Senatoarea Gabriela Cretu a sustinut o declaratie politica intitulata: La Brexit, romanii se indreapta spre exit. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Astazi, cetatenii britanici voteaza daca raman sau ies din Uniunea Europeana. Dezbaterea europeana despre Brexit a generat si ceva reactii in randul politicienilor romani si in mijloacele de comunicare in masa romanesti; niciuna nu e demna de numele de pozitie nationala.
Foarte multe dintre ele reiau argumentele eurosceptice sau curat antieuropene prezente in randul celor care fac campanie pentru parasirea Uniunii. Sunt reluate cu satisfactie, de parca Nigel Farage s-a mutat la noi sau am suferi de un soi de sindrom Stockholm; multe dintre argumentele sale eurosceptice si antiimigratie erau formulate in legatura cu emigrantii romani, sa nu uitam!
Daca la varful politicii antieuropenismul e in floare, dezinteresul pentru cetateanul roman aflat in alte state europene, de nevoie sau de voie, e total. Ce se va intampla, cel putin pe termen mediu, cu cele doua-trei milioane de romani care traiesc in alte state ale Uniunii Europene daca aceasta se destrama?! Prea putini reflecteaza la asta.
In Marea Britanie traiesc si lucreaza aproape 200.000 de cetateni romani. In calitate de cetateni europeni beneficiaza de drepturi egale, de la a munci si a invata, la a candida la alegerile din comunitatile unde locuiesc; includ aici drepturile sociale asociate muncii.
In Marea Britanie studiaza multi tineri romani, platind aceleasi taxe ca orice alt tanar european; cei din afara Uniunii platesc mult mai mult.
La Londra, poti calatori la fel ca la Baia Mare, fara impedimente. Ne-am obisnuit cu totii repede cu libera circulatie in interiorul Uniunii; beneficiaza cei care isi cauta de lucru, cei care fac afaceri sau doar cei care fac turism. Vom avea nevoie de vize ca sa vizitam prietenii sau copiii din Marea Britanie, asa cum avem astazi nevoie de vize pentru a calatori in SUA, in ciuda parteneriatului strategic pe care-l tot clamam?!
Un eventual Brexit, ne pune in fata unui sir nederminat de necunoscute. Vor mai putea lucra acolo?! Mai curand, nu prea. Daca da, in ce conditii!? Statul britanic nu va mai fi obligat de nicio lege sa-i accepte sau sa-i trateze la fel ca pe propriii cetateni. Ar urma, probabil, o negociere bilaterala care sa stabileasca cine ramane si in ce conditii. Dar cum migratia a devenit principala tema a campaniei, conditiile vor fi stricte. Vor retine doctorii si vor expulza toti muncitorii necalificati. Nu este nicio fericire ca, dupa ce au plecat de nevoie, sa se intoarca fortat ! Cu transferarea drepturilor sociale sau nu?! Nimeni nu stie.
Ceea ce trebuie sa evitam este sigur repetarea erorii care devine un fel de specific national. Cand un lucru nu merge sau nu merge cum am vrea, in loc sa-l amelioram, il desfiintam. Asa am facut cu industria, cu agricultura. Sa nu facem asta si cu Uniunea. Avem mult de lucrat pentru a fi repusa pe drumul cel bun, al solidaritatii intre oameni si pacii intre popoare. Dar cat exista si suntem la masa, o putem face. In locul ei nu vine cea mai buna dintre societatile posibile, nici societatea multilateral dezvoltata; vine un capitalism mult mai salbatic.