AmosNews: Razbunarea Kominternului (Autor: Octavian STIREANU)
(Partea a II-a)
Unii ar fi tentati sa spuna ca, acum, lumina si adevarul ne vin de la apus, cum in anii 50 ne veneau de la rasarit. Exista chiar o carte cu titlul dubitativ: Uniunea Europeana- o noua URSS?, scrisa de Vladimir Bukovski si tradusa la noi prin 2006. Pentru a preveni asaltul detractorilor neinformati, amintesc doar ca Bukovski (n.1942) este unul dintre cei mai celebri disidenti rusi, luptator neobosit impotriva totalitarismului. A fost expulzat din URSS, dupa 12 ani petrecuti in Gulag. Cu autoritatea pe care i-o confera studiile si biografia, Bukovski facea o paralela devastatoare intre UE si URSS.
- Ce este in fond Uniunea Europeana? Vom afla poate raspunsul analizand ce a fost Uniunea Sovietica. URSS era condusa de 15 persoane ne-alese, care se numeau unele pe altele si nu trebuia sa dea socoteala nimanui. Uniunea Europeana este condusa de doua duzini de persoane care s-au ales intre ele, care se intrunesc cu usile inchise, care nu dau socoteala nimanui si care nu pot fi schimbate. In Uniunea Europeana exista sute de mii de eurocrati cu salarii astronomice, cu angajati proprii, servitori, prime si privilegii, imunitate pe viata in fata justitiei, mutati dintr-un post in altul, indiferent daca isi fac sau nu isi fac treaba bine. Nu este exact ca in regimul sovietic?, se intreba fostul disident rus.
- Ni s-a spus ca scopul Uniunii Sovietice era crearea unei noi entitati istorice - Poporul Sovietic - si ca trebuia sa ne uitam nationalitatile, traditiile si obiceiurile. Acelasi lucru se intampla si in cazul Uniunii Europene, se pare. Nu vor sa fii britanic sau francez, vor sa fiti cu totii o noua entitate istorica: Europenii. Una dintre marile ambitii ale URSS a fost distrugerea Statului National. Este exact ceea ce vedem in Europa astazi, considera Bukovski.
In privinta solutiilor, analistul si activistul politic scrie:
- Exista o alternativa la a fi guvernat de aceste doua duzini de responsabili autoproclamati la Bruxelles: se numeste independenta. Nu sunteti obligati sa acceptati ceea ce au planuit pentru voi.
Asemenea opinii sunt considerate, pe buna dreptate, veritabile blasfemii de catre cei care fac din zicerile dlui Frans si ale altora ca el litera de Evanghelie. Pe de alta parte, scrieri precum cea premonitorie a lui Bukovski se incadreaza, dar si explica euroscepticismul care se manifesta tot mai virulent, mai ales in aceasta perioada de pregatire a alegerilor pentru Parlamentul European. In aceste conditii, intrebarea inevatibila care se pune - atat pentru iubitorii, cat si pentru neiubitorii de Europa - este a raspunderii pe care birocratia de la Bruxelles o are fata de expansiunea euroscepticilor si de pierderea accelerata a credibilitatii institutiilor europene.
- Uniunea Europeana nu mai este cea pe care am cunoscut-o in 2004 si nici in 2007, cand am aderat, declara de curand Premierul integrarii Romaniei in UE, Adrian Nastase. Uniunea Europeana este un animal foarte complicat, are vreo 56.000 de functionari, din care vreo 32.000 la Comisia Europeana, aproape 8.000 la Parlamentul European, sunt cateva mii de traducatori si translatori, sunt vreo 2-3.000 la Luxemburg, sunt impartiti la Bruxelles si la Strasbourg (acestia toti deservind vreo 700 de europarlamentari si 28 de comisari!- n.n.). Deci, este un animal care trebuie sa se hraneasca in permanenta, are nevoie de resurse. Si produce hartii in permanenta. Si produce si un nou limbaj, cu tot felul de termeni care intra in acest alfabet pe care Uniunea Europeana il inventeaza pentru a sustine unele dintre proiecte si unele dintre structurile sale institutionale, aprecia recent fostul prim ministru la o dezbatere despre Viitorul Romaniei.
Una peste alta, euroscepticismul suveranist al acestor ani inlocuieste entuziasmul integrationist de acum doua decenii si din cauza ca, in mod evident, calitatea umana si politica a timermansilor de azi este cu totul alta decat a fondatorilor luminati ai Uniunii Europene de acum 3-4 decenii. Istoria trebuie cunoscuta pentru a nu o lasa sa se repete. Acum 100 de ani, in martie 1919, bolsevicii puneau bazele Cominternului, organizatie menita a fi un instrument de coordonare a activitatilor comuniste din intreaga lume. Orice organizatie care dorea sa adere la Internationala trebuia mai intai sa accepte neconditionat un set de 21 de conditii, care alcatuiau un fel de tratat de aderare. Conditiile erau gandite in asa fel incat comunismul mondial sa capete o strcutura strict ierahica, subordonand complet centrului de la Kremlin toate organizatiile comuniste. Adoptarea cu obedienta a politicii impuse de Moscova avea sa strice iremediabil imaginea partidelor comuniste in opinia publica, caci de cele mai multe ori aceste politici erau antinationale, in plina contradictie cu aspiratiile generale ale statelor. (Spre exemplu, Partidului Comunist din Romania i-a fost impusa adoptarea pozitiei potrivit careia Romania era nu un stat national, ci unul de nationalitati, un stat imperialist creat prin razboi si prin vointa marilor puteri imperialiste). Cominternul a fost dizolvat in mod oficial in luna mai a anului 1943, intrucat Stalin a dorit sa-si arate bunavointa vis-a-vis de aliatii sai, Roosevelt si Churchill, care erau inca sceptici fata de URSS. Ingropate sub lespedea grea a istoriei, practicile de atunci n-ar mai trebui sa apara sub nicio forma in viata comunitatii internationale. Iar cei pasionati de renasterea lor, chiar daca in variante mai subtile si, nu-i asa, democratice, ar trebui trimisi, cat inca nu e prea tarziu, la vestiarele diverselor maratoane pe care ei si le imagineaza, si nicidecum ridicati pe soclul unei indoielnice celebritati academice. Pentru ca, din perspectiva istorica, asemenea statui de lut nu pot parea altceva decat o ironica razbunare sau un blestem al Kominternului de dincolo de mormant.

(Sursa: amosnews.ro)