MAGAZIN: Fata padurii si fenomenul OZN (Autor: Dan D. Farcas)
O zona in care exista inca o credinta vie in creaturi de tipul ielelor este Maramuresul. Aici multa lume afirma ca s-a intalnit cu o fiinta numita Fata Padurii, un spirit feminin care bantuie padurile noaptea si care produce mult rau, atat fizic cat si psihic, in special barbatilor. Se spune ca are abilitatea de a se metamorfoza, asa ca uneori apare ca o femeie cu parul lung pana in pamant, incredibil de frumoasa, alteori ca o femeie grotesc de urata. De asemenea, are puterea de a instiga codrul, producand sunete extrem de ciudate. Am intalnit un caz care imbina, in mod neasteptat, aceasta credinta populara cu rapirile OZN clasice. Cazul se bazeaza pe informatii primite, din 2005 si pana azi, prin corespondenta si discutii telefonice cu D.B., ca si pe o ancheta facuta in 2014 de Elena Lasconi, de la un post de televiziune din Bucuresti. D.B. s-a nascut in 1968 si a crescut in tinutul istoric Maramures, din nordul Romaniei, in satul Craciunesti, aflat la circa 9 kilometri est de orasul Sighetul Marmatiei. Atunci cand era mic, vizita des un vecin batran care povestea lucruri nemaiauzite, intre altele despre un pom fermecat care crestea langa gardul sau si facea niste fructe, ca un soi de pere marunte, care nu se coceau decat intr-o anumita zi si nu in fiecare an.

La pomul fermecat

In vara in care batranul murise, D.B. avea aproape sase ani. Intr-o zi, a vrut sa verifice daca fructele miraculoase s-au copt. In timp ce urca pe o carare, a auzit mai multe voci cantand, dar nu a vazut pe nimeni. Cand a ajuns la pomul fermecat a vazut in jurul acestuia o fetita si 6 sase baieti, toti de varsta lui si care chiar semanau cu el. Unul dintre baieti a venit la D.B. si i-a dat o para din acel pom. Zumzaia ceva nearticulat dar parca ii spunea sa ia si sa manance repede. Fructul i s-a topit in mana, astfel incat mai mult l-a sorbit din palma. Apoi a simtit o mana rece pe umar. S-a intors si a vazut o femeie cu parul alb si stralucitor ca matasea; era inalta de peste 2,5 metri, poate chiar trei. Se uita la el si, pe masura ce-l privea, D.B. a avut impresia ca fata i s-a invinetit iar ochii i s-au inrosit de furie. Era chiar Fata Padurii despre care vorbeau oamenii de prin partea locului, ca fura sau omoara copiii cu care se intalneste. Baiatul cel binevoitor i-a transmis lui D.B. cam asa ceva: bine ai facut ca ai mancat din acel fruct. Intr-adevar, in timp ce femeia cea inalta il urmarea cum manca din fructul acela, fata ei s-a schimbat si a revenit la normal. I s-a parut chiar ca i-a zambit, dupa care s-a asezat. Era deosebit de frumoasa la fata si avea un corp ca al zanelor. Copiii cantau, spuneau poezii si i-au povestit foarte multe, dar intr-o limba diferita, perfecta, pe care el atunci o intelegea. I-a intrebat de unde sunt, iar copilul acela intelept i-a spus, parca vorbea in rime:
- Spune-mi cine te-a adus / satul nostru e de sus. Dupa care i-a mai spus:
- Du-te pe cararea ta / in curand ne vei uita / dar la mijlocul vietii cand vei fi / de noi iti vei aminti.
Intalnirea de la pomul miraculos l-a marcat profund pe D.B.. Spune si azi ca ii pare rau ca nu l-au luat atunci cu ei. In preajma lor, a simtit o armonie, o comuniune si plenitudinea vietii paradisiace, unde toate erau cu totul altfel, ca si o energie cum n-a mai intalnit. Mult timp a simtit ca nu putea vorbi cu nimeni despre aceasta intalnire. Si, vreo zece ani, D.B. a tot umblat, pe dealuri, prin paduri si prin satele vecine, sperand sa-i intalneasca, sa vada de unde sunt, sa gaseasca satul lor”, de zicea mama lui ca il poarta fata padurii. Cel mai greu a fost cand a inteles ca de fapt ei nu sunt de-ai oamenilor.

Intalnire misterioasa

D.B. spune ca a mai auzit-o pe Fata Padurii, de mai multe ori, cantand; a alergat prin padure, dar nu a mai ajuns-o, desi a vazut-o din departare. Odata era imbracata altfel, intr-un verde metalic, poate ca sa se piarda mai usor in culoarea peisajului. A vazut-o odata langa o apa. Atunci era foarte aproape si a fugit dupa ea. Dar aratarea s-a departat cu o viteza de care niciun om n-ar fi fost in stare. Urmatoarea intalnire importanta a avut loc intr-o zi de sfarsit de iunie din 1977 si la ea a fost martora si mama lui D.B.. In 2014, cand a fost intervievata, femeia avea 83 de ani. Atunci, in 1977, D.B. avea noua ani si urca pe o carare o coasta domoala, langa o livada, impreuna cu mama, sora M, fratele V, dar si cu alte persoane. D.B. a vazut dintr-odata, plutind deasupra orasului Sighetul Marmatiei, chiar aproape de centru, un obiect discoidal albastru sidefiu, care se confunda aproape perfect cu culoarea cerului. A strigat sa atraga atentia celorlalti, in timp ce se gandea ce bine ar fi ca aparitia sa se apropie. In cateva secunde, aceasta chiar a venit spre ei, oprindu-se cam la 10 metri in fata lor si cam la 5 metri deasupra solului. Obiectul era rotund, cam de 10 metri latime si 5 inaltime, avea forma unui con rasturnat, foarte deschis (cu un unghi de peste 120 grade), iar deasupra, in primul moment, parea ca are o cupola, dar privind mai atent vedeai ca era o sfera, care urca si cobora din con pe o distanta de vreo doi metri, cam o data la 5 secunde. Sfera avea o culoare galben-verzuie, distincta fata de culoarea albastru sidefie a discului. D.B. mai spune ca sfera era transparenta si in ea a distins un individ la nivelul superior si doi sau mai multi la baza. Obiectul degaja caldura, de parca sufla aer cald. In aer era un miros ca atunci cand se scurtcircuiteaza curentul electric. Baiatul a intrat sub farfurie, curios sa vada cum arata aceasta dedesubt. Spune ca era rotunda, dar impartita in triunghiuri avand varful in centru si baza pe circumferinta, ca niste felii de pizza. Triunghiurile se luminau prin rotatie. D.B. isi amintea:
- Atunci cand obiectul era langa noi, ai mei parca au inghetat; nu se mai puteau misca deloc doar mama a strigat: nu te duce, te vor lua cu ei.
Scena a fost descrisa ulterior si de mama lui D.B.. Ea spunea:
- Am vazut ca vine ceva sus pe cer de la Sighet si am fugit dupa copii si am luat doi. Baiatul asta unul (D.B. n.n.) a ramas mai inapoi si au strigat niste femei: ai grija de copii sa nu ti-i ia farfuria zburatoare! Si am fugit si am luat doi copii si el a ramas in urma si se uita asa sus. Apoi am vazut un fel de trapa, sau asa ceva, pe care a coborat o femeie imbracata in negru sclipitor. Era inalta, de peste 2 metri, alba la fata si era tare frumoasa si a cerut copiii la ea. Dar eu nu i-am lasat; ca am facut gura la ea: ce iti trebuie copiii mei? Iar femeia aceea s-a urcat inapoi in farfuria aia zburatoare, mi-a lasat copiii.
Cat despre plecarea OZN-ului, ea a completat:
- Venea de la Sighet si se duse asa, pe deal, peste gradini, sus, catre padure.
D.B. spune ca si el parca a vazut ca a coborat ceva din disc, dar nu se uita in directia aceea. In schimb el a avut impresia ca, sub acel obiect, timpul trecea mai incet. Si a adaugat:
- Parca imi amintesc ca am fost luat inauntru, am o imagine clara asupra unui singur fapt: in fata mea au aparut, fara numar, oameni imbracati in alb; erau barbati si femei; jos erau copii; toti stateau in jurul meu. Au venit in fata lor mai multi batrani si fiecare mi-a spus ceva. Nu am retinut nimic, dar stiu ca fiecare mi-a spus ceva. De cate ori vreau sa imi amintesc ce mi-au spus, am doar o imagine in minte si atat retin. Retin un semicerc pe care este o lumina ca un fulger, iar pe marginea cercului se propaga un fum, iar din fum am vazut cladiri cum ar fi zgarie-norii din New York si alte orase, erau si asezari mai mici in jur. Aceasta imagine, atat imi ramane. Se pare ca ei mi-au transmis un fel de final, de distrugere a civilizatiei. Probabil ca numai atat este necesar sa stie oamenii.
Mama lui D.B. a descris acelasi episod spunand ca i s-a parut ca, la un moment dat, baiatul a disparut si a reaparut cam cat ai clipi din ochi. Intalnirea a fost comentata apoi in sat. O alta intalnire importanta a avut loc in 1998. D.B. avea 30 de ani, era insurat si avea un copil de 3 ani. Intr-o dimineata, s-a simtit indemnat sa mearga la padure sa culeaga ciuperci si a zarit, intr-o poiana, un grup de adolescenti. Toti erau baieti, inalti de 1,80 - 2 metri, identici, dar si o fata cam de 30-35 de ani, inalta de vreo 2,5 metri. Fata s-a intors, l-a vazut, si-au intersectat privirile, dupa care D.B. a simtit ca a amortit pe loc. Ar fi vrut sa mearga dupa ei, dar nu s-a putut misca decat dupa vreun minut. A alergat apoi vreo suta de metri, pana a ajuns intr-o poiana, unde era o caldura de parca ar fi fost intr-un cuptor. A fugit mai departe, pana a iesit din padure, dar nu i-a mai vazut.