REVISTA MAGAZIN: CIA ne invita sa-i citim DOSARELE X (Autor: DAN D. FARCAS)
Intr-o maniera oarecum neasteptata, pe 21 ianuarie 2016, pe site-ul oficial al CIA a aparut o nota intitulata FA O INCURSIUNE IN DOSARELE X DE LA NOI, cu aluzie la OZN-uri. In continuare, CIA aminteste ca, incepand din 1978, ca urmare a unor cereri bazate pe legea accesului la informatii, a declasificat sute de documente care detaliaza actiunile agentiei privind obiectele zburatoare neidentificate (OZN). Documentele, puse acum pe site-ul www.foia.cia.gov, dateaza in primul rand de la sfarsitul anilor 1940 si inceputul anilor 1950.
Pentru a orienta navigatia in cantitatea mare de date continute in colectia FOIA OZN, notita evidentiaza zece documente pe care atat scepticii, cat si cei care cred, le vor gasi interesante. Trei dintre ele se refera la rapoarte privind observatii facute in Germania de Est, in Spania si Africa de Nord, ca si deasupra minelor de uraniu din Congo Belgian. Un memoriu oficial, din 15 martie 1949, speculeaza asupra naturii OZN-urilor. Alte rapoarte privesc implicarea CIA dupa spectaculoasele observatii OZN, din iulie 1952, deasupra centrului capitalei SUA: Washington. Ultimele doua trimiteri se fac la memoriul privind o faimoasa reuniune (numita si PANELUL ROBERTSON, dupa numele moderatorului), organizata de CIA in 14-17 ianuarie 1953, pe problematica OZN, ca si la concluziile de 22 de pagini ale acestei reuniuni. Cred ca este util pentru cititorii acestei pagini sa reproduc cateva idei din aceste documente.

Informatii declasificate

Memoriul din martie 1949, este un raspuns la un studiu in care s-au propus explicatii pentru cateva observatii OZN. In document, se reproseaza ca autorii nu au luat in considerare posibilitatea ca obiectele vazute sa fi fost baloane meteorologice ratacite, sau o iluzie psihologica, produsa de lipsa unui reper de comparatie, sau asteroizi, sau chiar o nebunie cauzata de perioada din jurul solstitiului de vara, avand in vedere numarul mare de rapoarte in jurul acestei date. Memoriul gaseste ca e putin probabil ca OZN-urile sa fie aeronave (pamantene). Cele americane sunt binecunoscute organelor in drept, cele ale unei puteri adverse nu ar putea ajunge pana deasupra centrului SUA, chiar daca ar fi alimentate pe parcurs, iar aparatele teleghidate nu pot avea o raza de actiune de mii de mile.
Asa cum am mai avut ocazia sa scriu in aceasta pagina, in seara de sambata, 19 iulie 1952, radarul Aeroportului National din Washington, a observat, la circa 25 de kilometri sud-sud-est, un grup de 7 obiecte, deplasandu-se, cu o viteza cuprinsa intre 160 si 210 kilometri pe ora. Ulterior au aparut si altele. Obiectele zburau in formatii, sau singure, urcau sau coborau in zigzag, ramaneau nemiscate sau tasneau cu o viteza de pana la treisprezece mii de kilometri pe ora (avioanele vremii nu atingeau nici a zecea parte a acestei viteze). Turnul aeroportului si baza militara Andrews au confirmat observatia, atat pe radar, cat si vizual, ca o minge de foc, portocalie. Obiectele au fost vazute si de piloti civili.
Air Force, fiind anuntat ca aeronave straine au violat spatiul aerian in zona capitalei, a ridicat, cu oarecare intarziere, doua avioane de vanatoare. Traficul civil a fost deviat. Cele doua avioane au explorat zona in care s-au semnalat misteriosii intrusi, fara sa gaseasca nimic suspect, dupa care s-au intors la bazele lor. Abia au aterizat, ca semnalele radar si observatiile vizuale neidentificate au reaparut, durand pana dimineata.
In ziarele din zilele urmatoare, s-au publicat relatari de la mari grupuri de martori, iar Air Force recunostea ca straniile obiecte au fost vazute concomitent si pe radarele de la Washington National Airport si de la bazele militare Andrews si Bolling.
Peste exact o saptamana de la prima lor aparitie, in seara de sambata 26 iulie, OZN-urile s-au abatut din nou asupra capitalei americane. La ora 21.00, radarele turnului de control de la National Airport, ca si de la baza Andrews, observau cinci sau sase obiecte neidentificate care se deplasau spre sud cu mare viteza. Dupa putin timp, au inceput semnalarile vizuale din partea pilotilor avioanelor comerciale. Cativa militari de la baza Andrews au vazut, de la sol, trei lumini strabatand in tacere bolta. Tensiunea escalada, fara ca cineva sa reactioneze. La un moment dat, obiectele misterioase au aparut chiar si deasupra Capitoliului si a Casei Albe, zone absolut interzise zborurilor, din ratiuni evidente de securitate. Ca raspuns, la ora 23.25, doua avioane de vanatoare F-94 au fost ridicate in vazduh. Desi obiectele continuau sa fie vazute de radarele de la sol, ele pareau sa se joace cu aviatia militara de-a soarecele si pisica. Obiectele erau cand la mare distanta, cand langa avion, cand dispareau pur si simplu. La cererea unuia dintre piloti, de a i se permite sa deschida focul, raspunsul comandantilor a fost o tacere nauca. Din nou, cand avioanele de vanatoare, nemaivazand niciun OZN, s-au indreptat spre baza, obiectele au reaparut. Controlorii de trafic, persoane cu experienta, au apreciat ca pe radar majoritatea obiectelor pareau solide ori chiar metalice, asemanatoare unor aeronave.
Pe 28 iulie, toate avioanele militare cu reactie ale Air Force au fost, timp de 24 de ore, in stare de alarma, gata oricand sa se ridice in aer pentru interceptie. O astfel de alerta rosie nu mai fusese instituita de la terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial. Totusi, obiectele au reaparut si pentru a treia oara, in noaptea de 29 iulie.
Pe 29 iulie, Air Force, a convocat cea mai mare conferinta de presa de la terminarea razboiului. Purtatorul de cuvant, generalul John A. Samford, a admis ca cel putin 20% dintre observatiile de OZN-uri nu puteau fi explicate in niciun fel. Totusi s-a incercat acreditarea ideii ca semnalele radar se datorau unei inversiuni de temperatura in straturile superioare ale atmosferei. Dar operatorii radar erau obisnuiti cu semnalele provenind de la o inversiune termica si suficient de experimentati sa le poata deosebi de cele venind de la un obiect solid. In plus, meteorologii au confirmat oficial ca inversiunea termica prezenta in acele zile deasupra Washingtonului era prea slaba pentru a cauza ecouri radar. Despre cei care au vazut luminile cu ochiul liber, Air Force sugera ca acestia au luat drept OZN-uri niste stele ori planete stralucitoare. Dar pilotii vedeau zilnic planete stralucitoare; nu exista niciun motiv ca tocmai acum sa le dea o interpretare atat de exotica.
Singurii care nu s-au lasat amagiti de aceste explicatii au fost cei de la CIA. Directorul CIA, generalul Walter Bedell Smith a cerut si a primit, in 24 septembrie 1952, o nota de la H. Marshall Chadwell, directorul adjunct al biroului de informatii stiintifice CIA.
- Daca un obiect metalic poate fi confundat cu un ecou venit de la o inversiune termica - spunea nota - ne gasim in situatia ca, in cazul unui atac, sa nu fim in stare sa deosebim rapid un echipament real de o fantoma. Pe masura ce tensiunea va creste noi ne vom gasi confruntati cu un risc din ce in ce mai mare al unor alarme false si cu pericolul, inca mai mare, de a lua ceva real drept o fantoma.

Rapoarte credibile?

In pregatirea acestui document, pe 1 august 1952, un analist CIA, pe nume Edward Tauss, a elaborat o evaluare, la care face trimitere site-ul CIA. In ea se spune ca Centrul de informatii tehnice al Fortelor Aeriene (ATIC) dispunea la acea data de la 1000 la 2000 de rapoarte OZN, dintre care aproape 100 de rapoarte credibile si responsabile raman inexplicabile. Nota nu excludea aspectele interplanetare si originea extraterestra si spunea ca, in masura in care nu se va gasi pe viitor o explicatie pentru observatiile inexplicabile, prudenta cere ca organele de informatii sa continue actiunile specifice asupra acestui subiect, in colaborare cu ATIC si alte autoritati. Dar se recomanda insistent:
- Niciun semn privind interesul sau preocuparea CIA in acest sens sa nu ajunga la presa sau la public, date fiind tendintele alarmiste ale acestuia, de a considera un atare interes drept o confirmare a autenticitatii unor fapte nepublicate care s-ar afla in mainile guvernului SUA.
Autorul notei promitea o evaluare mai detaliata pentru 8 august. Pe 11 august 1952 a avut loc o sedinta, in care s-a anuntat ca va fi lansat un proiect OZN in cadrul CIA. Minuta sedintei este un alt document postat acum pe internet. Ea arata ca fiecare ramura din DIVIZIA P&E va avea in acest proiect cate un reprezentant din domeniile: fizica, electronica-telecomunicatii, meteorologie, radar si alte stiinte. Se va tine legatura cu ATIC, care se crede, are posibilitatea sa acopere intreaga lume.
Chadwell mai era ingrijorat si de posibilitatea ca sovieticii sa raspandeasca istorii cu OZN-uri, in chip de razboi psihologic, pentru a semana isterie de masa si panica. El spunea:
- Pentru a reduce la minim riscul de panica, ar trebui instituita o politica nationala privitor la ce ar trebui spus publicului despre fenomen. Ar mai trebui ca problema sa fie adusa si la cunostinta Consiliului Securitatii Nationale (National Security Council - NSC).
Intr-adevar, asa cum scria The New York Times din 1 august 1952, observatiile din Washington, ca si altele din luna iulie, au fost atat de numeroase incat au afectat activitatile obisnuite de spionaj-contraspionaj blocand canalele de transmitere a informatiilor. In cazul unei invazii terestre, din partea unei puteri straine, o paralizare de felul acesta a comunicatiilor putea deveni o arma redutabila.
In numarul urmator vom istorisi, pe baza altor documente CIA recent facute publice, care au fost masurile pentru face fata cauzelor acestor ingrijorari.