Senatorul Sorin Constantin Lazar a sustinut o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: Statutul asociatiilor de parinti din tara noastra. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
As dori sa aduc in discutie un subiect interesant si care merita atentia noastra din mai multe motive. Ma refer la statutul asociatiilor de parinti din tara noastra. Actul educational oferit in sistemul de invatamant, fie ca vorbim de mediul public sau de cel privat, poate fi acompaniat in mod deosebit de util prin implicarea parintilor. Fara doar si poate, aceasta este un factor pozitiv si necesar pentru reusita demersului educational.
In acest context, doresc sa evidentiez necesitatea reglementarii corespunzatoare a acestor asociatii, astfel incate sa faciliteze parintilor implicarea in activitatea elevilor.
Intrucat acest domeniu nu este unul cu traditie in tara noastra, consider ca este benefic sa privim la felul in care reglementarea asociatiilor de parinti este facuta in alte tari ale Uniunii Europene.
Desi peste tot se pleaca de la premiza ca parintii sunt parteneri cu drepturi depline in viata scolara, observam totusi ca asociatiile parintilor si federatiile nationale ale parintilor din statele membre ale Uniunii Europene nu sunt structurate pe acelasi model, reprezentativitatea fiind diferita, la fel si modul de coordonare.
Astfel, in majoritatea statelor Uniunii Europene, organizatiile parintilor functioneaza pe baza de voluntariat. In cadrul scolilor se organizeaza cursuri de pregatire/seminarii destinate parintilor, in care sunt stabilite modalitatile in care acestia se pot implica in viata scolara. Resursele financiare necesare desfasurarii acestor activitati provin din programe guvernamentale, donatii sau sponsorizari.
Reprezentativitatea parintilor in cadrul organismelor variaza de la o tara la alta, in functie de contextul in care acestea au fost create. O participare majoritara la nivelul institutiei scolare este recunoscuta doar in doua state: Danemarca, unde Consiliul danez de la nivelul scolii detine o importanta putere de decizie, si Scotia, unde Consiliul scolar are doar competenta consultativa si se afla intotdeauna sub controlul autoritatilor locale.
Competentele organizatiilor parintilor pot fi consultative sau decizionale. Consultarea implica obligatia de a fi informat si de a emite un aviz (din proprie initiativa sau la cerere). La nivel institutional, organismele parintilor dispun de urmatoarele competente: decizia asupra unor aspecte referitoare la modalitatea de gestionare zilnica a scolii (orar, activitati complementare, mentinerea unei bune colaborari intre parinti si profesori, controlul cheltuielilor), cat si decizia cu privire la aspecte generale importante referitoare la functionarea globala a sistemului de invatamant, bugetul scolii, stabilirea numarului de cadre didactice si personal auxiliar, recrutare si selectie (in unele cazuri alegerea directorului scolii), stabilirea programului scolar si a metodelor de predare.
In timp ce primul tip de decizie este des intalnita in majoritatea statelor, al doilea tip de decizie se intalneste doar in cateva state: Danemarca, Austria, Liechtenstein si Norvegia. In aceasta situatie, responsabili pentru deciziile scolii sunt parintii.
Expertii in pedagogie au remarcat ca este evident ca legislatia in vigoare ofera cadrul necesar pentru ca sa poata fi realizata implicarea parintilor. Cu toate acestea, legislatia in sine nu este o conditie suficienta pentru ca acest obiectiv sa fie atins. In primul rand, este necesar sa se asigure ca consiliile scolare sau organismele de conducere functioneaza cat mai democratic posibil. Acest lucru presupune un angajament luat fata de toti parintii, considerati a fi parteneri egali in conducerea scolilor si ca nici un interes particular nu este permis sa fie reprezentat in mod nejustificat in organismele de conducere. Acest lucru trebuie consolidat prin functionarea celui de-al doilea factor â€" implementarea unor sisteme eficiente de solutionare a problemelor dintre parinti si scoala, care sa asigure ca impresiile negative la un anumite moment si despre o anumita scoala nu sunt transmise in intreaga comunitatea locala.
Un al treilea factor ar fi ca sa li sa permita parintilor sa exercite o putere reala asupra deciziilor fundamentale cu privire la functionarea scolilor.
Exista numeroase aspecte care trebuie luate in calcul in discutia referitoare la reglementarea organizatiilor de parinti, in general si a asociatiilor de parinti, in particular. Este de datoria noastra sa intelegem ca acest fapt va duce la o schimbare necesara in sistemul de invatamant, in special prin implicarea si responsabilizarea tuturor actorilor si nu doar a copiilor, care sunt implicati direct oricum in calitate de elevi.
Va rog sa ne concentram eforturile asupra acestui subiect de a carui importanta cred ca suntem cu totii constienti.