Blogul FRUMOASA VERDE informeaza: Misterul craniilor de cristal
In Mexic, America Centrala si America de Sud au fost descoperite niste cranii din cristal de origine aparent antica, constituind unul dintre subiectele arheologice cele mai fascinante ale secolului XX. De fapt, arheologii si cercetatorii incearca de multi ani, in zadar, sa afle scopul crearii acestor ciudate obiecte. Vechimea lor a fost estimata intre 5.000 si 36.000 de ani. Craniile au iscat numeroase presupuneri, unele chiar legate de existenta extraterestrilor.De-a lungul timpului, omenirea a folosit puterea cristalelor si a pietrelor in diferite scopuri. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Atlantii foloseau cristalele pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica. In practica medicala a multor culturi stravechi se regaseste purtarea la gat al amuletelor si talismanelor. Se foloseau diferite pietre, in functie de boala, pentru a obtine efectul tamaduitor dorit. Indienii americani si mayasii foloseau si ei cristalele pentru diagnosticarea si tratarea bolilor. Astazi, datorita dezvoltarii rapide a tehnologiei, cristalele sunt folosite pentru a transmite si amplifica energiile.In Evul Mediu, cristalele erau considerate talismane magice, iar in prezent, puterea lor supranaturala este de necontestat. In India circula singura legenda referitoare la craniile misterioase: Un cerc realizat din 12 cranii, in mijlocul caruia se afla un al 13-lea, cel mai mare dintre toate. Acestea sunt pietrele cunoasterii, iar cand vor fi reunite toate in forma amintita, noi, oamenii, vom afla cum a fost fondata civilizatia noastra pe pamant si vom gasi cheia reconectarii cu fratii nostri care traiesc in alte parti ale acestui univers minunat. Obiectele ar fi fost aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite, care le-au dat spre pastrare diverselor popoare. Cand va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite, prevesteste vechea legenda indiana. Intr-adevar, incepand cu anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 8 cranii ciudate. In prezent, ele se afla in colectii particulare sau expuse in muzee din SUA, Franta si Marea Britanie. Desi la inceput au fost privite ca niste opere de arta create de stramosii nostri, dupa ce s-a aflat legenda indiana, numerosi cercetatori au inceput sa se intereseze mai indeaproape de aceste cranii. Toti specialistii in prelucrarea cristalelor afirma ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic. Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creste pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri, se formeaza fatetele pietrei. Atunci cand un cristal e prelucrat in sensul invers al axelor sale, materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici.
- Afirm cu tarie ca acest lucru este imposibil, avand in vedere mijloacele tehnice de care dispunem astazi, a spus John Rowen, seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena. Modul de faurire a craniilor releva o tehnica nemaiintalnita pe Pamant. O alta constatare de senzatie este ca niciunul dintre craniile descoperite nu prezinta urme de slefuire. Dupa ce ca sunt facute dintr-un singur bloc de cristal, nu se vede nici vreo urma pe care cu certitudine ar fi lasat-o obiectul folosit pentru modelarea craniilor.
In opinia specialistilor, din punct de vedere tehnic, craniile de cristal sunt obiecte care nu pot fi reproduse sau realizate in zilele noastre nici de catre cei mai priceputi sculptori sau ingineri. Exploratorul britanic Mitchell-Hedges a prezentat unul dintre aceste cranii ca fiind o descoperire a fiicei sale Anna, in 1927, cand a condus o expeditie la ruinele unei localitati mayase, Lubaantun, in Belize, cautand probe in ceea ce priveste existenta Atlantidei. El a povestit ca fiica lui a gasit craniul de cristal intre ruinele unde el presupunea ca odinioara a existat un templu mayas. Craniului ii lipsea mandibula, care a fost descoperita 3 luni mai tarziu, la cativa metri distanta. Mitchell-Hedges a relatat ca, initial, a refuzat sa ia craniul si ca l-a oferit preotilor de acolo, dar ca ei i l-au dat in dar, in semn de ramas bun.Craniul a uimit prin faptul ca se asemana foarte mult cu unul uman, mai ales in ceea ce priveste mobilitatea mandibulei. Cercetarile de mai tarziu si studiile minutioase asupra craniului facute de specialistii de la British Museum au dus la concluzia ca povestea lui Mitchell-Hedges era o inventie si ca exploratorul a intrat in posesia craniului - fara a se sti prin ce metode - abia in 1943. Unii afirma ca povestea descoperirii craniului este o inscenare facuta de cercetatorul Mitchell-Hedges, care a vrut sa-i faca o bucurie fiicei sale adoptive, care in ziua descoperirii implinea 17 ani. La lumina, acest craniu pare sa-si schimbe culoarea; cateodata se abureste usor, existand chiar momente cand in interiorul lui pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple. Craniul a ramas mostenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a sustinut in continuare versiunea tatalui sau si, dupa ce s-a stabilit in Canada, a facut mai multe turnee in care a incercat sa-i convinga atat pe oamenii de stiinta, cat si pe cei de rand, ca acesta a fost descoperit in 1927, in vechiul templu mayas, si ca detine puteri miraculoase.
Craniul Mitchell-Hedges, cum a fost botezat, cantareste peste 5 kg si, exceptand unele anomalii la oasele pometilor, din punct de vedere anatomic, este structurat la fel ca un craniu uman. Judecand dupa dimensiuni, s-a ajuns la concluzia ca modeleaza mai degraba craniul unei femei. Craniul Mitchell-Hedges a fost indelung studiat, una dintre cele mai amanuntite analize efectuandu-se in 1970, in laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetatorilor li s-a parut cu atat mai misterioasa originea si modalitatea in care ar fi putut fi realizat acesta, cu cat toate indiciile le intareau convingerea ca acesta fusese sculptat impotriva axei cristalului. Ei au concluzionat ca singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a facut cu ajutorul unei solutii obtinute dintr-un amestec de nisip, siliciu si apa. Aceasta presupunere nu a devenit totusi certitudine, pentru simplul fapt ca ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile. Concluzia expertilor a fost ca realizarea de catre fiinta umana a unei forme atat de complexe si intr-o maniera desavarsita precum craniul Mitchell-Hedges este practic imposibila. Mai mult, in timp ce era luminat, craniul parea ca lua foc, isi schimba culoarea si emana imagini, mirosuri si sunete stranii. Desi craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esenta acestui gen de creatii, au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre ele exista o inrudire stranie, nu doar datorita similitudinilor structurale si compozitionale, ci si prin faptul ca ele par sa ascunda un fel de energie, care le face sa comunice intre ele atunci cand sunt adunate la un loc. Acest lucru a dus la ipoteza ca misterioasele cranii au facut parte din aceeasi familie, ca ar fi avut creatori comuni si ar fi servit unor scopuri comune.
Pe langa Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numara craniul de cristal britanic si craniul de cristal parizian, istoricii sustinand ca ambele au fost aduse in Europa in 1890, de catre mercenarii mexicani. Cele doua cranii se aseamana ca dimensiuni si forma si s-a presupus ca de fapt unul dintre ele este o copie a celuilalt. Spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sunt sculptate cu o finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si incomplete. Este din cristal de cuart transparent, intunecat si mai mic ca marime decat craniul Mitchell-Hedges. Gura si dintii nu sunt deloc bine conturate. Are o gaura care a fost taiata in partea lui superioara, pentru a sustine o cruce crestina. Cantareste 2,48 kg si actualmente se afla in Muzeul Trocadero din Paris. Se spune ca acest craniu a fost candva in colectia lui Maximilian (Ferdinand Maximilian Joseph, 1832-1867, arhiduce austriac, numit imparat al Mexicului in 1864). Fusese furat dintr-un mormant, apoi furat de la hoti de catre altii, si luat si de la acestia de catre un ofiter francez venit in misiune in Mexic in timpul ocupatiei franceze. Ofiterul este probabil cel care l-a oferit imparatului Maximilian, fie contra unui pret, fie ca dar, si a ajuns cumva la Muzeul din Paris. Se stie foarte putin despre acest craniu de cristal, deoarece muzeul nu are nicio istorie inregistrata despre el.
Alte exemplare cunoscute sunt craniul de cristal mayas si craniul de ametist, descoperite in 1900 in Guatemala, respectiv Mexic, si aduse in Statele Unite de catre un calugar. Cele doua sunt foarte asemanatoare, singura deosebire constand in faptul ca craniul de ametist este realizat din cuart purpuriu.
ET este un alt craniu de cristal care a trezit interesul cercetatorilor, el fiind descoperit la inceputul secolului XX in America Centrala. Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte din colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putand vindeca orice boala. Ea a afirmat ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier. Craniul, care este cel mai aproape ca structura si realizare de craniul Mitchell-Hedges, este cunoscut sub numele de craniul de cristal din cuart roz, si a fost descoperit in apropiere de Honduras. Este mai mare decat Mitchell-Hedges, dar prezinta aceeasi finete a lucraturii si are, de asemenea, mandibula mobila.
A existat si inca exista convingerea ca cristalul este un material foarte puternic, ce poate transmite si absorbi vibratii, emanand totodata un fel de energie psihica. Exista persoane care au afirmat ca, dupa ce s-au aflat in contact de mai multe ori cu craniul Mitchell-Hedges si au petrecut mai mult timp in preajma lui, s-au vindecat chiar si de boli cronice. Cea mai interesanta ipoteza cu privire la cranii a fost aceea ca ele reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pamant. S-a presupus ca aceste cranii au fost codificate si ca in ele au fost inmagazinate date valoroase cu privire la misterioasa rasa, profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si o istorie completa a vietii pe Pamant. S-au facut numeroase incercari de a descoperi aceste presupuse informatii detinute de cranii, inventandu-se diverse metode. S-a considerat ca persoanele cu capacitati paranormale pot obtine informatii din interiorul craniilor doar meditand in preajma acestora, insa aceste incercari nu au dus la rezultate concrete. Au existat si ipoteze conform carora craniile ar detine imagini despre fiinte extraterestre si istoriile altor civilizatii din Univers, insa toate aceste teorii au ramas la stadiul de simple supozitii.
In ciuda numeroaselor ipoteze, modul in care au fost create craniile de cristal a ramas un mister. Nu a fost exclusa ideea ca ele ar reprezenta dovada existentei Atlantidei. S-a avansat si ideea ca cele 13 cranii ar contine date istorice despre o civilizatie inteligenta, care ar trai undeva in adancul pamantului, ascunsa de privirile oamenilor. O alta explicatie a fost aceea ca artizanii din America Latina ar fi sculptat chiar ei aceste cranii, prin metode numai de ei stiute, si care nu au fost niciodata divulgate. In sfarsit, cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii sunt realizate intr-o perioada mult mai recenta decat s-a pretins si nu constituie decat incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele sunt dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor.
In ziua de Craciun a anului 1994, o femeie se plimba prin ferma sa din apropiere de Crestone, Colorado, in San Louis Valley. In aceasta zona au fost adesea vazute lumini ciudate, OZN-uri si animale mutilate. O scanteiere produsa la nivelul solului i-a atras femeii atentia. Uitandu-se in jur, a vazut ceva ce stralucea in praf. A descalecat, a ridicat obiectul si l-a curatat. Parea sa fie un craniu facut din cristal sau sticla, dar deformat total, ca si cand cineva il topise si incercase sa-l refaca. Suprafata craniului era lucioasa si neteda. Avea ceva asemanator dintilor umani, dar semana foarte bine cu profilul unui extraterestru. La baza, unde ar fi trebuit sa se afle gatul, era retezat. Femeia, care a vrut sa i se pastreze anonimatul, nu mai vazuse niciodata ceva asemanator. Cand l-a aratat unor specialisti, a aflat ca nu era prima descoperire de acest gen.
Vestea despre craniul de cristal din San Louis Valley s-a raspandit cu repeziciune, iar cea care l-a gasit le-a permis sotilor Al si Donna Koon, precum si fiicei lor, Alta Jamison, sa-l expuna in magazinul lor de roci din Moffat, Colorado. Obiectul a devenit o atractie populara, aducand vizitatori din toate colturile Americii. Alta Jamison spune ca oamenii inzestrati cu capacitati paranormale pot comunica cu craniul. Unii chiar au simtit ca exista o legatura intre ei si craniu, despre care cred ca are constiinta si ca realizeaza conexiuni intre oamenii cu care vine in contact si o lume interioara a Pamantului. Misterul persista, iar Al Koon spune ca energia craniului este pozitiva si ca nimeni nu a descoperit din ce mineral a fost confectionat, insa banuieste ca ar fi din cristal. Altii sunt de parere ca un OZN l-a pierdut sau l-a trimis intentionat in zona.
Nick Nocerino, un cercetator care a studiat craniul, a meditat asupra lui doua zile la rand si a simtit ceva nou, desi energiile emise de el se aseamana cu cele emise de celelalte cranii. Craniul aflat in custodia sotilor Koon poate fi imprumutat pentru meditatie intr-o camera separata. Chiar si cele mai neincrezatoare persoane care au stat in preajma craniului au spus ca au simtit o forma ciudata de energie care provenea din el, fiind relatate in acest sens si unele incidente bizare. De pilda, cand un sceptic a scos craniul din magazin si s-a apropiat cu el de masina, una din roti a explodat fara vreun motiv. Un alt caz este cel al unui cercetator care a intrat in magazin pentru a filma craniul, dar cand a ajuns langa el a constatat ca aparatul de filmat nu mai functiona. Ca si celelalte cranii de cristal descoperite in America Centrala, nici acesta nu pare sa prezinte vreo urma de cioplire sau topire. In sfarsit, este important de mentionat ca specialisti din cadrul IBM au afirmat ca un asemenea cristal de cuart ar putea stoca milioane de gigabiti de informatie, adica mai mult decat orice calculator de ultima generatie.

Sursa: http://templulsecretelor.blogspot.ro/2011/06/cele-13-cranii-de-cristal.html