrarile si articolele sale vor fi publicate in reviste celebre in intreaga lume. Iar asta nu din vina lui, ci din cauza fostului sau profesor, care s-a aratat deranjat de tupeul tanarului, fara sa inteleaga faptul ca in spatele unui elev aparent rebel se ascundea un baiat curios si interesat mai degraba de o altfel de fizica decat cea predata in manuale, intr-o forma atat de rigida. Toata povestea l-a determinat sa evite o perioada fizica si sa ajunga student la Facultatea de Electrotehnica, insa inevitabilul s-a produs, iar peste alti ani avea sa urmeze si cursurile Facultatii de Fizica din Bucuresti. Ulterior, Cristian Presura a fost angajat la Institutul de Fizica Atomica, unde s-a ocupat de instalatii electrice si a studiat proprietatile laserilor cu medii active solide. In 2002, a obtinut doctoratul la Universitatea Groningen, Olanda, iar in prezent este cercetator la compania Philips, in Olanda, fiind specializat in domeniul senzorilor medicali.
- Adevarul Weekend: Cand ai inceput sa fii pasionat de fizica si cum te-a prins microbul? Erai genul de licean pasionat de experimente, primul la olimpiade sau din contra, ai devenit interesat in special dupa ce ai intrat la facultate?
- Cristian Presura: Nu am fost olimpic. In liceu chiar m-am certat cu profesorul de fizica, pentru ca el imi preda dupa manual si eu voiam o altfel de fizica. Il confruntam direct, facand demonstratii alternative la tabla sau punandu-i intrebari din afara manualului. El imi dadea note de 1 si 2 pentru atitudinea mea aroganta, iar eu invatam bine pentru teza ca sa trec anul. Cu toate acestea, m-a lasat corigent de doua ori, fara sa raman repetent. In ultimul an insa, profesorul credea ca a gasit o cale sa ma puna in dificultate. La ultima teza a dat o problema imposibil de facut in timpul alocat prin metoda standard, special pentru mine, chiar daca au avut de suferit toti colegii. Am luat nota 5 in teza si nu puteam intra in bacalaureat, deoarece nu-mi iesea media! Diriginta mea, doamna Marioara Dobrinescu, a discutat teza cu ceilalti profesori de fizica si a avut o surpriza: ca printr-o minune, eu rezolvasem problema corect, printr-o metoda alternativa. Profesorul a fost fortat sa-mi ridice nota, iar eu am putut intra in Bacalaureat. Toata povestea asta m-a facut sa trec pe langa fizica si sa ajung la Facultatea de Electrotehnica. Abia mai tarziu am urmat si cursurile Facultatii de Fizica.

M-as speria sa fiu ministru

- Ce parere ai despre invatamantul din Romania? Unde vezi ca ar exista probleme si care ar fi primele tale masuri daca, incepand de maine, ai fi numit ministru?
- Predarea fizicii sufera peste tot in lume de aceeasi problema: raportul dintre povestile de care toti elevii au nevoie si ecuatiile matematice fara de care fizica nu exista. Simplu spus, fizica se introduce prin povesti si se continua prin ecuatii. Pentru copii, faci din atomi niste mingi care se lovesc, iar din gravitatie faci sfori invizibile cu care Soarele manuieste planetele precum un papusar. Important este sa aprinzi focul curiozitatii in mintea copilului si sa populezi teatrul sau interior. Copilul invata sa se uite cu alti ochi la lumea din jur, descopera placerea de a-si imagina si de a explica cu mintea lui. Mai tarziu, trebuie sa ii dai si uneltele matematice fara de care fizica nu exista. Cand faci aceasta tranzitie si cat de mult, caci povestile si jocul trebuie sa ramana mereu cu tine, iata dilema tuturor sistemelor de educatie. Din punctul acesta de vedere, eu gasesc sistemul romanesc inclinat prea mult inspre partea matematica a fizicii, de unde numarul ridicat de elevi care se indeparteaza devreme de ea. Pentru mine, un sistem ideal de invatamant are in centru profesorul de la catedra: un om pasionat, care iubeste atat materia pe care o preda, cat si copiii. Apoi ministerul nu trebuie sa faca decat un lucru: sa-l lase in pace! Profesorul poate preda ce vrea el, cat vrea el, de unde vrea el. Asta pentru ca, la sfarsit, cea mai importanta ramane relatia directa dintre elev si profesor, iar un copil care se simte bagat in seama ca un adult isi poate schimba viata si descoperi pasiunea. Desigur insa, asta este un ideal. In Romania, m-as speria sa fiu ministru. Pe de o parte, este greu sa gasesti mereu profesorii entuziasti de care ai nevoie, din motive practice, multi studenti in fizica aleg alte cariere. Pe de alta parte, ce le oferi elevilor pe care i-ai pregatit? Unde se angajeaza ei, unde isi pot realiza visurile descoperite in scoala? Ajung sa plece si ei in strainatate, asa cum se intampla des acum? De aceea, cred ca o discutie despre sistemul de invatamant romanesc nu poate fi facuta separat de cea a intregii societati romanesti. Cercetarea romaneasca are si ea probleme, unele legate de subfinantare, altele legate de performanta, lucruri care oricum sunt legate. Cred ca cercetarea romaneasca poate da mai mult, pentru ca romanii pot fi la fel de performanti ca oricare alte natii. Unde trebuie ajustat sistemul de cercetare, iata o intrebare la care nu am un raspuns simplu. Imi imaginez ca o parte a raspunsului este asemanatoare cu ce am discutat mai sus: trebuie alesi si finantati cercetatorii romani de valoare, pe baza unor proiecte competitionale. Ei vor coordona un grup sau laborator si vor genera directiile de cercetare. Alte sugestii gasiti in comunicatele asociatiei Ad Astra a cercetatorilor romani, din care fac parte.
- Cum a fost trecerea de la sistemul de invatamant romanesc la cel olandez? Cat de mari sunt diferentele dintre cele doua sisteme si in ce ar consta ele?
- Eu am intrat in sistemul olandez abia la doctorat. Pentru mine nu au fost diferente majore. Deja la Institutul de Fizica Atomica din Magurele, unde eram angajat, faceam parte dintr-un grup activ de cercetare, condus de domnul Voicu Lupei, acum academician. Traiam in lumea cercetarii, care este universala, cel putin in spatiul tau interior. Vad insa la copiii mei ca nu exista diferente majore intre sistemul olandez si cel romanesc. Amandoua trebuie sa faca fata abundentei de informatii.

Fizica viitorului

- Este cunoscuta pasiunea ta pentru matematica, dar si faptul ca aceasta stiinta este strans legata de fizica. La ce noi descoperiri importante impulsionate de acest tandem - si nu numai - crezi ca am putea asista in urmatorii ani?
- Fizica este una dintre stiintele fundamentale, in sensul ca ea se bazeaza doar pe matematica, iar alte stiinte, precum chimia si biologia se dezvolta din ea si ii folosesc uneltele. Asta e adevarat atat timp cat reductionismul, o metoda fizica, functioneaza. De exemplu, daca nu vom putea explica comportarea omului, dorintele si bucuriile sale, pornind de la atomi, atunci va trebui sa renuntam la reductionism. Dar eu nu cred ca suntem inca acolo si nici nu stiu daca putem fi. Cred insa ca mai este un drum lung de parcurs in a intelege functionarea mecanica, automata, a creierului.
- Care este codul in care sunt scrise semnalele neuronale? Care este fizica celulei care ne influenteaza memoria si gandurile specifice?
- Ma gandesc la un moment viitor cand vom putea masura semnalele tuturor celor o suta de miliarde de neuroni si cand vom descifra codul si legatura dintre ele. Atunci ne vom citi recunoaste gandurile instantaneu pe un computer, asa cum ne recunoastem imaginile in fotografii. Va trebui sa ne confruntam cu natura noastra materiala si vom vedea apoi ce mai ramane dincolo de ea. Dupa acest moment, cred ca vom fi altii.

Vom descoperi ochii curiosi ai unor extraterestri

- Intr-un interviu relativ recent spuneai: Cand vad acea nebuloasa, vreau sa fiu efectiv acolo, cu nava Enterprise, daca s-ar putea - (referitor la centrul unei nebuloase fotografiate cu Hubble). Ca om de stiinta, ca fizician, crezi ca omenirea este singura intr-un univers infinit sau aproape infinit?
- De cate ori ma gandesc la mine, ma regasesc singur in adancul fiintei mele. Unii filozofi spun ca as putea fi singur in univers, cu creierul intr-un vas conectat la calculator, imaginandu-mi picioarele atingand pamantul si mainile mangaind copiii. N-am nicio dovada ca nu e asa. Nici macar faptul ca ating copiii nu este o dovada ultima, pentru ca un demon imi poate pacali creierul. Totusi, sunt aproape sigur ca nu sunt singurul om pe Pamant, dintr-un alt motiv: nu cred ca sunt special. La fel, nu cred ca civilizatia omeneasca este ceva special. Omul este doar una dintre fiintele de pe fata planetei, care la randul lor sunt colectii de molecule organice, iar Cosmosul este plin de astfel de molecule! Sa nu uitam, Universul vizibil de pe cer are sute de miliarde de galaxii, iar in fiecare dintre ele sunt sute de miliarde de stele. Cercetarile recente spun ca Universul, in totalitatea sa, este de cel putin un milion de ori mai mare nu numai decat tot ce vedem pe cer, ci decat tot ce am putea vedea pe cer, vreodata! Este usor de imaginat ca, pe o planeta indepartata, viata a luat, sau va lua nastere din molecule organice. Peste mii sau miliarde de ani vom descoperi ochii curiosi ai unor extraterestri, poate tot atat de singuri in interiorul fiintelor lor ca si noi.

Cea mai importanta inventie

- Care sunt principalele inventii care iti apartin si cate dintre ele au fost puse in practica sau urmeaza sa se intample asta?
- Am zeci de brevete de inventie internationale. Unele au ajuns parte a unor produse, iar altele zac in dulap. Singura inventie care a pornit de la zero si a devenit un tip de produs nou, este cea a primului senzor optic ce masoara bataile inimii, integrat intr-un ceas purtat la mana. Este acea luminita verde care se vede pe spatele multor ceasuri inteligente si care nu exista acum 10 ani. Atunci am fost rugat sa fac o demosntratie. Spre surprinderea colegilor mei si a profesorilor universitari, inventia a functionat, iar compania la care lucrez a introdus primul prototip pe piata. De atunci, noul tip de senzor este ca un copil ce a plecat din casa mea si isi urmeaza drumul lui in viata.

Predarea fizicii sufera peste tot in lume de aceeasi problema: raportul dintre povestile de care toti elevii au nevoie si ecuatiile matematice fara de care fizica nu exista. Simplu spus, fizica se introduce prin povesti si se continua prin ecuatii. Pentru copii, faci din atomi niste mingi care se lovesc, iar din gravitatie faci sfori invizibile cu care Soarele manuieste planetele precum un papusar. Important este sa aprinzi focul curiozitatii in mintea copilului si sa populezi teatrul sau interior.

Romania e pentru Olanda cam ceea ce e Nigeria pentru noi

- Povesteste-mi, te rog, cateva lucruri despre proiectul tau de suflet, care a dus si la cartea ta Fizica povestita.
- Cartea am scris-o noptile, timp de 10 ani. Este o lucrare atipica, in sensul ca ea contine cele doua elemente mentionate mai devreme: povestea si ecuatiile. Textul cartii se poate citi independent de ecuatiile scrise in chenare. Ecuatiile sunt pentru cei care vor sa aprofundeze subiectul. Nu am scris Fizica Povestita citind carti de popularizare si apoi repovestind. In schimb, am reluat cursurile din facultate, am studiat cursuri noi si am facut calculele cu mana mea, pana cand am inteles din matematica despre ce este vorba. Apoi am construit povestea, in asa fel incat sa raman fidel adevarului matematic. M-a interesat in primul rand sa inteleg pe ce lume traiesc. De aceea, lucrarea acopera toate subiectele principale ale fizicii fundamentale, de la mecanica lui Newton pana la teoria corzilor relativiste. Povestea am impartasit-o cu pasionatii de fizica din Romania, pentru ca am vrut sa dau ceva inapoi tarii care m-a crescut si educat. In felul asta, descopar azi ca am pornit pe un drum ce da sens vietii mele, dincolo de familie si profesie, asa ca am de gand sa-l continui.
- Cum vezi Romania din Olanda si cum este vazuta de olandezi? Sunt interesati intr-o oarecare masura de ceea ce se intampla in estul Europei sau mai degraba sunt indiferenti si ne dispretuiesc? Cat de des apare Romania la stirile Tv si in paginile ziarelor olandeze?
- Imi pare rau daca suna prea dur, dar cred ca Romania este pentru Olanda ceea ce este Nigeria pentru Romania. Apare din cand in cand la stiri, atat cat sa nu-i uite olandezii numele. Intr-un fel e normal, atentia olandezilor este limitata, asa incat ea este indreptata catre vecini sau peste ocean. De exemplu, cand e vorba de vacante, cei mai multi olandezi se opresc la vest de Romania si doar putini indraznesc sa descopere frumusetile unei tari ce li se pare inca o aventura in necunoscut.
- Mai cunosti si alti profesori sau cercetatori romani in Olanda? Daca da, cat de des reusiti sa va intalniti si ce discutati de obicei atunci cand o faceti?
- Da, desigur. Diaspora romaneasca a devenit atat de mare, ca e aproape imposibil sa ne ignoram unii pe ceilalti. Cand ne intalnim, vorbim despre orice. Subiecte comune sunt studentii romani, proiecte noi si situatia din tara.
- Am inteles ca ti-ai dori sa te intorci intr-o buna zi acasa si sa te stabilesti in Romania. Cat de apropiata crezi ca e ziua respectiva?
- Newton a petrecut mai multi ani calculand momentul in care ar veni sfarsitul lumi, decat dezvoltand celebra sa teorie a gravitatiei. Eu am invatat sa nu mai am in viata termene fixe, pentru ca orice asteptare are in ea ascunsa samanta unei dureri cand nu se implineste asa cum vrei. De aceea, chiar daca stiu ca e vorba de ani, nu ii calculez.

CV

- A lucrat la Institutului de Fizica Atomica din Magurele
- Numele: Cristian Presura
- Locul si data nasterii: 1971, la Voineasa, judetul Valcea
- Studiile si activitatea profesionala: Licentiat in electrotehnica si fizica. Are un doctorat in fizica la Universitatea Groningen, Olanda
- A fost angajat al Institutului de Fizica Atomica
- In prezent este cercetator la compania Philips, Olanda.
- Este membru al asociatiei cercetatorilor romani Ad Astra si fondator al asociatiei Stiinta pentru Toti, prezenta la adresa stiinta.club.
- Locuieste in: Eindhoven, Olanda.

(Sursa: adev.ro)