Senatorul Sorin-Constantin Lazar a sustinut o declaratie politica intitulata: Implementarea directivelor europene. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Dupa cum stiti, directivele europene trebuie transpuse in legislatia nationala in termen de 2, maxim 3 ani de la adoptarea lor la nivelul Parlamentului European. Fireste ca volumul este impresionant si ca trebuie prioritizate actiunile. Cu toate acestea, dincolo de prioritizare, responsabilitatea trebuie sa fie cuvantul de baza. Dificultatile inerente volumului enorm de elemente legislative care necesita adoptarea in legislatia autohtona nu trebuie sa umbreasca responsabilitatea pe care ar trebui sa o aiba toate institutiile statului.
Volumul enorm de lucru presupune o eficientizare a activitatii. Iata de ce imi este greu sa inteleg de ce o ordonanta recenta a Guvernului pe tema modificarii codului de procedura penala nu a putut include elementele Directivei 343 din 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumtiei de nevinovatie si a dreptului de a fi prezent la proces in cadrul procedurilor penale.
Nu trebuie sa uitam nicio clipa ca demnitatea umana si drepturile omului reprezinta temelia statului de drept, a democrației si a civilizatiei in care ne dorim sa traim si pe care vrem sa o perfectionam spre binele copiilor nostri. Or, este foarte greu de argumentat de ce se insista cu incapatanare ca o directiva europeana fundamentala sa fie adoptata mai tarziu. Acesta nu este un moment care poate fi incadrat la categoria mai bine mai tarziu decat niciodata. Acesta este un element necesar pentru intarirea respectarii drepturilor omului in tara noastra, pentru a sublinia rolul primordial al unor concepte legate in mod esential de viata si demnitatea umana.
Pentru concepte precum prezumtia de vinovatie s-au schimbat paradigme in gandirea europeana, au fost declansate, pe rand, revolutii rasunatoare, incepand de la cea Engleza la celebra Revolutie Franceza.
In mod mai clar, Directiva Europeana 343/2016 face referire la consolidarea anumitor aspecte privind prezumtia de nevinovatie si dreptul persoanei de a fi prezenta in fata instantei in timpul procedurilor penale si prevede ca statele membre se asigura ca persoanele suspectate si acuzate beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pana la dovedirea vinovatiei conform legii. Directiva stabileste ca statele membre iau masurile necesare pentru a garanta ca, atata vreme cat vinovatia unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedita conform legii, declaratiile publice facute de autoritati si deciziile judiciare, altele decat cele referitoare la vinovatie, nu se refera la persoana respectiva ca fiind vinovata.
Astfel, textul documentului prevede ca obligatia de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca si cum ar fi vinovate nu impiedica autoritatile publice sa difuzeze informatii in mod public privind procedurile penale atunci cand acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penala sau in interes public.
Directiva europeana mai prevede ca statele membre se asigura ca orice dubiu cu privire la vinovatie este in favoarea persoanei suspectate sau acuzate, inclusiv atunci cand instanta evalueaza posibilitatea achitarii persoanei respective.
De asemenea, statele membre se asigura ca persoanele suspectate si acuzate au dreptul de a pastra tacerea in legatura cu infractiunea de savarsirea careia sunt suspectate sau acuzate. Totodata, persoanele suspectate si acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina, ceea ce nu impiedica autoritatile competente sa stranga probe care pot fi obtinute in mod legal prin utilizarea unor masuri de constrangere prevazute de lege si care au o existenta independenta de vointa persoanelor suspectate sau acuzate. Printre altele, statele membre pot permite autoritatilor sale judiciare ca, la pronuntarea hotararilor, sa tina seama de atitudinea cooperanta a persoanelor suspectate si acuzate, se mai arata in document.
Nu in ultimul rand, este demn de mentionat si faptul ca aceasta reglementare nu impiedica statele membre sa aplice masuri de constrangere fizica impuse de circumstantele specifice cauzei, legate de securitate sau menite sa impiedice persoanele suspectate sau acuzate sa se sustraga sau sa ia contact cu terte persoane.
In plus, exercitarea de catre persoanele suspectate si acuzate a dreptului de a pastra tacerea si a dreptului de a nu se autoincrimina nu se utilizeaza impotriva acestora si nu se considera a fi o dovada a savarsirii infractiunii respective de catre acestea.
In acelasi timp, documentul mentioneaza ca aceste regelementari nu impiedica statele membre sa decida ca, in cazul infractiunilor minore, procesul sau unele faze ale acestuia sa se poata desfasura in scris sau fara interogarea persoanei suspectate sau acuzate de catre autoritatile competente in legatura cu infractiunea in cauza, cu conditia ca acest lucru sa respecte dreptul la un proces echitabil.
In definitiv, toate aceste elemente constituie piloni ai drepturilor fundamentale ale omului si consider ca este de datoria noastra sa ne implicam in mod ferm pentru a sustine adoptarea lor in legislatia interna cat mai repede posibil.