Mihaela Raileanu a postat un text exceptional pe Facebook, in urma cu 3 ore, ceea ce inseamna ca era ora 4:10 a.m. cand a terminat de scris. Este un text pe care il consider exceptional deoarece surprinde starea de spirit a majoritatii romanilor, acum la sfarsit de an. Intr-un cuvant: brambureala. Mihaela Raileanu sustine pe buna dreptate ca nu numai in Romania, ci peste tot in lume se inregistreaza o situatie stranie: totul e cu susul in jos. Sau cu josul in sus!

3 ore

Sentimentul acut de final de an este acela ca s-a sucit lumea cu josul in sus. Prieteni care actioneaza total anapoda, oameni cu ceva cultura si educatie la bord care au comportamente de golanasi virtuali, politicieni care iau decizii sau fac declaratii de parca le-a luat alzheimer-ul mintile si au uitat ca au pe mana lor milioane si milioane de oameni. Te uiti nauc in jur si te intrebi ce cauti in nebunia asta si cand se opreste planeta la urmatoarea statie galactica, fiindca e timpul sa cobori. Bine-ar fi sa poti trage semnalul de alarma, sa opreasca mai repede. Nu, nu e nimic de ris. Nu ai fost educat pentru vremurile astea nebune actionate de oameni care par sanatosi dar de fapt sunt plini de fumuri, de interese, de prostie si nepasare totala fata de ceilalti. Lupta dintre bine si rau era mult mai simpla in povesti si era clar care este binele si ce inseamna raul. Azi, notiunile astea nu mai inseamna nimic, exista institutii care decid ceea ce ti parea evident, si adesea decid cu totul altfel decat ti se parea normal, ceea ce te face sa te intrebi daca mintea ta e ok sau de fapt EI sunt cei care mistifica realitatea. Sau poate ca nu mai exista bine si rau, asa cum nu prea mai exista dreapta si stanga, totul poate fi interpretabil, schimbat, analizat, despicat in 14, in functie de cine analizeaza si decide. Nimic nu mai e sigur. De fapt, daca ma gandesc mai bine, este si mai simplu asa. De ce sa ne mai batem capul cu notiuni precum binele si raul daca putem lasa pe cel care are puterea sa decida asta in numele nostru? Sa-l lasam pe el, pe ciobanul natiunii, sa ne spune ce e bine si rau, sa decreteze el ce e moral si ce nu, iar noi, mioarele constitutionale, sa behaim in cor asa cum pe vremuri si parintii nostri behaiau, mai mult sau mai putin fortat, fiindca o cerea partidul. Acum o cere liderul. Nu mai e o sleahta, e un individ. Dar e suprem.
Realitatea este ca eu nu am fost educata pentru asta. Ceva nu are sens pentru mine. E ca un joc incredibil de puzzle pe care nu-l pot termina fiindca ceva nu se potriveste acolo. Nu e vorba doar de inadaptare sociala, nu sunt un personaj dramatic sau tragic din romanele lui Camil Petrescu, nici gind. Sunt un om in carne si oase, educat si cultivat corespunzator, care face eforturi uriase sa ia lumea asa cum e, sa o inteleaga si sa gaseasca o potecuta pe care sa poata merge spre destinatia finala si comuna tuturor oamenilor. Si in timp ce ma indrept intr-acolo, imi pun intrebari. Incerc sa rezolv dileme. Sa ma dau dupa vremuri. Sa fiu in pas cu oamenii din jur. Dar de cele mai multe ori, oricate instrumente de adaptare se presupune ca am in rucsac, tot ma trezesc depasita de evenimente, de situatii, dar mai ales de oameni. Nu inteleg nimic din ceea ce se intampla in Romania. Nu inteleg nimic din ceea ce se intampla pe planeta. Sau poate ca nu pot sa inteleg fiindca nici o minte rationala nu poate descifra nebunia.