SUBIECTIV: De ce tinerii romani refuza sa munceasca (Autor: ALEX MIHAILEANU)
O serie de articole recente au starnit tot soiul de dezbateri despre lenesii de 20-25 ani care nu vor sa munceasca si prefera sa stea in somaj sau pe banii parintilor, ca e nasol la job. Iata explicatia simpla:
- salariu minim pe economie: brut 1.900 lei, net 1.100 lei
- chirie garsoniera in Bucuresti: de la 250 euro.
Teoretic, ar trebui sa ma opresc aici, cu asta cred ca ar trebui sa se incheie toate discutiile. Orice tanar care, dupa varsta de 20 ani, vrea sa plece de la parinti de-acasa (sau sa nu imparta un apartament cu altcineva in afara de partener/a) nu isi permite. Restul e o discutie de umplutura.
Dar hai sa continui, totusi:
- telefon mobil, internet, electricitate, intretinere (o persoana): 75-80 euro lunar. La doua persoane, presupunand ca se muta cu iubitul/iubita care are tot minimul pe economie, 100 euro
- mancare (in Romania, preturile sunt aliniate la cele din Vest, ba Spania, Italia, Portugalia, au preturi pe alocuri mai mici cu 2-5% decat Romania) - un minimum de 20 lei/zi/persoana, hai 30 lei/zi/cuplu, echivalent lunar a 150 euro/persoana, 200 euro/cuplu
Tragem linie. Salarii impreuna: 464 euro. Cheltuieli separat: 480 euro. Cheltuieli impreuna: 550 euro. OK, hai ca n-ai nevoie abonament la telefon, merge si cartela de 5 euro, hai ca nu-ti trebuie net gigabit, treci la abonament de 5 euro (desi astea-s la pachet, de regula, cu cablu TV), hai ca te culci cu gainile si speli la masina o singura data pe luna, mai scazi de-acolo, mai trimite mama un pachet, mai treci pe la mama si mai mananci, dar cat poti salva din banii aia? De regula, reprosurile la adresa tinerilor sunt ca inca stau cu parintii de la 23-24-25 ani si ca n-au joburi bine platite. Hai sa ne mai uitam o data la calculul de mai sus. Cand iesi de pe bancile facultatii, iti trebuie mult noroc sa prinzi un job platit cu 2.000-2.500 lei. A se lua in calcul, totusi, ca n-am socotit mofturi precum berea si tutunul sau iesitul in club macar o singura data pe luna. Or, sa-mi ziceti si mie ce motivatie ar avea un tanar sa se mute de la parinti, unde nu plateste mancare si chirie, cand poate incasa un somaj de 150 euro timp de vreo juma' de an si mai poate face un freelancing pe ici, pe colo, eventual platit la negru. Desigur, putem baga acel cliseu cu: Ar putea sa faca voluntariat si internshipuri in perioada facultatii, ca sa-si gaseasca ceva mai bine platit, dar realitatea e ca internshipurile sunt neplatite si sunt deschise, in general, atunci cand companiile au volume foarte mari de munca si prefera sa ia interni in locul unor profesionisti cu contract pe termen determinat - ca e gratis, evident - si ca perioadele alea tind sa se suprapuna cu cele in care, daca esti student, chiar ai de invatat. Practic, oportunitatea de a intra ca intern intr-o companie nu e doar munca neplatita, ci vii tu cu bani de-acasa, platesti tu de la tine pentru oportunitatea de a munci pentru altul, cata vreme compania nu-ti deconteaza nici macar RATB-ul. Pe de alta parte, nici un angajator n-are vreo tragere de inima sa ofere un salariu mai mare din cauza ca trebuie sa plateasca statului impozite si contributii de vreo 80% din banii pe care ii da angajatului in mana. Si aici mai e un aspect, anume ca pentru a-si permite acele cheltuieli, trebuie sa aiba si rulaje cat mai mari si la preturi care sa-i permita sa faca profit. Or, daca ma uit un pic pe la noi, prin industria asta creativa, clientii - oricat de mari - incearca sa plateasca, daca se poate, cat mai putin spre nimic, ca sa nu mai spun de termenele de plata pe termen infinit. Si atunci, nu e cumva normal ca un tanar, care-si face o socoteala de baza, sa faca o comparatie cu mia de euro pe care ar lua-o in afara tarii? Ne plangem ca ne pleaca forta de munca tanara din tara? Pai, iata de ce, uitati-va un pic mai sus la socotelile alea.
Hai sa dau si un exemplu: in Spania, minimul pe economie este de 825 euro. Cheltuielile cu produsele de baza (in speta, mancarea) sunt similare. Daca dai 400 euro pe o chirie si 200 pe mancare, parca-ti mai raman si niste bani de tigari. De ce ai mai ramane in Romania? Ce iti ofera Romania in afara de aceleasi preturi ca in Vestul Europei si lefuri mici? Problema ar putea fi rezolvata mult mai usor, dar pentru asta trebuie mult mai multa responsabilitate din partea guvernantilor. De exemplu, ar putea sa scada cheltuielile angajatorilor cu forta de munca, ar putea sa taie populismele inutile, ar putea sa nu mai arunce miliarde de euro anual pe contracte cu firmele de casa. La fel de bine, ar putea sa elimine salariul minim pe economie - ca-n Italia, de exemplu - si piata s-ar autoregla. Oricum nu vine nimeni sa se angajeze pe 1.100 lei lunar, oricum n-ar veni nimeni pe mai putin. Ideea in sine de salariu minim pe economie este vazuta ca un standard, ca ceva impus. Un incepator nu poate sa negocieze o leafa mai mare, ca angajatorul are scuza ca salariul minim pe economie e standard pentru incepatori, viitorul angajat, la randul lui, pleaca de la premiza ca oricum nu primeste mai mult de minimul pe economie.mE justificat ca un junior sa ceara 1.000 euro? Daca te apuci sa compari costurile vietii in Romania cu cele din alte tari europene, da. Ba as plusa si as spune ca e nejustificat ca un senior sa castige doar 1.000 euro lunar, un salariu bun, daca munceste pe banii aia de-i sar capacele.mEvident, exista tot soiul de variatiuni pe tema asta: stai cu parintii si munceste pana ajungi la un salariu care sa-ti permita sa te muti (asta e gluma mea preferata: ce inseamna ca iti permiti si cam in cat timp crezi ca ajungi la suma respectiva?), cheltuieste cu cap, pune bani deoparte, bla bla. Dar adevarul e ca-i mai rentabil sa te duci la carat saci de ciment in Germania decat sa lucrezi in industria de comunicare din Romania. Unde vreau sa ajung: sunt o groaza de nuante pe subiectul asta, iar o discutie serioasa e aproape imposibil de purtat. Desigur, exista si uscaturi, lepre care chiar nu vor sa munceasca, dar hai sa nu ne mai ascundem dupa deget: salariile din Romania sunt mizerabile.
Si inca o serie de observatii:
- degeaba ne lamentam ca la targurile de joburi e plin de oferte, cand ofertele sunt de tip minim pe economie
- comentariile de tipul pe vremea mea; eu muncesc de la 19 ani etc. sunt deplasate. Cu totii strambam din nas cand parintii ne spuneau ca pe vremea lor. Nimeni nu vrea sa traiasca pe vremea altuia si, pe principiul iarna nu-i ca vara, noi traim in prezent, nu in trecut
- piata e relativ blocata inclusiv pentru cei care au experienta sau cel putin asa-mi pare mie. Chiar si cu cinci-zece ani in spate, daca vrei sa te duci la un job mai bine platit, ori e un job la care muncesti de zece ori mai mult, ori nu-l gasesti. Da, e plin de exemple de oameni care s-au dus pe mii de euro nu-stiu-unde, dar aceea e o minoritate, probabil ca si foarte nisata, dar mult mai bine promovata decat situatia din realitate
- exista foarte multi factori de care depinde situatia pietei muncii, dorinta de a munci a tinerilor, posibilitatea de a oferi salarii la nivelul pe care-l cere forta de munca disponibila. Cine-si mai aminteste de raportul cerere/oferta de la orele de economie din liceu cred ca pricepe ca, pe piata romaneasca a muncii, e un raport disproportionat, unde oferta e prea mica pentru cerere. Sau, mai bine spus, prea proasta
- traim de cativa ani intr-o piata globala, avem libertate de miscare in UE, avem aceleasi preturi ca-n UE, avem termeni de comparatie. Forta de munca se duce acolo unde oferta e cea potrivita
- una dintre cauzele actualei situatii este si oferta educationala si proasta inspiratie: uitati-va unde se ingramadesc an de an studentii si cat de mica este oferta pe domeniul lor. Serios, am terminat marketing la ASE, cum sa ma duc sa fiu chelner? Da' ce-ai cautat la ASE in prima instanta? Pai, erau locuri multe. Multumim ministerului care nu face studii, sa vada unde e cererea, si sa nu mai finanteze 2.000 locuri la o specializare pe care-si gasesc de munca 50 oameni. In acelasi timp, nici nu poti sa-i reprosezi omului ca are un minim orgoliu

xxx

Lamentatiile pe tema tinerilor lenesi care nu vor sa munceasca sunt inutile cata vreme problemele descrise raman. Iar concluzia este corecta: Problema nu-i, de fapt, ca-s someri in Romania si asistati social, ci ca nu cauta nimeni sa rezolve cauzele. E mai usor sa arati cu degetul si sa dai vina pe mentalitatea unui nene de 40-50 de ani care toata viata lui a crescut cu wc-ul in curte, dar asta nu ajuta pe nimeni. Daca tot nu sunteti de acord, va rog sa recititi prima parte, aia cu socotelile de baza.

Sursa: subiectiv.ro