HISTORIA: Cine sunt aromanii? (Autor: Marius Diaconescu)

- Continuare -

Cimitirul aromanilor din Bitolia, ultimul bastion aromanesc

In ciuda angajamentelor luate la Conferinta de Pace de la Bucuresti de a permite functionarea scolilor si bisericilor romanesti in teritoriul revenit ei dupa razboaiele balcanice, Serbia nu si-a respectat promisiunile, fructificand greselile diplomatiei romanesti, care nu le-a inclus in tratatul de pace, ci a acceptat doar note diplomatice fara valoare. Scolile si bisericile romanesti din Macedonia sarbeasca, care functionasera inainte sub stapanirea otomana, au fost inchise treptat. In timpul Primului Razboi Mondial, aromanii din Macedonia sarbeasca au suferit mai ales in urma ocupatiei bulgaresti. Nemultumita de impartirea de la Conferinta de la Bucuresti din 1913, Bulgaria a ocupat Macedonia sarbeasca. Multi aromani au fost internati in lagare de concentrare sau trimisi la munca fortata. Limba bulgara a devenit obligatorie in scoli si biserici. Dupa terminarea razboiului, sarbii au fost si mai drastici in privinta aromanilor, nu au acceptat niciun manual din Romania, au interzis scolile romanesti si au confiscat localurile. In ciuda eforturilor pentru redeschiderea scolilor din Bitolia, cea mai importanta asezare de aromani, unde functionase inainte si o scoala secundara, statul roman nu a obtinut decat promisiuni din partea autoritatilor sarbesti. Noul stat Macedonia, desprins din fosta Iugoslavie, ii recunoaste pe aromani sub numele de vlahi, ca grup etnic, nu ca minoritate nationala. Teoretic, este un avantaj fata de celelalte state balcanice. Insa recunoasterea lor in Constitutie nu garanteaza conservarea identitatii lor. Oficial, conform recensamantului, din totalul populatiei de 2 milioane de locuitori, in Macedonia ar fi doar 8.500 de vlahi. In realitate, ei sunt mult mai multi, in jur de 160.000, fiind a doua minoritate ca pondere, dupa cea albaneza. Daca a existat o scurta perioada in anii 1990 de destindere si libertate de exprimare, in ultimul deceniu, vlahii din Macedonia sunt supusi unui proces agresiv de asimilare. Presa aromana, scrisa, radio si TV a scazut foarte mult in volum, deoarece au scazut subventiile din partea statului. Se predau optional cateva ore de limba vlaha in unele scoli. Desi exista multi oameni de afaceri prosperi, de origine aromana, in Macedonia, ei prefera sa nu isi afiseze originea si identitatea, pentru a nu fi supusi presiunilor din partea autoritatilor. Unii mi-au povestit ca aromanii sunt tinta celor mai multe controale fiscale din partea statului, o forma preferata de intimidare a aromanilor care se implica in miscarea nationala. In Bitolia, odinioara o prospera asezare aromana, au mai ramas cateva mii de aromani. Doar batranii mai lupta pentru pastrarea identitatii lor, grupati in jurul cimitirului aroman. Atat le-a mai ramas aromanilor din Bitolia, cimitirul aroman, pe care insa a pus ochii Biserica ortodoxa din Macedonia. Vechea biserica aromana din centrul orasului a fost demolata in perioada comunista. Li s-a permis construirea unei biserici in curtea unei case, pe o strada laturalnica, insa fara slujba in aromana. Mitropolia a avut grija ca singurul preot care putea sluji in aromana sa fie mutat la o alta biserica slava. In cladirea fostului liceu romanesc din Bitolia, construit cu banii statului roman, este acum o scoala pentru tigani. Statul roman nu s-a straduit sa obtina dupa 1990 cladirile confiscate de statul sarb. Doar cimitirul aromanilor a mai ramas curat aromanesc in Bitolia. Pe majoritatea monumentelor funerare inscriptiile sunt cu caractere latine, chiar si din perioada comunista. In mijlocul cimitirului este mormantul apostolului aromanilor balcanici, Apostol Margarit. Mitropolia ortodoxa macedoneana din Bitolia vrea sa puna insa mana pe acest cimitir. Inca din 1996, aromanii au facut demersurile necesare pentru construirea unei biserici aromane in cimitir. Finantarea era asigurata de un aroman emigrat in America. Desi au terenul necesar, au planul bisericii si au banii pentru constructie, aromanii din Bitolia nu pot sa isi construiasca propria biserica in Macedonia. Mitropolitul a conditionat aprobarea constructiei de donarea cimitirului aromanilor catre Mitropolia macedoneana din Bitolia (o copie a documentului cu rezolutia mitropolitului este in posesia subsemnatului). Pana in prezent, aromanii din Bitolia au reusit sa reziste presiunilor Bisericii macedonene si inca mai pazesc cu sfintenie cimitirul unde sunt ingropati inaintasii lor, fara sa permita ingroparea etnicilor macedoneni acolo.
In Grecia, minoritatea aromana e considerata o ramura latinofona a poporului grec
Pana la formarea statelor moderne din Balcani, asimilarea aromanilor a fost voluntara, prin casatorii mixte si amestecarea lor cu alte etnii. Religia ortodoxa a facilitat asimilarea prin casatorii mixte cu grecii, bulgarii sau sarbii. Lupta nationala a popoarelor balcanice impotriva stapanirii otomane si formarea statelor nationale moderne au creat instrumentele asimilarii in masa a aromanilor. Primii aromani asimilati de greci au fost cei care locuiau in asezarile urbane mixte. Biserica a fost primul instrument de asimilare, deoarece slujbele se oficiau in limba greaca, ce era limba de cult in regiune. Tot prin intermediul Bisericii grecesti s-au format si primii intelectuali aromani, cei care au fondat Noua Academiei de la Moscopole. Practic, Academia moscopoleana a fost un instrument al luptei nationale grecesti in secolul al XVIII-lea si un moment de varf al iluminismului grec. Distrugerea orasului Moscopole si exodul locuitorilor, in special catre Imperiul Habsburgic, i-a scos pe o parte a lor de sub influenta grecilor. Primii intelectuali aromani din diaspora au sesizat pericolul grecizarii, ceea ce le-a adus anatemizarea lor de catre inaltul cler grec (cazul lui Mihail Boiagi, autorul primei gramatici aromane, este elocvent). Odata cu fondarea statului grec modern, in 1828, incepe campania agresiva de asimilare a aromanilor. Unii aromani si-au asumat deja aspiratiile poporului grec si au avut un rol important in razboiul de independenta. Statul grec a urmarit cu consecventa extinderea teritoriului sau pentru a-i cuprinde pe toti vorbitorii de limba greaca din Imperiul Otoman, care au fost considerati automat greci. Printre cei vizati au fost si aromanii, multi dintre ei vorbitori de greaca. Pana in momentul infiintarii scolilor romanesti printre aromanii balcanici, nu au prea existat piedici in asimilarea aromanilor. Cei care se pronuntau impotriva grecizarii erau anatemizati de clerul grec, chiar daca locuiau in diaspora. Scolile romanesti au impartit in doua tabere populatia aromana:unii au considerat scolile romanesti instrumentul necesar impotriva grecizarii si au devenit sustinatori ferventi ai invatamantului in limba romana, in timp ce altii considerau ca prin acele scoli se dorea romanizarea lor si au optat pentru identitatea greaca. La finele secolului al XIX-le, a diversi calatori au sesizat diferendele dintre cele doua tabere - de romanofoni si de grecomani - in aceeasi comunitate, uneori chiar in cadrul aceleiasi familii. Conflictul greco-roman in jurul aromanilor s-a acutizat dupa 1905, cand sultanul a recunoscut minoritatea aromana si dreptul la scoala si biserica in limba lor. Chiar si documentul sultanului a fost obtinut la interventia ferma a Romaniei in urma unui abuz greco-otoman impotriva invatatorilor aromani. Bandele grecesti au terorizat satele aromane, omorand invatatorii si preotii aromani, arzand cartile bisericesti romanesti si torturandu-i pe liderii aromani. In 1908, statul roman a intrerupt relatiile diplomatice cu Grecia din cauza acestor atrocitati, sub presiunea opiniei publice, manipulata cu eficienta in Romania de imigrantii aromani. In timpul Primului Razboi Balcanic, guvernul grec a refuzat sa accepte finantarea scolilor romanesti de catre Bucuresti in teritoriile otomane cucerite. La un moment dat au conditionat acordul de sprijinirea de catre Romania a integrarii in granitele grecesti a teritoriilor locuite de aromani in Albania. Pana la urma, deoarece aveau nevoie de Romania impotriva Bulgariei, in preajma celui de-Al Doilea Razboi Balcanic, grecii au promis autonomia scolara si bisericeasca pentru aromani cu finantare de la Bucuresti. Dupa Pacea de la Bucuresti, Grecia si-a respectat angajamentele luate si, in perioada interbelica, au functionat mai multe scoli si licee finantate de statul roman cu acordul tacit al guvernului de la Atena, in care, pe langa programa din Romania, se mai preda si limba greaca, precum si istoria si geografia Greciei (Adina Berciu-Draghicescu, op.cit., pp. 375-376.). In schimb, bisericile romanesti au fost rand pe rand preluate de preotii greci. Desi au supravietuit celui de-Al Doilea Razboi Mondial, sub ocupatia italiana si germana (in conditiile in care Romania era aliatul Germaniei), scolile romanesti au fost inchise de greci in februarie 1946. Implicarea aromanilor in razboiul civil din Grecia din anii urmatori a oferit guvernelor de la Atena pretextul stramutarii masive a aromanilor (E. Tarcovnicu, Aromanii din Romania, astazi, in Revista Romana de Sociologie, 2011, nr. 1-2, p. 160). Abia dupa 1970, aromanii din Grecia au fost lasati sa fondeze asociatii nonguvernamentale pentru promovarea identitatii lor culturale. Oficial, ei sunt considerati greci de limba latinofona. Toate studiile istoricilor si lingvistilor greci care se ocupa de vlahi sustin aceasta teorie a originii grecesti a aromanilor, care sunt eleni latinizati sub stapanirea romana, desi uneori, printre randuri, se observa in cartile serioase de istorie ca este o teorie de conjunctura (cea mai buna carte de istorie a aromanilor scrisa de un istoric grec este The Vlachs:Metropolis and Diaspora, Thessaloniki, 2003, scrisa de Asterios Koukoudis). In prezent, toti aromanii din Grecia accepta, cel putin oficial, aceasta teorie, dar nu sunt de acord sa fie tratati ca minoritate etnica si resping orice ingerinta a romanilor in aceasta chestiune. Cel putin oficial asistam la un succes deplin al asimilarii grecesti.

(Sursa: historia.ro)

(Va urma)