Articulatia gleznei, care face legatura intre gamba si picior, este frecvent expusa acidentarilor. Articulatia gleznei este formata din trei oase.
1) Tibia - osul principal al gambei, care sustine majoritatea greutatii corpului. Portiunea ei terminala formeaza maleola mediala, protuberanta din zona interna a gleznei.
2) Fibula - este osul mai mic de la nivelul gambei. Capatul ei formeaza maleola laterala, protuberanta sau umflatura din zona externa a gleznei.
3) Talusul - este primul os de la nivelul piciorului.
- Tendoanele fixeaza muschii la nivelul oaselor. Mai multi muschi controleaza miscarea gleznei, fiecare dintre acestia avand un tendon care il fixeaza de unul sau mai multe oase ale piciorului. Tendoanele pot fi rupte cand articulatia este supusa unui stress anormal sau pot fi chiar smulse de la nivelul osului. Un asemenea exemplu este ruptura tendonului achilean.
- Ligamentele fac legatura intre oase. Glezna cuprinde mai multe oase in structura ei, in consecinta exista si multe ligamente care contribuie la mentinerea stabilitatii. Entorsa reprezinta o leziune la nivelul acestor ligamente. Cel mai frecvent este afectat ligamentul anterior talofibular, care face legatura intre portiunea anterioara a fibulei si talus, situat in zona antero-externa a gleznei. Severitatea entorsei este stabilita de gradul leziunii existente: ligamentul este intins, rupt partial sau rupt in toatalitate, precum si de numarul ligamentelor afectate.

Cauze

O forta de intindere puternica poate rupe ligamentele gleznei. Printre agentii cauzatori se numara:o miscare de rotatie anormala a piciorului efectuata in timpul urcarii sau coborarii scarilor, in timpul mersului sau alergarii pe un teren accidentat, ca urmare a unei forte puternice aplicate la nivelul gleznei, in timpul antrenamentelor sportivilor, pe parcursul activitatilor desfasurate zi de zi, de exemplu la ridicarea din pat, sau o cazatura. Uneori glezne mai putin stabile, o conditie existenta de la nastere, sau leziuni anterioare la nivelul gleznei si piciorului pot reduce stabilitatea articulatiei, favorizand aparitia entorselor.

Simptome

Lezarea tesuturilor duce la inflamare si creste permeabilitatea vaselor de sange, urmate de scurgerea de fluid in tesuturile moi din jurul gleznei. Celulele albe, responsabile de aparitia inflamarii, migreaza in zona respectiva odata cu cresterea fluxului sanguin. Datorita cantitatii crescute de fluid in tesuturi apare umflarea gleznei. Nervii devin mai sensibili; articulatia este dureroasa si uneori poate sa apara senzatia de pulsiune. Durerea se accentueaza la palparea zonei afectate sau la miscarea piciorului in anumite directii ( in functie de ligamentul care a fost lezat ), in timpul mersului sau in ortostatism. Roseata si cresterea temperaturii sunt generate de fluxul sanguin crescut.
Intensitatea simptomelor este corelata cu gradul leziunilor ligamentare:
- Entorsa de glezna grad I - este cauzata de intinderea ligamentelor. Simptomele prezente sunt durere si edem ( umflatura ). Majoritatea bolnavilor pot sa mearga fara baston, dar nu pot fugi sau sari.
- Entorsa de glezna grad II - este cauzata de ruptura partiala a ligamentelor. Edemul este mai pronuntat si pot sa apara vanatai ( echimoze ) datorita sangerarii sub piele. Pacientii prezinta durere la mers, dar pot efectua cativa pasi.
- Entorsa de glezna grad III -cauzata de ruptura totala a ligamentelor. Glezna este dureroasa si mersul este dificil. Pacientii acuza o senzatie de instabilitate la nivelul articulatiei.
Vanataia coboara pe picior, spre degete in urmatoarele zile datorita gravitatiei care atrage sangele in directia piciorului.

Diagnostic

Medicul va fi interesat de modul in care s-a produs entorsa de glezna si va efectua un examen clinic pentru a stabili daca e vorba de o simpla entorsa sau e vorba de leziuni mai serioase, care necesita ingrijire imediata. Examinarea urmareste starea nervilor si a arterelor piciorului, daca genunchiul sau restul membrului inferior a fost afectat. Doctorul va mobiliza piciorul si glezna pentru a stabili gravitatea leziunilor si pentru a localiza mai precis zona afectata. Sunt urmarite eventualele semne de afectare ale tendonului achilean. Radiografia exclude prezenta unei fracturi, iar in anumite cazuri de fractura examinarea CT este deosebit de utila pentru stadializarea leziunilor.

Tratament

Scopul tratamentului este combaterea durerii si accelerarea procesului de vindecare. Pentru ca durerea este rezultatul inflamarii, trebuie vizata in primul rand reducerea si prevenirea aparitiei inflamarii gleznei.
- Gheata este cel mai bun tratament. Aplicarea acesteia cat mai precoce dupa momentul accidentarii are efecte mai bune decat medicamentele in majoritatea cazurilor. Gheata combate fluxul sanguin crescut din zona afectata, reduce edemul, roseata si caldura. Aplicata imediat dupa accidentare, ea previne aparitia fenomenelor inflamarii. Nu aplicati gheata direct pe piele; folositi un prosop sau un saculet special pentru gheata. Mentineti-o 20 de minute si respectati pauza de cel putin 30 de minute intre aplicatii, pentru a evita aparitia degeraturilor la nivelul pielii.
- Repaosul previne agravarea leziunilor deja existente si reduce presiunea la nivelul tesuturilor deja inflamate.Imobilizati glezna intr-un bandaj compresiv.
- Ridicarea zonei afectate cat mai sus posibil ajuta la absorbtia fluidului care s-a scurs in exces in tesuturile gleznei. Ideal ar fi ca glezna sa se situeze deasupra nivelului inimii.
- Medicati antialgica si antiinflamatoare reduce durerea si combate edemul
- Utilizarea carjelor este indicata frecvent, pentru ca astfel bolnavul nu trebuie sa transfere greutatea corpului pe glezna afectata.

Nu este nevoie de medic

De obicei, entorsa de glezna nu necesita prezentarea la medic. Problema sta in diferntierea entorsei de o problema mult mai grava, fractura. Daca apare unul dintre simptomele de mai jos, apelati la un doctor: durere persistenta in ciuda medicatiei antialgice, antiinflamatoare, a aplicarii de gheata si a ridicarii piciorului; mersul nu este posibil sau se realizeaza cu dureri foarte mari; simptomele nu se amelioreaza in 5-7 zile si bolnavul nu-si poate folosi piciorul dupa o saptamana de la accidentare; glezna mai este dureroasa dupa doua saptamani de tratament. Aplicarea tratamentului este cruciala si orice entorsa de glezna suferita, fie ca este vorba de prima sau de a cincea, necesita o interventie prompta. O entorsa netratata corespunzator poate genera instabilitate cronica de glezna, definita de un disconfort permanent si de senzatia de glezna care fuge.

Preventie

Preventia se realizeaza prin folosirea incaltamintei corespunzatoare si prin antrenamente echilibrate in cazul sportivilor. Mentineti-va gleznele puternice si flexibile prin exercitii fizice. Apelati la ajutorul unui kinetoterapeut pentru exercitii de intarire. Purtati incaltamintea corespunzatoare activitatii desfasurate; ea trebuie sa fie stabila si sa ofere gleznei suportul necesar. In cazul in care practicati un sport, bandajati-va glezna pentru extra suport. Daca ati avut entorse repetate, orteza de glezna purtata in timpul antrenamentelor este utila. Asigurati-va ca terenul de antrenament nu prezinta denivelari pentru e evita eventualele accidentari.

Prognostic

Majoritatea entorselor de glezna ( 70-90% ) se vindeca fara complicatii, fara nici o dificultate. Dupa ce edemul a disparut si pacientul poate merge fara nici o durere, trebuie incepute exercitiile pentru mentinere a flexibilitatii si a fortei gleznei. Interventia chirurgicala pentru ligamente rupte este rareori necesara. Ruptura ligamentelor este indicata de obicei de evolutia nefavorabila sub tratament. Amanarea interventiei chirurgicale fata de momentul accidentarii nu modifica procedeul terapeutic aplicat.

(Sursa: dralinpopescu.ro)