MAGAZIN: O noua carte despre OZN (Autor: DAN D. FARCAS)
Cartea LA HOTARELE POSIBILULUI de Alecu Marciuc, aparuta nu demult la editura Tracus Arte, prilejuieste celor interesati de ufologie reintalnirea cu pana unuia dintre personalitatile de la noi implicate de cateva decenii in studiul fenomenului OZN. Realizator radio, Alecu Marciuc a fost purtator de cuvant al Asociatiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (ASFAN) si printre cei 5 membri al primului sau Comitet Director. Mai multi ani, Alecu Marciuc a fost principala sursa de informare a asociatiei in privinta fenomenului OZN din spatiul fostei Uniuni Sovietice. In cartea sa, cititorul va intalni un mozaic de cazuri OZN faimoase din toata lumea, detalii putin cunoscute din spatele culiselor, ca si interviuri consistente cu personalitati care au avut sau au ceva de spus in acest domeniu: Ion Hobana, Calin Turcu, Florin Gheorghita, Emil Strainu etc. Un aport aparte la substanta cartii il aduc comentariile cosmonautului Dumitru Dorin Prunariu, inclusiv cele din mai 2017, de pe coperta a IV-a a cartii. Cititorul roman avizat va aprecia in mod deosebit cazurile din zona ex-sovietica, pe care Marciuc le cunoaste foarte bine. Reproduc sau rezum dintre acestea, in cele ce urmeaza, cateva fragmente ilustrative, in buna parte necunoscute cititorului roman.

Un fenomen real?

In 1990, Mihail Gorbaciov spunea:
- Fenomenul OZN este real si ar trebui sa-l privim cu seriozitate si sa-l studiem.
In acelasi an, ufologul rus Boris Surinov dezvolta ideea intr-o carte a sa, scriind:
- OZN-urile reprezinta o realitate obiectiva, fixata si cu ajutorul metodelor instrumentale: fotografii si filme, radiolocatoare, metode magnetometrice etc. Sunt cunoscute numeroase cazuri in care OZN-urile au actionat prin campuri fizice asupra tehnicii terestre si a naturii vii. Si, in sfarsit, sunt cunoscute contacte intre oameni si ozenauti, adica intre oameni si pilotii (sau pasagerii) acelor OZN-uri.
Ufologul veteran Vladimir Ajaja dezvaluia si el ca, numai in 1989, deasupra teritoriului Rusiei au fost observate 4000 de OZN-uri, care au efectuat 800 de aterizari, inregistrandu-se circa 200 de contacte intre oameni si umanoizi. In U.R.S.S. au existat in anii 1970-1980 doua mari proiecte oficiale OZN. Dupa destramarea Uniunii Sovietice, multe dintre documentele adunate in cadrul acestor proiecte au fost vandute in occident, evident, pe dolari. Pe aceste premise, pe langa cazurile reale, setea de dovezi senzationale si de bani a determinat si fabricarea de false documente si filme, ca si raspandirea de zvonuri. Nu este exclus ca o parte din aceste actiuni s-a realizat si prin imixtiuni guvernamentale, secrete, dirijate, de dezinformare si discreditare a interesului marelui public pentru fenomenul OZN. In acest cadru, Vladimir Ajaja atragea atentia, intr-o carte din 2002, asupra informatiilor raspandite, inclusiv in mediile occidentale, de ufologul Anton Anfalov, ca si de altii mai putin importanti. Conform acestora, pe teritoriul fostului U.R.S.S. s-ar fi prabusit sau ar fi fost capturate mai multe nave extraterestre; ele au fost duse in unitati militare secrete, care erau si nominalizate: Odintovo, Omsk etc. Extrem de mult s-a scris, in acest sens, despre unitatea militara 73790, de langa oraselul Jitkur, din regiunea Volgograd, care ar fi fost echivalentul misterioasei Arii 51” din Statele Unite. Oraselul se afla pe teritoriul poligonului Kapustin Yar, in care, in trecut accesul era interzis. Anfalov avea informatii clare si despre hangarele din zona, care gazduiesc OZN-uri, despre o pista de decolare-aterizare de 3,5 kilometri, despre un buncar subteran cu intrarea mascata, astfel incat sa nu poata fi reperata din satelit s.a.m.d. Anfalov spunea ca toate aceste informatii le-a primit, in parte, de la contactele sale din zona militara, de la ofiteri superiori cu care era in bune relatii, dar si de la o clarvazatoare. Ajaja a avut curiozitatea sa verifice afirmatiile lui Anfalov. El a constatat ca ele sunt complet false. De pilda, oraselul Jitkur fusese desfiintat cu 15 ani in urma, la ora actuala acolo aflandu-se doar cateva ramasite nelocuite. In toata zona nu exista decat un mic radar, deservit de cativa militari. Investigatii suplimentare au aratat ca de unitatea 73790 ori de buncare subterane nu auzise nimeni. Cu atat mai putin de OZN-uri capturate, cu sau fara nepamanteni, sau de tehnologii obtinute astfel. Alecu Marciuc prezinta, in cartea sa, si cateva cazuri desecretizate in 2003. De pilda, in 1985, in raionul Krasnovodsk, statia de radiolocatie la care lucra capitanul Leonid Valnev a inregistrat, stationand la inaltimea de aproximativ 20 km, un obiect discoidal cu diametrul de 1000 de metri. (!) Din el a iesit un disc cu diametrul de circa 5 metri, care a aterizat pe o plaja de pe malul Marii Caspice. Cateva vedete-torpilor au incercat sa se apropie, dar cand au fost la circa 100 de metri, discul s-a ridicat si a aterizat, pe aceeasi plaja, cu un kilometru mai incolo. Cand navele militare s-au apropiat de el si aici, discul s-a mutat din nou, dupa care s-a ridicat cu o viteza exceptionala, s-a unit cu nava-mama” si ambele au disparut in Cosmos. La fel ca in tarile occidentale, si pe teritoriul fostului U.R.S.S. au existat multe cazuri care pot fi calificate drept rapiri OZN ori vizite nocturne. De pilda, in 1994, in regiunea Leningrad, sotii Natalia P. Si Vladimir P. au vazut pe cer, la 20 de metri deasupra lor, o dara lata, albicioasa, care pulsa, devenind periodic stralucitoare. In noaptea care a urmat, la ora 02.00, Natalia s-a trezit, simtind ca cineva e in casa. La doi metri de ea a zarit silueta unui umanoid foarte inalt, cu ochii rosii stralucitori. Tipetele Nataliei i-au trezit sotul, dar intre timp silueta disparuse. In schimb barbatul a vazut, deasupra capului ei, cam la 5 centimetri, un semicerc mic, format din stelute stralucitoare. Cand ea se misca, stelutele o urmau. Dupa ce au aprins lumina, stelutele au inceput sa palpaie si s-au stins. O echipa de cercetatori si ufologi, care au cercetat ulterior cazul, au identificat in apropierea casei un loc in care se pare ca aterizase un OZN in noaptea aceea.

Rapiri suspecte

Un caz tipic de rapire este cel din vara anului 1989, cand, in regiunea Kirovgrad, din Ucraina, a disparut un barbat in varsta de 58 de ani, de profesie sofer. Dupa cinci zile, el a reaparut, ferm convins ca a lipsit doar doua ore. Martorul a declarat ufologului ucrainean A. Pugaci urmatoarele:
- Am fost rapit de doua fiinte stranii, care nu semanau cu oamenii, si am fost dus in interiorul unui obiect mare, rotund, de culoare alba. Am observat un fel de fotolii si luminatoare. Dupa scurt timp, mi-am dat seama, privind printr-un luminator, ca satul meu natal se indeparteaza, prabusindu-se pur si simplu, dupa care am vazut stelele. M-am pomenit pe o planeta unde se putea respira usor si unde era foarte cald. De jur imprejur cresteau pomi - erau inverziti si infloriti â€" apoi am vazut un fel de case asemanatoare celor de pe Pamant. Cei care m-au rapit discutau cu mine, eu ii intelegeam - chiar le raspundeam, numai ca din aceste discutii nu mai tin minte nimic. Dupa care m-au adus inapoi, pe Pamant.
Incidentul a avut efecte asupra martorului. A. Pugaci scria ca, ulterior, nu de putine ori, acest om vorbeste intr-o limba necunoscuta, folosind fraze foarte lungi. Din zona ex-sovietica au provenit multe astfel de relatari. Dar rapirile nu sunt totdeauna cu dus-intors. Astfel, in numarul din 24 martie 1990 al ziarului Vecerniaia Moskva, intr-un articol cu sfaturi privind comportamentul recomandat in cazul intalnirii unui OZN, scria:
- Asemenea masuri de securitate sunt cerute si de cazurile de rapiri de oameni, disparuti pentru totdeauna, rapiri care au avut loc anul trecut. Conform datelor de care dispunem, dintre sute de mii de disparuti, circa 5500 par sa fi fost rapiti de pasagerii Obiectelor Zburatoare Neidentificate.
Acest tip de fenomene si de temeri nu sunt de data recenta. Alecu Marciuc aminteste, in acest sens, opiniile savantului rus Konstantin E. Tiolkovski (1857-1935) pionier al astronauticii si specialist in rachete, descoperitorul principiilor rachetei cu mai multe trepte, precum si al inlocuirii combustibilului solid cu un amestec de oxigen si hidrogen lichid. El scria:
- Suntem in posesia a numeroase fapte, adunate de oameni, care merita toata atentia noastra. Ele dovedesc existenta anumitor forte, a unor fiinte inteligente care se amesteca in viata noastra terestra. In literatura sunt consemnate numeroase fenomene inexplicabile. Fara indoiala ca majoritatea pot fi incluse in categoria halucinatiilor, dar oare toate? Acum, cand a fost dovedita posibilitatea comunicatiilor interplanetare, trebuie analizate cu mai multa atentie fenomenele pe care nu le intelegem. Personal, admit ca o parte dintre acestea nu sunt fenomene iluzorii, ci o dovada reala a prezentei in Cosmos a unor forte inteligente necunoscute.