AmosNews: ANTIGRATIEREA (Autor: Octavian ANDRONIC)
Valva facuta in jurul intentiei Guvernului de a da niste ordonante referitoare le modificari ale Codului Penal si la gratieri (ucise in fasa de desantul prezidential la Victoria) precum si demonstratiile de strada din mai multe orase cu constiinta civica impotriva acestor reglementari ne arata ca, la ora actuala, avem o problema mai importanta decat resursele bugetare, decat dezvaluirile lui Ghita referitoare la binom si trinom si chiar decat lupta cu coruptia: antigratierea! Chiar inainte de a fi limpede ce si cum voia guvernul prin cei 2 elefanti depistati de presedinte in sala de sedinte a Executivului, erau deja pregatite demonstratiile ce urmau sa aibe loc, cu tot cu slogane si afise, dar si cu un mecanism rapid de de mobilizare care a uimit-o pana si pe experta in materie, d-na Mungiu Pippidi. Cum se explica acest interes subit fata de o problema care este, totusi, departe de a avea o influenta notabila asupra cursului existentei noastre, in masura in care o fac multe alte lucruri nerezolvate? Cred, in primul rand, ca prin simplificarea extrema a mesajului: iertarea - partiala sau totala - a pacatelor si a faptelor unor infractori ne pune pe noi, toti, in pericol! Ne afecteaza atat siguranta vietii de fiecare zi cat si principiile de baza ale unei existente bazate pe stravechiul slogan dupa fapta si rasplata!. Or, o rasplata partiala nu poate decat sa ne jigneasca si sa ne faca sa ne indoim de valoarea si efectele pedepsei. Redus la extrem, acest mecanism de gandire este similar cu principiul unei anumite justitii, prezenta inca in memoria colectiva:
- Decat sa scape un vinovat, mai bine sa ramana la bulau 100 de nevinovati.
Exagerez, bineinteles, pentru ca o minte sanatoasa nu poate accepta ideea ca puscariile noastre sunt pline de oameni nevinovati. Poate cativa, acolo, din nebagare de seama. In aceste conditii gratierea este asociata cu intentia legiuitorului de a favoriza anumite persoane, carora opinia civica nu le poate acorda girul din ratiuni de ordin moral. In extremis, rezulta ca o gratiere nu este niciodata oportuna din cauza ca printre beneficiarii sai s-ar putea strecura si persoane care nu ar merita o astfel de clementa. Ce este insa de facut in conditiile in care penitenciarele sunt supraaglomerate iar CEDO e cu ochii pe noi ca sa ne ia milioanele de euro cu care ne sanctioneaza pe noi toti pentru tratamentul inacceptabil al prizonierilor - cum argumenteaza ministerul necesitatea masurii? Dupa parerea mea (si cred ca nu sunt singurul) ar trebui pus in functiune un mecanism care sa linisteasca constiintele celor care infrunta gerul, seara de seara, pentru a-si face auzite cererile: infiintarea unui organism de reglementare - pe care l-am putea numi Directia Nationala Antigratiere (DNA 2) al carui rost va fi sa consulte diferitele organizatii si organisme interesate in legatura cu oportunitatea aplicarii acestei masuri asupra fiecarei persoane in parte. Gratierea ar deveni astfel o lege cu dedicatie, plasand intr-o anexa numele celor care, desi se incadreaza in categoriile prevazute, nu ar avea dreptul moral si cetatenesc sa fie gratiate. Acestui organism i s-ar putea conferi si atributul de organizare de sondaje si chiar referendumuri privitoare la eliberarile inainte de termen si posibilitatea ca in urma acestora sa se suplimenteze pedepsele pana cand opinia civica va fi dispusa sa le ierte pacatele, corectand astfel si eventualele erori de apreciere ale instantelor de judecata. Dar cea mai importanta caracteristica a acestei masuri este ca ar putea contribui la o mai corecta evaluare a progreselor pe care le face Romania in cadrul MCV: va putti imagina cat de placut impresionati vor fi evaluatorii de la Bruxelles vazand ca spiritul civic funtioneaza hotarat in directia cea buna? Ce ar mai ramane de reglementat ar fi doar stabilirea unor locuri si a unui calendar dupa care sustinatorii antigratierii ar putea manifesta liberi, nederanjati de jandarmi, oridecateori vor considera de cuviinta.