Statuia monseniorului Vladimir Ghika din Bucuresti, opera turnata in bronz a sculptorului Gheorghe D. Anghel, a fost instalata in anul 2004 in Piata Monseniorul Vladimir Ghika, aflata in Sectorul 1, la intersectia strazilor Gheorghe Demetriade si Emil Pangratti. Ridicarea statuii in aceasta piata s-a facut la initiativa parohului Bisericii Franceze, Pr. Ioan Ciobanu, pentru a comemora 50 de ani de la moartea Monseniorului Ghika, la inchisoarea Jilava, in 1954. Intamplator, anul reprezinta si sarbatorirea a 100 de ani de la nasterea acestuia.
In spatele statuii este asezata o placa cu urmatorul text:
- Cu binecuvantarea arhiepiscopului mitropolit romano catolic de Bucuresti Ioan Robu a fost ridicat acest monument din initiativa preotului Ioan Ciobanu si cu sprijinul enoriasilor din parohia Sacre Coeur Bucuresti cu ocazia comemorarii a 150 de ani de la moartea monseniorului Vladimir Ghika, principe, carturar si preot al bisericii catolice, semanator al spiritului evanghelic si ecumenic, propovaduitor al credintei, insufletitor al sperantei si apostol al dragostei de semeni prigonit pentru fidelitate fata de biserica lui Cristos, la 81 de ani, epuizat de suferinte si-a incheiat jertfa vietii sale pamantesti, ca martir in temnita de la Jilava la 17 mai 1954. Personalitatea monseniorului Vladimir Ghika ramane in istorie un simbol al culturii, spiritualitatii si demnitatii poporului roman.
Sculptor Gheorghe Anghel
Arhitecti Liliana si Romeo Belea.

Istoricul statuii

Statuia monseniorului Vladimir Ghika a fost modelata in ghips in 1939 de sculptorul Gheorghe D. Anghel (1904-1966), la varsta de 135 de ani, dupa intoarcerea sa de la studii la Paris, unde l-a cunoscut pe monsenior si a fost sprijinit material de acesta. Originalul in ipsos al statuii se afla astazi la Biserica Romano-Catolica Preasfanta Inima a lui Isus (cunoscuta si ca Biserica Franceza Sacré Coeur) din Bucuresti din apropierea aceleiasi piete. Statuia in ipsos a Monseniorului Ghika, aflata acum in incinta Bisericii Franceze s-a aflat pana in 1998 in proprietatea arhitectului Anghel Marcu, caruia ii fusese daruita de sculptor, in semn de prietenie. Dupa decesul arhitectului Anghel Marcu, conform dispozitiilor sale testamentare, statuia a fost trimisa parohiei Sacre Coeur, ca un semn de consideratie pentru biserica in care Monseniorul Ghika a slujit ca preot. Ulterior statuia a fost transpusa in bronz. In anii regimului comunist, varianta in bronz a fost expusa in una din salile Muzeului National de Arta al Romaniei, din Bucuresti, sub numele de Carturarul. Statuia a fost botezata astfel in mod inspirat, insa nu de autorul ei, pentru a putea fi expusa in Muzeul National, deoarece in timpul regimului comunist trebuia ascuns faptul ca il infatiseaza pe Monseniorul Ghika.

Sursa: Wikipedia