Jurnal Paranormal informeaza: Fenomenul disparitiei temporare a unor obiecte
Doua cititoare ale JP - din Cluj-Napoca si respectiv din Constanta-, semnaleaza un fenomen straniu: disparitia temporara a unor obiecte si reaparitia lor in acelasi loc. Intreaba daca ar putea fi vorba de teleportare sau de alt fenomen fizic, mai putin cunoscut. Mai ales ca si alte persoane au observat un proces asemanator.
Fenomenul disparitiei temporare a unor obiecte se petrece in realitate. Este vorba de teleportarea unor obiecte de uz curent si aparitia acestora, dupa un anumit timp, in acelasi loc. De exemplu, dupa disparitia unui obiect dat de pe masa - constatare facuta prin simtul vazului -, daca se scaneaza suplimentar cu palma tablia mesei, nu se mai gaseste obiectul respectiv. Si totusi dupa un anumit timp, obiectul reapare in acelasi loc. Acest fenomen implica simtul vazului si simtul tactil. Prin detectie extrasenzoriala se poate constata ca fantoma obiectului, ramane pe loc. Care ar fi explicatia producerii acestei manifestari ale materiei? Oamenii de stiinta au descoperit relativ recent ca, creierul uman preia doar circa 10% din informatii captate prin simtul vazului, restul de 90% il completeaza din banca sa de date, inregistrate anterior. Prin urmare, este posibil ca obiectul teleportat sa fi scapat accidental din sfera de interes vizual al creierului omului. Cum se explica totusi faptul ca, in urma explorarii cu palmele pe tablia mesei, deci prin simtul tactil, nu se descopera obiectul disparut? Aici ne vine in ajutor accindentul vascular cerebral. Se stie ca din mana opusa emisferei cerebrale care a suferit un AVC, dispare simtul tactil pentru o lunga perioada de timp. La scanarea cu palma a unei mese, de pilda, persoana in cauza nu mai simte niciun obiect pe masa, desi a trecut cu palma peste obiectul respeciv. Neurologii spun ca disparitia temporara a simtului tactil este dependenta de intreruperea accidentala a legaturilor interneuronale, la nivelul emisferei cerebrale afectate. Acest lucru poate fi cauzat de moartea unor neuroni sau de intreruperea functionalitatii unor sinapse. Prin urmare, este posibil ca neuronii responsabili cu simtul tactil la nivelul palmei sa-si intrerupa functiile, pana ce aceste atributii sunt preluate de alti neuroni. Explicatia de mai sus privitoare la disparitia temporara a unor obiecte din jurul nostru este doar ipotetica, adica posibila. Nu trebuie exclusa nici ipoteza potrivit careia, obiectele respective sa fi fost teleportate pentru un anumit timp, in alte locuri din universul in care traim. Pentru acest lucru pledeaza si descoperirea recenta a oamenilor de stiinta, potrivit careia electronii nu se rotesc in jurul nucleului atomului, cum s-a stiut pana de curand, ci ei exista in acelasi timp in fiecare punct din spatiu. Aceasta noua teorie este sustinuta si de existenta - demonstrata din punct de vedere stiintific - a paradoxului EPR (abrieviere de la fizicienii Eistein, Podolski si Rosen), potrivit caruia doi fotoni corelati rezultati din acelasi atom, comunica intre ei telepatic instantaneu, chiar daca se afla la distante astronomice unul fata de celalalt. Paradoxul EPR se afla la baza fundamentarii stiintifice a comunicatiei telepatice. Descoperirea ca electronii exista in acelasi timp pretudindeni in spatiu vine si in sprijinul ipotezei lansate de Albert Eistein, potrivit careia trecutul, prezentul si viitorulsunt simple iluzii. Intr-adevar, cea ce numim noi trecut nu exista in forma stabila, intrucat timpul se deruleaza constant inainte. Nici prezentul nu exista, deoarece timpul pezent devine instantaneu trecut, timpul inaintand invariabil catre viitor. Putem vorbi doar de trecut relativ si viitor relativ. Timpul nu se poate disocia de spatiu. Timpul trece diferit pentru speciile terestre si pentru fiecare individ in parte, potrivit programului individual existent pe hard-disk-ul sau cerebral. Perceperea subiectiva a trecerii timpului este mai importanta pentru noi, decat timpul calendaristic. Procesul derularii timpului subiectiv poate fi incetinit, astfel incat sa prelungim viata noastra de cateva ori; dar ramane la latitudinea noastra daca dorim acest lucru. (Acest subiect il vom aborda cu alt prilej.) Revenim la problema disparitiei temporare a unor obiecte din jurul nostru. In cazul in care se constata fenomenul teleportarii obiectelor, interesant ar fi sa facem apel si la celelalte persoane aflate in preajma, sa certifice disparitia acelor obiecte. Daca si celelalte persoane constata acelasi proces, este posibil ca in locul respectiv sa se produca un fenomen fizic necunoscut, care sa faciliteze o astfel de manifestare a materiei. Nu ar trebui sa excludem cu totul nici ipoteza ca obiectele in cauza sa se teleporteze fizic. Ar trebui luata in calcul si prezumtia exotica, ca la mijloc este o farsa facuta de alte entitati, situate la alt nivel de organizare a materiei. Copii spun, nu arareori, ca vad unele entitati invizibile pentru adulti, umbland prin camera in care stau. Psihologii sunt de parere ca, la varsta copilariei, omul are o imaginatie bogata. Dar daca copiii nu vorbesc doar din imaginatie si vad cu adevarat acele entitati? Psihologii au depasit de mult varsta copilariei, prin urmare nu ar trebui sa se pronunte chiar atat de ferm referitor la psihologia copilului. Cel mult ar trebui sa vorbeasca despre psihologia copilului, vazuta prin prisma unui adult. Adultii pot fi victime ale lacunelor temporale, individulale sau colective, induse de surse necunoscute; si aici vorbesc in cunostinta de cauza. De pilda, evolutiile OZN din Curbura Buzaului, din noaptea de de 22/23 august 1980, fenomen observat de peste 20 de martori oculari adulti, cu aproximatie intre orele 1,30 si 4,45. O parte dintre martorii oculari il puteau descrie in detaliu si dupa trei decenii, alti martori oculari ai acelui eveniment cosmic nu isi mai amitesc ca acel fenomen sa fi avut loc.(A se consulta in acest sens si articolul aparut in Jurnal Paranormal, intitulat Fenomenul OZN din Curbura Buzaului.) Potrivit concluziilor la care au ajuns oamenii de stiinta, noi percepem la nivel constient cel mult 1% din fenomenele ce se desfasora in universul nostru. Suntem dependenti de programul individual existent in creierului nostru, in ce priveste sesizarea prin simturile noastre constiente a unor fenomene din spatiul inconjurator. Articolul de mai sus se constituie intr-un indemn la meditatie, adresat cititorilor JP.

Sursa: jurnalparanormal.ro