Q MAGAZINE INFORMEAZA: O TARA A TACUT. EA L-A SALVAT!
Lovitura de stat din Turcia a esuat. Q Magazine a facut cunoscuta aceasta realitate inca de la ora 2 a diminetii de sambata, cand am publicat si primele 4 nume ale ofiterilor arestati la Ankara.
In avalansa de informatii disparate, cred ca cel mai complicat efort al jurnalistului profesionist a fost acela ca in plina noapte, aflat intr-o alta tara decat cea in care aveau loc evenimentele, sa proceseze si sa analizeze informatia pe care o primeste si sa decida daca o lanseaza in eter sau nu. Este extrem de greu sa rezisti mirajului de-a NU difuza o informatie. Am ales sa NU difuzez doua stiri importante. Prima a fost aceea a implicarii Statelor Unite in acest puci. Desi sursele mele erau absolut credibile, mi s-a parut responsabil sa astept si alte voci care sa confirme. Si, paradoxal, una dintre ele a venit chiar din Statele Unite. Apoi, am decis sa NU difuzez stirea potrivit careia Presedintele Erdogan ar fi cerut sa aterizeze in Germania, solicitand azil politic, care i-ar fi fost refuzat, desi aceasta informatie a fost preluata de mai toate agentiile si televiziunile internationale. Sursele Q Magazine au confirmat ulterior ca Erdogan NU s-a gandit nicio secunda nici sa aterizeze in Germania-pentru simplul motiv ca ar fi putut ateriza oriunde in spatiul turcesc, cu exceptia celor doua aeroporturi din Ankara si Istanbul aflate sub comanda pucistilor - si nici nu a cerut vreodata azil. Cine a furnizat aceasta informatie nu il cunoaste absolut deloc pe Erdogan.

Despre Armata
Turcia este unul din putinele state in care armata are o voce extrem de puternica. Explicatia o gasim in biografia lui Mustafa Kemal Ataturk care a avut o cariera militara exceptionala si care este figura paternala nationala pentru toti turcii. La 12 ani intra in Academia Militara din Istanbul. Profesorii sai l-au botezat KEMAL adica perfectiune, iar in anul 1938 si-a luat si apelativul de ATATURK care inseamna parintele turcilor. Prima constitutie a Republicii Turcia si organizarea statului au fost opera sa, fiind primul presedinte al Republicii si facand trecerea de la Turcia otomanista, arhaica, la Turcia moderna. Inspirat din studiile facute privind organizarea guvernamentala a statelor occidentale, el a aplicat aceleasi principii la particularitatile nationale. A fost criticat pentru procesul de secularizare, considerandu-se ca s-au decimat traditiile culturale nationale. Si astazi sunt doua curente de gandire diferite, o ciocnire intre cei care au nostalgii conservatoare, versus cei care isi doresc libertati democratice. Kemal Ataturk a fost cel care a dat armatei responsabilitatea de a fi GARANTUL CONSTITUTIEI,avand in vedere excesele de la curtea sultanului detronat de el. De-a lungul timpului, pozitia de sef al Armatei, adica Seful Statului Major, a devenit extrem de puternica si respectata. Armata a devenit un organism de supraveghere a performantei guvernarii. A sanctionat derapajele, dar niciodata nu a dorit sa devina o junta miltara care sa-si asume guvernarea, cum s-a intamplat in Egipt, de pilda. Statutul de militar este foarte respectat si exista o structura extrem de puternica a cadrelor militare in rezerva. In comparatie cu Germania, unde militarul este cetateanul in uniforma, in Turcia haina militara este vazuta ca garantul starii de normalitate, avand in vedere pozitia geostrategica, atat pentru NATO, cat si pentru SUA.

Proteste pro Armata
In anul 2011, 15.000 de protestatari s-au adunat la mausoleul lui Kemal Ataturk pentru a protesta impotriva proceselor intentate celor 196 de ofiteri cu rang inalt, activi sau in rezerva, care au fost acuzati de tentativa de rasturnare a Guvernului Erdogan. Guvernantii au afirmat ca aceste procese consolideaza democratia in Turcia. Criticii acestor procese sustineau ca ele vizau intimidarea oponentilor lui Erdogan si ca majoritatea probelor au fost fabricate. Pe alta parte, aducerea Armatei in fata unor instante civile a jignit intregul corp militar. Sa nu uitam ca militarii, oriunde in lume, sunt o casta profesionala cu propriile reguli si coduri de conduita si considera o degradare sa fie judecati de civili care nu inteleg codul militar.

Motivul China
Presedintele Recep Tayip Erdogan a ignorat uneori nu doar interesele unor parteneri NATO, ci si sensibilitatile politice si diplomatice ale acestora. In anul 2013, Turcia a demarat negocierile cu China pentru achizitionarea unui sistem de aparare antieriana sol-aer in valoare de 3.5 miliarde dolari. El a fost stopat in anul 2015 la presiunea SUA si a NATO. Motivul a fost acela ca sistemul chinez nu era compatibil cu sistemul de aparare al NATO (bazat pe rachetele Patriot americane) si nu se dorea ca China sa aiba acces la detalii din interiorul sistemului integrat al NATO de aparare antiracheta. Comentatorii au apreciat gestul lui Erdogan ca o reactie la decizia SUA si a altor state, care au admis ca in perioada 1915-1923 peste 1.5 milioane de armeni au fost deportati masiv si ca Turcia are datoria de a repara consecintele acestui genocid.

Buget diminuat
Un motiv pentru revolta pucistilor trebuie vazut nu in doar libertatile sugrumate ale regimului Erdogan, ci si in importanta si prioritizarea pe care acesta a acordat-o in ultimii ani bugetelor Armatei pentru achizitionarea de echipamente militare. In intervalul 2002-2014, Turcia a alocat 13.2 miliarde dolari pentru bugetul apararii. In anul 2002 bugetul pentru aparare al Turciei reprezenta 3,5% din PIB, iar la nivelul anului 2014 el scazuse la 1,7% din PIB. In 2014, Turcia a exportat tehnica in valoare de 1.4 miliarde dolari si a importat in valoare de 1.3 miliarde dolari. Armata turca aloca 50% din bugetul anual pentru salarii, beneficii si plata pensiilor militare. De aceea, militarii sunt foarte sensibili la deciziile guvernului Erdogan. In 2009, Turcia a alocat 10 miliarde dolari din bugetul central pentru echipamente militare (in afara fondurilor gestionate de Subsecretariatul pentru Industria de Aparare). Trebuie sa luam in calcul si faptul ca aceste alocari au generat presiuni semnificative asupra bugetelor destinate domeniilor din afara apararii (sanatate, educatie, economie, etc.).

Ce urmeaza
Este devreme sa facem predictii. La ora la care scriu aceste randuri, chiar daca sute de mii de oameni sunt in strada pentru a-l sustine pe Erdogan, liderii Armatei sunt fie decimati, fie arestati, fie terorizati de ceea ce poate urma. Mi-e greu sa cred, chiar si in aceste conditii, ca vor trece usor peste umilinta acestui esec. 265 de morti vor constitui pentru Erdogan justificarea a orice. Am vazut mii de judecatori eliberati din functii, vom mai vedea actiuni care vor avea ca numitor comun tot amploarea. Presedintele trebuie sa dea un mesaj de forta pentru ca in lipsa acestuia, ofiterii care nu ii sunt loiali vor continua sa comploteze in subteranele unor state sustinatoare ale schimbarii de regim la Ankara (sper, pentru succesul lor, ca nu tot pe whats app!) si data viitoare vor reusi. Greseala strategica a acestei lovituri a fost faptul ca Erdogan nu a fost anihilat. El ar fi trebuit sa fie prima tinta, inainte de a scoate tancurile pe strada, de a inchide podurile peste Bosfor si de a lua sub control aeroportuile din Ankara si Istanbul. O tara care nu ar mai fi avut pentru cine sa iasa in strada ar fi fost o tara cucerita, iar invingatorii, chiar daca s-ar fi facut vinovati de omucidere, ar fi scris istoria viitorului si pe a unui eventual proces juridic. Surse din comunitatea de intelligence internationala au declarat pentru Q Magazine ca, de fapt, complotistii au vizat anihilarea presedintelui turc, insa un serviciu de informatii extern l-a prevenit pe acesta cu cca 20 de minute inainte ca hotelul in care Erdogan era cazat, in Marmaris, sa fie bombardat. Erdogan a fost evacuat si pucistii au aruncat bombe asupra hotelului dintr-un avion F16, fara sa stie realitatea din teren. Presedintele, care primise inclusiv aceasta informatie, ca va fi folosit un F16, daduse ordin la plecare ca avionul sa fie doborat. Am furnizat aceasta informatie pe Q Magazine.ro, in jurul orelor 3.10, la cateva minute dupa plecarea lui Erdogan din Marmaris. Daca, imediat dupa ce a fost clar ca lovitura militara va fi un esec, majoritatea liderilor importanti ai lumii au transmis mesaje de sprijin pentru guvernul ales democratic la Ankara, una din tarile lumii a tacut. Pentru ca ea nu mai avea nevoie sa rosteasc nimic. Ea il salvase! Simplul fapt ca Erdogan a supravietuit tentativei de asasinare a schimbat soarta acestei lovituri. Ceea ce a urmat se stie deja. In zilele urmatoare as privi atent la evolutia relatiilor Turciei cu Statele Unite ale Americii si, as mai privi intr-o directie: Trilaterala Rusia-Turcia-Israel.

Sursa: qmagazine.ro