AmosNews: Drepturile Omului si Statul de Drept (Autor: Octavian ANDRONIC)
Romanii au facut o revolutie pentru a recastiga drepturile fundamentale de care un regim totalitar ii lipsise vreme de mai bine de o jumatate de secol. Printre acestea s-a numarat si dreptul de a se bucura de un tratament egal cu statul in situatiile in care interveneau conflicte. Regimul comunist facuse din stat o entitate infailibila, care nu gresea, avea intotdeauna dreptate si prioritate in fata legii. Ideea ca atunci cand se simtea nedreptatita o persoana sa se indrepte impotriva statului era de neconceput. Aveau grija ca asa ceva sa nu se intample bratele inarmate lui statului - Securitatea, Militia, Procuratura. Justitia era doar mecanismul care indeplinea ordinele Partidului, transmise prin aceste entitati devotate.Dupa 30 de ani societatea romaneasca nu se afla prea departe de momentul zero al democratiei. Daca alte institutii s-au mai reformat cat de cat, indeosebi sub presiunea instantelor internationale, procuratura continua sa ramana cea mai nereformata bransa a Justitiei. Aproape nimic nu s-a schimbat intr-o institutie care tine cu dintii de privilegiile care ii permit sa functioneze ca un stat in stat. De la pretentii nerezonabile - ca membrii sai sa fie considerati magistrati, si nu cum sunt de fapt, functionari publici, pana la indarjirea cu care lupta pentru a se mentine la aceeasi inaltime cu podiumul judecatorilor in sala de judecata - procurorii, prin unii dintre reprezentantii lor, care au accesat prin presiuni si influente politice functii de conducere, pretexteaza ca orice schimbare ar afecta grav lupta cu coruptia si infractionalitatea. Dealtfel anticoruptia a devenit un stindard pe care ei si sustinatorii lor il flutura prin instantele internationale in numele blocarii oricarei schimbari. Culmea este ca o propaganda insidioasa reuseste sa capaciteze o zona a opiniei publice care vede in acestea doar niste avantaje pentru cei care intentionau sa se sustraga raspunderii prin blocarea justitiei. Si sa manifesteze pentru pastrarea acestor privilegii ale unui sistem de opresiune. E ca si cand in Evul Mediu s-ar fi manifestat pentru dreptul calailor de a decapita pe cine cred ei de cuviinta. Acutizarea conflictului dintre statul pretins de drept si cetatean a venit o data cu constituirea unui sistem de relatii denumite generic statul paralel. Sub pretextul presiunilor externe pentru intarirea luptei anticoruptie s-a creat o structura ilicita, prin celebrele protocoale, care au permis eliminarea oricaror constrangeri legale in vanarea coruptilor, categorie in care au fost inclusi si adversarii politici ai celor aflati la butoanele puterii. Rezultatele spectaculoase din faza de varf actiunii statului paralel s-au bazat pe eficienta unui proces in care serviciile secrete exploatau instrumentele proprii de urmarire, punand rezultatele la dispozitia procurorilor anticoruptie, adeseori cu tot cu rechizitorii,ducerea la bun sfarsit a operatiunilor fiind asigurata de Inalta Curte, sub comanda unui presedinte devotat cauzei. Scoaterea la iveala a mecanismelor oculte si incercarea de a face corecturile necesare de ordin constitutional, au generat o reactie indarjita a beneficiarilor, care au angajat in aceasta disputa unica, intre statul pretins de drept si majoritatea parlamentara, coloana a cincea din institutiile europene, in fapt cea care pusese bazele statului paralel prin modificarile legislative contrare cursului firesc al lucrurilor, dar promovate cu suportul instantelor comunitare Dupa cum a reiesit cu claritate din ultimele dezbateri publice, efectul nefast al protocoalelor se rasfrange direct asupra drepturilor omului - nu a infractorilor uitati de multe ori in focul demersurilor propagandistice - astfel incat omul obisnuit se intreaba tot mai des ce s-a ales din sacrificiile celor care au nazuit sa traiasca intr-o societate eliberata de restrictii si presiuni ideologice. Din pacate, cursul evenimentelor - a se vedea recentele evolutii din zona rezolutiei Parlamentului European si ultima editie a MCV-ului - nu indreptateste sperante prea mari, atata timp cat apartenenta noastra la structurile comunitare implica renuntarea la dreptul elementar al unei natiuni de a-si face si urma propriile legi. Ca acest lucru se intampla, iata, la aproape trei decenii de la Revolutie, este de-a dreptul de neinteles. Si de neacceptat.