Senatorul Sorin Constantin Lazar a sustinut o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: Drepturile consumatorului din domeniul turistic. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Astazi doresc sa va atrag atentia asupra unui subiect decupat din tematica mai larga a protectiei consumatorului si anume drepturile consumatorului din domeniul turistic, practic ale celui care beneficiaza de servicii turistice. Este important de mentionat ca trebuie sa existe reglementari precise, in functie de tipul activitatii comerciale si de tipul consumatorului.
Asa cum stiti, problematica protectiei consumatorilor priveste indeosebi aspecte referitoare la sistemul de relatii creat in cadrul pietei, generat de confruntarea consumului cu obiectul sau, respectiv cu produsul oferit de producator, la care se adauga cadrul de desfasurare a relatiilor ofertant-consumator, respectiv gradul de libertate in care are loc derularea fenomenelor de piata â€" jocul ofertei si al cererii, liberalizarea preturilor, publicitatea comerciala, comportamentul personalului comercial, precum si calitatea produselor.
Se are in vedere, in acest sens, pe de o parte, faptul ca intr-un mod mai general, consumatorilor trebuie sa li se asigure importante beneficii printr-o politica de piata bine definita, care sa le permita a dispune de o alegere mai diversificata a produselor si serviciilor in conditiile unei piete mai competitive, iar pe de alta parte, crearea contextului in cadrul caruia este esential sa apara faptul ca sunt recunoscute si confirmate natura si obiectivele specifice politicilor privind consumatorii.
In acest sens, abordarile privind consumatorul vor trebui sa fie considerate ca segmente ale politicilor globale, dar conturate ca politici de sine statatoare, cu obiective proprii, prioritati proprii si instrumente proprii. Grija fata de consumator trebuie sa capete astfel legimitatea deplina a unor politici distincte si autonome, functional integrate in cadrul celorlalte politici promovate de societate.
Sa nu uitam ca acquis-ul comunitar in domeniul protectiei consumatorului este extrem de vast. Pe de alta parte, cu toate ca exista o legislatie specifica turismului, in numeroase cazuri trebuie sa se faca apel la legi, ordonante, hotarari, reglementari si norme care au o serie de aplicabilitate mai mare decat domeniul specific al turismului.
Fara indoiala ca protectia consumatorului are ca punct de plecare consumatorul. Totusi, daca analizam aceasta problema din punct de vedere al aplicabilitatii se impun doua delimitari: protectia privita ca drepturi ale consumatorului in sine si protectia privita ca obligatii ale prestatorilor in ceea ce priveste realizarea drepturilor. De multe ori, consumatorul este un beneficiar care receptioneaza consecintele activitatilor proiectate de prestator. Pentru el, multe din aceste activitati au un caracter invizibil sau mai putin vizibil. De exemplu, consumatorul va aprecia cel putin la un nivel elementar calitatea apei dintr-o piscina, dar pentru prestator aceasta se traduce printr-o serie de caracteristici concrete: pH-ul apei, continutul de clor, numarul de bacterii, etc.
Din punct de vedere al consumatorului, protectia ar putea fi impartita in functie de fazele consumului turistic: protectia in faza de alegere a produsului turistic, protectia in faza de cumparare a produsului turistic si protectia in faza de consum propriu-zis, in momentul in care este cazat in unitatea turistica si beneficiaza de serviciile cumparate. In fiecare din aceste faze, protectia consumatorului trebuie sa faca referire la componentele de baza ale produsului turistic, transport, cazare, alimentatie, agrement la care trebuie adaugate, din ratiuni de utilitate practica, informare si rezervare.
Din pacate, de multe ori raman situatii neacoperite din punct de vedere legislativ in situatii particulare. De exemplu, pentru relatiile dintre client si hotel in cazul rezervarilor directe, la receptia hotelului, nu exista reglementari clare privind probleme care pot sa apara intre cele doua parti.
Necesitatea asigurarii unei protectii speciale ale turistului este determinata de cresterea si diversificarea ofertelor de pachete de servicii turistice si, nu in ultimul rand, de armonizarea legislatiei turistice romanesti cu cea a statelor membre ale UE. In plus, turismul vazut ca prioritate nationala poate contribui rapid si cu efort investitional redus la revitalizarea economiei autohtone in ansamblul ei, motiv pentru care trebuie sa-si gaseasca locul adecvat in politica economica, in ciuda dificultatilor care pot sa apara.
Protectia consumatorului turistic ramane in continuare o problema delicata chiar daca UE face mari eforturi de a reglementa toate domeniile si de a acoperi eventualele goluri” legislative. Asa cum spuneam mai sus, ramane nerezolvata problema relatiei directe a clientului cu hotelierul, care depinde in continuare de propriile regulamente ale acestuia. Ar trebui adaugat ca, in domeniul standardelor de clasificare, UE se straduieste sa introduca norme unice valabile pentru toate tarile membre dar pentru care intampina o opozitie foarte puternica chiar din partea asociatiilor care ii reprezinta pe responsabilii din cazare.
Cu toate acestea, este datoria noastra sa analizam cu atentie legislatia actuala privind drepturile consumatorului din sfera turistica pentru a ne asigura ca toate lipsurile actuale din punct de vedere al dispozitiilor legislative sunt acoperite si completate corespunzator.