MAGAZIN: Un studiu secret britanic privind OZN-urile (Autor: DAN D. FARCAS)
In perioada 2009-2013, Ministerul Apararii al Regatului Unit a desecretizat, inainte de termen, 210 dosare OZN, continand peste 55.000 pagini de documente. Ele au fost realizate, incepand din 1967, de Secretariatul 2 al Directiei de informatii militare DI55. La sfarsitul acestei actiuni, unul dintre consultantii care au participat la ea, jurnalistul Dr. David Clarke, a primit asigurari ca alte cateva dosare OZN, ramase nedesecretizate, vor urma si ele cat de repede. Pe 6 mai 2018, David Clarke a postat un comentariu, aratand ca, dupa aproape 5 ani de taraganari, abia la inceputul acestui an au mai aparut, in sfarsit, alte 2500 de pagini din documentele promise. Multe dintre acestea sunt puternic redactate; dar ceea ce a supravietuit stiloului cenzorului prezinta o imagine fascinanta a discutiilor din spatele usilor inchise, in cercurile guvernamentale britanice in jurul celei de-a 50-a aniversari a misterului OZN, in 1997. Functionari publici, ofiteri de informatii si personal militar dezbateau modul in care guvernul britanic ar trebui sa raspunda la ceea ce ei numeau obsesia mass-media privind OZN-urile.

O politica a strutului?

Documentele arata ca cei din Secretariatul 2, cunoscut si sub porecla de BIROUL OZN, copiau si trimiteau rapoartele de observare OZN structurilor de informatii, dar nu li se comunica (nu aveau nevoie sa stie) ce se intampla cu datele trimise astfel. In 1997, seful biroului OZN a vrut sa scape de o treaba pe care o considera o deviere de la principalele lor indatoriri. Dar un comandor Royal Air Force nu a fost de acord cu aceasta politica a strutului. El sustinea ca, MoD nu efectuase niciun studiu asupra datelor OZN colectate, deci nu era credibil, fiind chiar riscant din punct de vedere politic, sa continue sa pretinda ca OZN-urile nu ar reprezenta o amenintare pentru regat. Ca argument, el a comparat OZN-urile, orice ar fi ele, cu aeronavele intruzive sovietice care patrundeau in mod obisnuit in spatiul aerian al Regatului Unit in timpul Razboiului Rece. Nici acestea n-au aratat niciodata intentii ostile, dar cu siguranta au reprezentat o amenintare, spunand in continuare:
- S-ar putea argumenta ca UAP-urile (OZN-urile n.n.) reprezinta o potentiala amenintare la adresa Apararii Teritoriului, deoarece nu avem nicio idee despre ce anume sunt!
Cu toate acestea, in 2000, seful Departamentului de Informatii al Apararii, P.H. West, a cerut biroului OZN sa nu mai transmita rapoartele privind obiecte ciudate vazute pe cer catre DI55, nici macar pe cele provenind din surse credibile, cum ar fi ofiterii de politie, ori cei de la controlul traficului aerian. La vremea respectiva, motivul precis al acestei decizii neasteptate a ramas secret oficial. Abia in 2006, cand Clarke s-a folosit de noua lege privind libertatea informatiei, pentru a solicita o explicatie completa, s-a descoperit existenta unui studiu secret DI70 privind OZN-urile. In acel an, MoD a recunoscut â€" ca raspuns la cererea jurnalistului - ca finantase realizarea unui studiu OZN de 3 volume cu titlul UAP-uri in Regiunea de Aparare Aeriana a Regatului Unit, cunoscut de Ministerul Apararii si ca raportul Condign. Acest studiu, realizat pe analiza unei baze de date computerizate a rapoartelor OZN, a fost comandat in 1996 si clasificat Secret, cu mentiunea UK Eyes Only. MoD a folosit acronimul UAP (de la Unidentified Aerial Phenomena - fenomene aeriene neidentificate) - pentru a evita conotatiile populare ale termenului OZN, care puteau induce ideea ca armata a observat sau a urmarit nave de origine extraterestra. Inainte de 2006, Ministerul Apararii a dorit sa ascunda orice referire la existenta studiului, din cauza a ceea ce s-a numit o jena politica potentiala. Timp de decenii, s-a tot declarat, catre deputati, presa si marele public, faptul ca nu s-au cheltuit bani publici pentru studiul miilor de rapoarte despre OZN-uri primite, incepand din anii 1960. Iata ca, in 2007, ca raspuns la o interpelare parlamentara din partea deputatului Norman Baker, MoD a recunoscut ca s-au platit unui contractant al apararii 50000 de lire pentru a produce raportul OZN Condign, finalizat in 2000. In urma acestui raport, DIS a inchis, discret, compartimentul sau OZN, in 2000. Noua ani mai tarziu, in noiembrie 2009, Ministerul Apararii anunta ca inchide si biroul OZN prin care tinea legatura cu marele public. Identitatea autorului proiectului Condign a ramas protejata. Dar investigatiile lui Clarke au descoperit ca el este un pilot si ofiter de informatii, care a zburat in timpul razboiului rece, iar expertiza sa era in principal in razboiul electronic, radar, aparare aeriana si arme ghidate. El mai oferise consultanta pentru DI55, cu privire la fenomene aeriene, timp de cativa ani inainte de acordarea contractului. Documentele desecretizate mai arata ca autorul avusese un interes personal pentru OZN-uri. Intr-unul dintre memoriile sale, el se referea la propriile observatii privind fenomene aeriene, in timp ce zbura cu RAF in anii 1950. El nu dezvaluie alte detalii in fisiere, dar a fost nemultumit cand ofiterul OZN a copiat o scrisoare a sa, trimitand-o unui alt compartiment, intrucat dorea sa pastreze un profil scazut. De-a lungul celor trei ani de proiect, autorul studiului a avut sediul in cladirea Office of War, din Whitehall, in Londra, si a avut acces privilegiat la fisierele OZN ale apararii, pe atunci secrete, stocate acolo. Doar secretara sa, careia i s-a cerut sa nu foloseasca termenul Â'OZNÂ' pe telefon”, cunostea numele de cod al proiectului. Seful DI55 i-a ordonat, dintru inceput, autorului raportului sa-si indrepte atentia doar asupra posibilelor amenintari la adresa Regatului Unit si a obtinerii unor tehnologii si nu spre activitati de tip Â'dosarele XÂ', cum ar fi rapirile extraterestre. Intr-adevar, documentele acum desecretizate arata ca autorul s-a straduit sa descopere daca din studierea fenomenului pot fi obtinute fapte stiintifice, de orice natura, care ar putea fi folosite de Marea Britanie in scopuri militare. El s-a aratat interesat, in special, de principii de propulsie, invizibilitate si de noi tehnologii electromagnetice.

Au avut loc sau n-au avut?

O intrebare importanta a fost: de unde provenea aceasta tehnologie? Era oare rusa, americana, chineza, sau extraterestra? Multi ofiteri de informatii erau convinsi ca fenomenul era real”. Intr-un document din aprilie 1997, unul dintre acestia vorbeste de obiecte extraterestre ca o explicatie potentiala pentru OZN-uri, adaugand:
- Fiind un om de stiinta obiectiv, deschis, nu exclud posibilitatea unei vieti inteligente care sa evolueze undeva in afara sistemului nostru solar. Legile probabilitatii indica aceasta.
Dar el recunoaste ca DI55 nu poseda dovezi ca asemenea vizite ar fi si avut loc. Cu alte cuvinte, nici chiar in cele mai secrete dosare din arhiva Ministerului Sanatatii nu exista artefacte inexplicabile, din OZN-uri prabusite, nici informatii, semnale, ori chiar fotografii fiabile. Autorul raportului Condign a decis ca UAP-urile erau reale. Dar a ramas convins ca majoritatea lor erau plasme atmosferice. Concluzia sa s-a bazat pe examinarea literaturii stiintifice si ufologice, care includea si materiale foarte nesigure, din surse rusesti si din carti de popularizare despre luminile care insotesc cutremurele si despre fulgere globulare. El face si recomandari ca armata britanica sa investigheze modul in care aceste formatiuni plasmatice ar putea fi exploatate si folosite ca arme avansate pe viitoarele campuri de lupta. Din pacate, nicaieri in raportul sau de 463 de pagini nu se spune ca plasmele atmosferice sunt doar un concept teoretic si ele nu au fost constatate niciodata in vreun laborator. Prin urmare - observa Clarke - plasmele nu sunt cu nimic mai valabile decat extraterestrii ca o explicatie stiintifica pentru observatiile OZN inexplicabile. Noile documente desecretizate arata, de asemenea, ca teoria plasmei nu a fost luata in serios nici de superiorii sai. Nu exista nicio dovada ca vreuna dintre recomandarile sale ar fi avut efect, cu exceptia uneia, si anume cea care spune urmatoarele:
- Nu ar trebui ca pe viitor sa se ceara ca DI55 sa monitorizeze rapoartele UAP, deoarece acestea nu ofera, in mod demonstrabil, informatii utile pentru serviciile de informatii din domeniul apararii.
Asadar - scrie Clarke - acest document dezvaluie ca agenda reala a Ministerului Apararii a fost sa existe un studiu care sa permita sa isi justifice decizia de a opri toate proiectele publice asupra problemei OZN, dar si sa scuteasca personalul secret din informatiile militare de urmarirea fenomenului OZN.