MAGAZIN: Cei ce nu vor sa vada (Autor: DAN D. FARCAS)
Fenomenele aerospatiale neidentificate, sau - dupa numele mai vechi, demult incetatenit - OZN-urile, constituie o enigma care de peste 70 de ani obsedeaza militarii din intreaga lume. Tone de documente desecretizate, mai ales in ultimii ani, stau marturie ca, in aceasta perioada, nenumarate proiecte, majoritatea secrete, ale structurilor militare ale marilor puteri, dar si din alte tari, au fost consacrate culegerii si investigarii cazurilor raportate. Dovezi sunt si numeroase regulamente militare, vorbind despre OZN-uri, in vigoare in toate aceste decenii. Principalele obiective ale militarilor au fost incercarea de a descifra si reproduce performantele misterioaselor aparitii, dar si aflarea originii acestora. In ciuda eforturilor si a sumelor investite, niciunul dintre aceste obiective nu a fost atins. Numerosi insideri, care au lucrat la astfel de proiecte au recunoscut deruta conducerii structurilor de aparare, provocata de faptul ca pilotii si radarele vedeau zburand pe cerul national aeronave care nu raspundeau la nicio interpelare, care nu puteau fi ajunse din urma si care manifestau proprietati imposibil nu doar de reprodus, dar chiar si de inteles. Evident, era o deruta care nu putea fi recunoscuta fata de marele public. Cu atat mai jenant a fost momentul in care, in urma unui articol aparut in decembrie 2017 in New York Times, Pentagonul a trebuit sa admita ca recent a mai cheltuit 22 de milioane de dolari pentru a dezlega enigma OZN, prin proiectul AATIP, despre care am relatat pe larg pe aceasta pagina.

Intalniri convingatoare

Cele de mai sus ar fi fost, in mod normal, suficiente pentru a admite ca fenomenul OZN exista, ca nu i se cunoaste originea si ca el nelinisteste mult cercurile militare. Totusi scepticii refuza in continuare sa admita toate acestea. In iulie 2018, Shane Harris, jurnalist la Washington Post, specializat pe aspecte legate de informatii si securitate nationala, modera o emisiune pe tema SETI, intitulata Trebuie oare ca oamenii sa comunice cu extraterestrii?. Invitati au fost Lucianne Walkowicz, sefa sectiei de astrobiologie la Biblioteca Congresului si astrofizicianul NASA Elisa Quintana. Discutiile au inceput, destul de conventional, despre doctrina SETI si despre detectarea potentiala a semnalelor extraterestre. In partea a doua a fost abordata si posibilitatea sosirii unor nave extraterestre si a contactului cu ocupantii lor. Apoi s-a intamplat ceva imprevizibil. Harris s-a indreptat brusc spre elefantul din camera:
- Ce parere aveau invitatele despre OZN-uri?
Doamna Quintana a raspuns prin generalitati, trecand insa imediat la tema cautarii exoplanetelor, ca fiind calea cea buna de urmat. Doamna Walkowicz a subliniat distantele uriase dintre stele, afirmand:
- Desi marele public raporteaza OZN-uri, astronomii nu vad niciodata nave spatiale extraterestre.
Cu toate acestea, Harris a continuat sa insiste pe acelasi subiect. A adus in discutie articolul din New York Times, programul AATIP, ca si declaratiile unor participanti ca Luis Elizondo si David Fravor. El a spus:
- Pilotii din marina militara au avut intalniri foarte convingatoare cu aeronave pe care nu le puteau intelege. Ma socheaza la culme cand ascult marturiile. Acestia sunt oameni foarte rationali, acestia sunt piloti, acestia sunt oameni care stiu ce sunt obiectele zburatoare, nu erau pe droguri, nu erau bolnavi. Ce te faci cu asta?
Doamna Walkowicz a raspuns evocand ipoteza uzuala ca a fost vorba probabil de niste avioane spion. Harris, evident nemultumit, a reamintit ca pilotul a fost ingrozit cand a vazut aparitia, care facea lucruri pe care el nu si le putea explica. Reactia doamnei Walkowicz a fost ca mintea omeneasca se insala cand interpreteaza imaginile, ca felinarele chinezesti pot fi luate drept OZN-uri etc. Dupa aceea, timpul fiind epuizat, Shane Harris a inchis emisiunea.
Ufologul belgian Andre Skondras a comentat astfel:
- In mod clar, d-na Walkowicz nu stie prea multe despre fenomenul OZN, despre observatiile astronomilor in acest sens si despre abilitatile observationale si interpretative ale oamenilor. Ea nu a reusit decat a reproduca prostiile tipice SETI atunci cand OZN-urile sunt discutate in public.
Skondras a mentionat, pentru inceput, ca adevarata definitie a cuvantului OZN (sau Fenomen Aerospatial Neidentificat - FAN) este cea data de Dr. Richard F. Haines, un om de stiinta pensionat din NASA si seful stiintific al Centrului National al Aviatiei de Raportare a fenomenelor anormale (NARCAP), dar mai ales un psiholog al perceptiei:
- Un OZN sau FAN este stimulul vizual care provoaca un raport de observare a unui obiect sau a unei lumini vazute pe cer, a carui aspect si/sau dinamica a zborului nu sugereaza un obiect zburator logic si conventional si care ramane neidentificat si dupa examinarea tuturor dovezilor disponibile, de catre persoane care sunt capabile sa faca, din punct de vedere tehnic, atat o identificare tehnica, dar si o identificare de bun simt, in masura in care este posibil.
Din aceasta definitie detaliata, se constata ca un raport de observare nu ar trebui sa devina un OZN pana cand nu au fost examinate toate explicatiile conventionale posibile, de catre persoane competente din punct de vedere stiintific. Aceeasi conditie o pusese si astronomul J. Allen Hynek, care a fost, timp de doua decenii, consultant stiintific principal la proiectul Blue Book al Fortelor Aeriene ale SUA. La aceasta definitie, fizicianul nuclear Stanton Friedman, in cartea sa Flying Saucers and Science, din 2008, adauga:
- Si a caror aparenta indica faptul ca au fost fabricate (acest lucru exclude majoritatea luminilor), precum si al caror comportament de zbor indica faptul ca ele au fost facute undeva in afara Pamantului. Noi, pamantenii, nu putem construi lucruri care arata si actioneaza in acest fel. Daca am putea, am fi facut deja, din cauza aplicatiilor militare ale unor astfel de nave.
Din observatia lui Friedman se poate deduce ca ipoteza extraterestra nu poate fi exclusa in totalitate si merita sa fie luata in considerare intr-o maniera sanatoasa si onesta. Aceeasi linie de argumentare fusese urmata si de fizicianul in mecanica atmosferei Prof. James E. McDonald, de la Universitatea Tucson (Arizona), care a afirmat, in declaratia sa, din 1968, data in fata Congresului SUA:
- OZN-urile sunt - cel mai probabil - dispozitive extraterestre de supraveghere. Iar daca OZN-urile nu sunt din afara Pamantului, atunci banuiesc ca se vor dovedi a fi ceva mult mai bizar, ceva de un interes stiintific probabil mai mare decat dispozitivele extraterestre.

Atitudini negative

Peter Sturrock, cercetator de la Universitatea Stratford, a remarcat:
- In declaratiile lor publice (dar nu neaparat si in cele private), oamenii de stiinta exprima o atitudine general negativa fata de problema OZN si este interesant sa incercam sa intelegem aceasta atitudine. Cei mai multi oameni de stiinta nu au avut niciodata ocazia sa se confrunte cu dovezi privind fenomenul OZN.
Peter Sturrock a efectuat doua sondaje de opinie privind OZN-urile, in anii 1970, printre membrii Institutului American de Aeronautica si Astronautica (AIAA) si ai Societatii Astronomice Americane, sondaj care a dezvaluit, fara indoiala, ca si astronomii vad OZN-uri, chiar intr-un procent mai mare decat cel al populatiei in general. Un alt sondaj, facut in anii 1950, de J. Allen Hynek, printre astronomii adunati la un congres de specialitate, a dus la acelasi rezultat. Este adevarat - ei nu ies niciodata in public cu aceste observatii, intrucat ele ar dauna renumelui si carierei lor. Deci argumentul adesea evocat de sceptici - ca problema OZN nu poate fi examinata serios, odata ce astronomii niciodata nu vad OZN-uri - nu sta in picioare. Skondras continua spunand ca recunoaste ca dovada data de un instrument sau un senzor electronic are o pondere mai importanta pentru stiinta decat o marturie. Totusi el este convins ca este gresit sa renuntam complet la celelalte dovezi, cele care implica elementul uman si pe care stiinta, in sensul sau cel mai strict, le considera fara valoare. Aceasta cu atat mai mult, cu cat marturiile privind OZN-urile par sa fie in acord cu ceea ce a fost stabilit sau demonstrat de dovezile, mai stiintifice, ale aparaturii militare de mare sensibilitate. Abilitatile de observare ale oamenilor sunt relativ bune, spre deosebire de abilitatile lor slabe de interpretare - sustine ufologul - dar exista evaluatori stiintifici competenti capabili sa determine ce anume au vazut oamenii. Conditia este ca aceste observatii sa nu fie ignorate sau selectate in mod tendentios. Skondras isi incheie articolul prin cuvintele:
- Opinia mea este ca oamenii SETI doresc sa se concentreze doar asupra unor cazuri cu date nefavorabile, cele care sustin opiniile lor irationale, raspandind astfel doctrina otravitoare a scepticilor, deghizata ca vocea ratiunii si a stiintei reale.