Dupa ce s-a pensionat, la inceputul anului 2017, Andrei Alexandru a postat un mesaj pe Facebook. Mesajul a fost preluat pe estiri.ro si einformatii.ro intr-un articol intitulat: Andrei Alexandru: Acum, sunt liber sa ma exprim, sunt liber sa-mi recapat identitatea si personalitatea ascunsa vremelnic. Puteti citi in continuarea ultimul articol al lui Andrei Alexandru, aparut pe estiri.ro. Acesta a decedat in data de 5 ianuarie 2018, la varsta de 66 de ani.

xxx

Andrei Alexandru a publicat pe pagina sa Facebook un mesaj pentru prietenii sai, cu prilejul dobandirii calitatii de pensionar profesionist, pe care il puteti citi in continuare.
Mesaj pentru prietenii mei de pe Facebook, dintre care pe unii nu am avut ocazia sa-i cunosc mai departe de postarile din acest spatiu virtual
Dragi prieteni si prieteni,
2017 inseamna pentru mine primul an in care am devenit pensionar profesionist. Mi-am incheiat activitatea la Senat din motive naturale. Am atins limita legala de varsta. Am avut privilegiul sa cunosc si sa lucrez alaturi de oameni politici importanti: Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu, Calin Tariceanu, Antonie Iorgovan, Ion Predescu, Dan Mircea Popescu, Alexandru Barladeanu, Dan Martian, Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Sergiu Nicolaescu, Corneliu Coposu, Radu Campeanu, Mircea Ionescu Quintus, Gabriel Tepelea, Ilie Verdet, dar si alaturi de functionari anonimi si de mare valoare ai Senatului care duc de cele mai multe ori greul muncii. Le sunt recunoscator celor pe care i-am mentionat, dar si celor pe care nu i-am enumerat, dar care mi-au influentat cariera si de la care am avut de invatat. Am fost mai multi ani unul dintre consilierii lui Ion Iliescu, am fost mai multi ani purtatorul de cuvant al lui Nicolae Vacaroiu, am fost purtatorul de cuvant al lui Calin Popescu Tariceanu, fostul meu coleg de clasa la liceul Sfantul Sava. A fost o munca interesanta, dar foarte costisitoare, periculoasa si, pe alocuri, frustranta. Interesanta, pentru ca am fost martor si participant la evenimente importante la care nu se vand bilete de intrare, dintre care mentionez doar suspendarea lui Basescu din luna mai 2007, cand Vacaroiu a devenit presedintele interimar al Romaniei, iar eu l-am insotit la Cotroceni in calitate de purtator de cuvant. Costisitoare, pentru ca un consilier, care mai este si purtator de cuvant, trebuie sa fie tot timpul in priza, trebuie sa stie tot timpul tot ce se intampla, asa incat daca seful intoarce capul spre tine, esti obligat sa dai un raspuns documentat. Iar presa, dupa cum bine stiti, lucreaza 24 de ore timp de 7 zile pe saptamana si nici nu te iarta, cand te prinde in offside. Periculoasa, pentru ca un adevarat consilier trebuie sa-i spuna sefului adevarul, mai ales cand acesta greseste, si nu stii niciodata care va fi reactia. La fiecare observatie critica, iti pui capul pe butuc. Am avut norocul sa lucrez cu oameni care au inteles ca o critica venita de la un prieten sau de la un consilier adevarat poate preintampina un val de critici venit de la adversari. Frustranta, pentru ca in toata cariera mea de purtator de cuvant am lucrat constiincios la distrugerea personalitatii si a identitatii mele. Eu nu puteam sa mai fiu eu, nu aveam dreptul sa fiu eu, ci eram obligat sa fiu el, omul pe care-l reprezentam in fata presei. Lumea se uita la mine, dar nu ma vedea, ci il vedea pe el, pe seful meu. Lumea ma asculta cand aveam ceva de spus, dar eu eram doar vocea, instrumentul viu care exprima gandurile sefului. Si uite asa, am disparut un trimp. Am facut totusi doua incercari sa fiu eu insumi, ambele incheiate cu esec si cu o izolare greu de suportat. Prima incercare a durat cam 4 ani si am facut-o cand Geoana era presedintele PSD si presedintele Senatului. Nu mi-a placut Geoana nici de frica si am avut grija sa stie asta. A doua incercare a durat cam 3 ani, cand Ponta era presedintele PSD si prim ministru. Nu mi-a placut Ponta nici de frica si am avut grija sa stie asta. Textele publicate de mine pe Facebook despre Geoana si Ponta sunt accesibile si acum. Chiar daca asa se pare, nu ma plang, doar va explic cum m-am simtit in toti acesti ani. Eu mi-am ales drumul asta si nu regret. Mi-ar fi placut sa fiu senator, dar cine sa renunte la un consilier care isi face treaba bine? Acum, sunt liber sa ma exprim, sunt liber sa-mi recapat identitatea si personalitatea ascunsa vremelnic. In plus, nu mai sunt constrans de incompatibilitatile functiei si statutului de functionar parlamentar. Am vazut un film in care un personaj a fost eliberat din inchisoare dupa foarte multi ani petrecuti acolo, dar n-a fost in stare sa se adapteze la viata in libertate. Eu am sa incerc sa reusesc, chiar daca Senatul n-a fost nici pe departe o inchisoare.