Avocata Laura Vicol (Law partner la SCA Manoli, Vicol si Asociatii), a postat pe pagina sa de Facebook un text cutremurator, intitulat Statul de drept-infractor autorizat si protejat de legile sale, pe care il puteti citi in continuare:
Statul de drept-infractor autorizat si protejat de legile sale
Un nou caz cutremurator care mi-a zguduit sufletul ieri, in Saptamana Luminata, si care ma face sa ma intreb daca unele persoane pot fi numite oameni. O cheama Adriana, are 19 ani. Fusese condamnata la 6 luni sub supraveghere, insa un monstru imbracat in roba de judecator a trimis-o in spatele gratiilor pentru 8 luni, admitand apelul procurorilor. Era insarcinata in 7 luni la momentul incarcerarii, dar burta ei in care un pui crestea nu a trezit nici macar un gram de umanitate. Miercuri, in curtea puscariei Rahova, am indrumat-o pe mama Adrianei catre instanta competenta sa formuleze o cerere de amanare a executarii pedepsei. Vineri am tinut-o in brate si am plans impreuna, tot in curtea puscariei, cu fata ridicata spre Dumnezeu si cu o singura intrebare in suflet: de ce nu faci macar Tu, Doamne, ceva, ca hienelor astora oricum nu le pasa. De o saptamana ma tot duc acolo incercand sa salvez 2 ani de viata ramasi pentru clientul meu bolnav de cancer in faza terminala. La el am avut noroc, daca pot spune asa, macar ii pot face analizele. Adriana nu a avut nicio sansa, in loc sa nasca in trei saptamani, isi ingroapa fetita. Dupa un control, legata de maini si de picioare, asa imi spunea mama ei printre suvoaiele de lacrimi si urletele de durere, Adrianei i s-a spus ca i-a murit copilul. I-au scos fetita din burta si i-au aratat-o, moarta. Au aruncat-o din nou in puscarie. Nici macar sa ingroape copilul nebotezat nu are cum, de unde certificat de deces. O alta mama, tot ieri, mi-a aratat poza cu baiatul ei, de 27 ani de ani, hepatita C netratata, mort anul trecut la Jilava.. Nu vreau sa va impresionez si nici nu cred ca se va schimba aceasta mentalitate a multora, ESTI LA PUSCARIE MERITI SA MORI. Insa nici nu pot sa tac. Si cat sunt lasata sa vorbesc, in ciuda unora dintre cei care ar trebuie sa ma protejeze (ai grija Gheorghe Florea, securistule, de tine vorbesc maine, de ziua ta) o sa va tot spun. Pentru ca, din nefericire, sunt nenumarate drame in spatele gratiilor. Despre care nimeni nu are curaj sa vorbeasca. Doar o nebuna ca mine. Sanatate si libertate!