MAGAZIN: Cazul Buzau 1992 (Autor: Dan D. Farcas)
Una dintre aceste intalniri a avut loc in Buzau, intr-o noapte de noiembrie a anului 1992. Trei elicoptere militare plecau in acea noapte intr-o misiune de zbor, in triunghi deasupra orasului Buzau. Ele doreau sa porneasca de la Buzau si sa se indrepte catre Urziceni, cu intoartcerea pe la Mizil. Vremea era una foarte potrivita pentru zbor, cerul fiind neobisnuit de senin. La inceput, zborul s-a desfasurat la altitudinea de 100 de metri, el avand 150 de kilometri pe ora. Se pare ca acest zbor ar fi decurs fara nici un fel de problema, pilotii aparatelor aruncand din cand in cand o privire la masinile care circulau paralel cui ei, pe Drumul European 85, care mergea spre Urziceni. Marcel Smoleanu era comandantul in rezerva care se afla la mansa primului elicopter. Acesta a spus ca misiunea era una usoara, deci nu ar fi trebui sa puna nici un fel de dificultate. In fiecare aparat de zbor era un pilot, alaturi de un secund si un tehnician. Ei au plecat in jurul orei 22.00, urmand sa se intoarca in jurul orei 24.00, Zborul era foarte placut, de aceea nimeni nu vorbea cu nimeni, ei concentrandiu-se doar la acesta. Ei ascultau chiar in surdina o muzica linistita, fiind concentrati asupra acestui exercitiu.

O sfera luminoasa cu diametrul de 20 de metri

Intr-o clipa, cei care erau la bordul elicopterelor au incremenit in momentul cand au observat o sfera luminoasa de culoare rosie care venea din stanga lor. Sfera avea un diametru imens, de aproape 20 de metri. Ea s-a apropiat de elicoptere si nu si-a schimbat culoarea, de aseemena, aceasta nu palpaia si nu scotea nici un fel de zgomot. Sfera a inceput sa zboare in paralel cu cele trei elicoptere, iar cei din interiorul acestora se intrebau ce vad. La un moment dat, pilotii au inceput sa-si zica faptul ca acest obiect nu avea cum sa fie fabricat pe Pamant. Pilotul i-a intrebat si pe colegii lor daca vad acelasi lucru, iar ei au confirmat sec. Toti erau atat de socati incat nu isi dadeau seama ce se intampla. Mai tarziu, ei s-au gandit ca ar fi fost vorba despre un OZN. Toti trei erau ca si hipnotizati si nu s-au uitat deloc asupra instrumentelor de la bord. Nu stie daca aceasta aparitie ar fi avut vreun efect asupra instrumentelor. Turatia motoarelor nu a fost deloc perturbata de aceasta aparitie stranie. Dupa cateva zeci de secunde in care pilotii s-au uitat la aceasta aparitie si nu au stiut cum sa reactioneze, obiectul a inceput sa faca unele manevre neobisnuite. Obiectul a plecat de langa ei si s-a dus in fata lor taindu-le calea intr-un unghi de 90 de grade. El nu a micsorat in nici un fel viteza si a intrat in axul lor de deplasare. In momentul acela, pilotii au incetinit viteza pana aproape de zbor la punct fix. Dupa un alt moment, nu mai era nimic in fata, obiectul a disparut pur si simplu. Smoleanu, pilotuil unuia dintre elicoptere i-a intrebat si pe ceilalti daca au vazut ce a vazut si el. Acestia au confirmat si abia in momentul acela ei s-au decis sa ceara informatii de la baza militara de la Urziceni. Baza militara insa le-a trimis un raspuns, spunandu-le ca nu era nici un zbor neplanificat, nici o aeronava zburand in acea noapte in preajma lor. Pilotii buzoieni au revenit de urgenta la unitate si au raportat tot ceea ce au vazut. Erau opt martori care au vazut aceasta aparitie, fiecare avand vizita medicala facuta, dar si testul psihologic luat. Povestea acestora nu a fost pusa deloc sub semnul indoielii. Comandantul scolii de la Boboc, a spus mai departe generalului Alexandru tot ceea ce au vazut pilotii, iar de dimineata ei au fost chemati in biroul comandantului pentru a face un raport cu privire la acest incident. Comandantul insa le-a spus pilotilor sa aiba grija la ceea ce spun pentru ca in seara respectiva nu au vazut nimic. Pilotii au dedus astfel ca trebuie sa-si tina gura si nu au mai zis nimic despre acel incident.

Investigatiile jurnalistului Florin Mitu

Fostul pilot de vanatoare a acordat insa un interviu in anul 2012 jurnalistului Florin Mitu, el spunand ca s-a decis sa rupa in sfarsit tacerea cu privire la acest incident. Comandorul Smoleanu nu-si poate inca explica ceea ce a vazuit in seara aceea, el fiind obisnuit cu tot felul de iluzii optice pe care un pilot le poate vedea in aer. El a mai adaugat ca acum 20 de ani si-a asumat un risc in momentul in care s-a decis sa vorbeasca despre ceea ce a vazut. Imediat dupa ce a inceput sa apara in presa, el a primit niste telefoane, despre care acesta spune ca nu au fost prea placute. El a mai adaugat si faptul ca nu poate da numele colegilor pentru ca nu-si poate asuma un risc pentru ei, acesta alegand sa vorbeasca datorita faptului ca nici in ziua de azi nu a inteles de ce se pastreaza o secretomanie atat de mare in ceea ce priveste acest incident. Florin Mitu a identificat in toamna lui 2013, dar si intervievat un alt martor cheie al acestui caz, si anume locotenentul comandor Doru Dragoi. El era sef de tura in acea noapte pe aerodromul din Buzau. Acesta a fost chemat de urgenta de catre capitanul care era la tub. Acesta a spus ca isi aminteste ca de cele trei elicoptere s-ar fi apropiat o tinta neidentificata. Acest obiect parea ca este mult mai mare si foarte diferit fata de elicopterele bazei militare. El se vedea ca un bob de orez, elicopterele fiind maxim jumatatea sa. Conducatorul de zbor a fost informat atunci cand se vedea pe radar ca elicopterele erau cat pe ce sa fie lovite de catre acel obiect. S-a hotarat astfel aducerea aeronavelor la sol. El a contactat unul dintre piloti si i-a spus sa aiba grija pentru ca in dreapta sa se afla un obiect foarte mare. Pilotul i-a spus ca nu mai este in dreapta, el trecand in stanga si ca nu este un obiect mare, ci unul imens. S-a dispus astfel aterizarea de urgenta a elicopterelor. Cei de la radiolocatie l-au sunat pe Doru Dragoi si i-au spus sa aiba grija la ecran, el vazand in jur de 10 tinte, acestea avand niste evolutii ciudate. Ele mergeau de parca erau elicoptere, apoi unul cate unul faceau un viraj de 180 de grade dupa care dispareau de pe radar, de parca ar fi intrat in pamant. O alta surpriza a venit atunci cand un nou telefon a sosit de la radiolocatie. Dragoi a iesit afara pentru a vedea obiectul despre care vorbeau pilotii. Printre stele si avand in vedere ca cerul era foarte senin, el a putut sa distinga obiectele care zburau in acel moment, ele traversand cerul de la est la vest cu o viteza uimitoare. Acesta stia din informarile pe care le-a primit ca nu exista nici un zbor in seara respectiva. Avioane straine nu aveau cum sa fie pentru ca se aflau in mijlocul tarii, acestea fiind detectate la granita. Ei si-au dat seama in acel moment ca se confrunta cu un fenomen OZN la o scara foarte mare. Atat viteza, cat si virajele, dar si acceleratia ii faceau pe oameni sa creada ca obiectele nu sunt de natura terestra. Benzile de radiolocatie se pastrau pentru 48 de ore, dar in acea seara Doru Dragoi le-a pastrat pentru o perioada mai lunga de timp. A facut bine pentru ca in acea seara ar fi venit un martor de la Comandament care ar fi vrut sa vada acele benzi. Probabil ca acest martor ar fi avut cunostinte de cateva incidente similare. El a vorbit despre o ipoteza ca ceea ce s-a intamplat in acea noapte ar fi fost o simulare, dar lucrurile nu putea insa sta in acest fel. Explicatia aceasta nu a fost acceptata pentru ca obiectele neidentificate aveau o viteza foarte mare, ele fiind si foarte sus. Cazul acesta a fost prezentat Conferintei OZN. Acest caz a iesit la iveala destul de tarziu de momentul in care a avut loc. Jurnalistul Florin Mitu a descoperit si alte fenomene care s-au petrecut in zona Maracineni-Sapoca. Aceste fenomene sunt si in ziua de azi in curs de investigare.