MAGAZIN : Filmele cu extraterestri - o perdea de ceata? (Autor : DAN D. FARCAS)
(Continuare)
Merita sa rememoram, in acest context, istoria filmului despre autopsia unui extraterestru, realizat de Ray Santilli. Ufologul britanic Philip Mantle, fost director de investigatii al asociatiei britanice BUFORA, una dintre cele mai prestigioase persoane dedicate fenomenului OZN, a fost dintru inceput in legatura cu producatorii. In mai 1995, el s-a intalnit cu Santilli si a fost printre primele persoane care au vazut filmul. Era o pelicula alb-negru, de o calitate slaba; se spunea ca descrie examinarea unei creaturi. Spre surprinderea lui Mantle, Santilli i-a dat o copie a acestui film si i-a permis sa-l ia acasa, cu conditia ca nu-l divulge in public. Santilli i-a spus lui Mantle ca a dobandit filmul de la un cameraman pensionar al armatei americane, care a pretins ca a fost prezent, in 1947, la autopsia unor extraterestri recuperati dupa accidentul OZN de la Roswell. La un moment dat, se zice ca dintr-o scapare, s-a aflat de existenta filmului. Dintr-o data, Santilli, Mantle, si altii care erau in tema, au fost invadati de interesul mass-mediei din intreaga lume.
Filmarea a fost apoi inclusa si comentata intr-un documentar Fox TV numit Alien Autopsy: Fact or Fiction? difuzat in luna august 1995, atingand cifre masive de audienta in intreaga lume. Doua versiuni actualizate ale documentarului au fost difuzate ceva mai tarziu, oferind telespectatorilor informatii si imagini suplimentare. Filmul a devenit o senzatie la nivel mondial si a fost un subiect fierbinte de discutie la aproape fiecare intrunire OZN. Pentru multi oameni, autopsia filmata constituia dovada mult asteptata a existentei OZN-urilor si a prezentei extraterestrilor pe planeta noastra.
Entuziasmul public nu a fost insa impartasit si in comunitatea ufologilor. Foarte putini experti au considerat ca filmarea ar fi reala; majoritatea au ramas rezervati sau au denuntat-o ca un fals. Nu a durat mult pana cand au inceput sa iasa la iveala lacunele si incoerentele din filmul lui Santilli, ca si din povestea care il insotea; cu aceasta ocazie, si micul numar de suporteri s-a topit aproape complet.
Marturii surprinzatoare
Dupa ce a fost in posesia copiei, Philip Mantle a depus eforturi sustinute, studiind filmul, vorbind cu experti in cinematografie, cu creatori de trucaje, facand tot posibilul fie pentru a autentifica, fie pentru a discredita presupusa dovada. Dar din momentul in care el si alti ufologi si-au indreptat ochii indiscreti asupra filmului cu autopsia si asupra imprejurarilor obtinerii acestuia, nu a durat mult pana cand cartile lui Santilli au cazut pe masa. Asa ca, in 2006, el a facut o marturisire surprinzatoare, recunoscand ca era autorul filmului; dar pretindea ca a existat si un film autentic care s-a deteriorat iremediabil, iar el a refacut doar ceea ce vazuse pe original. Momentul a fost astfel ales incat sa coincida cu premiera filmului Alien Autopsy produs de Warner Brothers si dedicat povestii si scandalului produs de filmul difuzat in 1995. Au aparut si ceilalti martori. Proiectantul de efecte speciale, John Humphreys, pe care Santilli l-a angajat sa construiasca trupul extraterestru fals, ca si elementele de recuzita, a recunoscut colaborarea sa (interesant ca el a fost angajat, de asemenea, de Warner Brothers ca sa lucreze la filmul din 2006, consacrat povestii despre filmul din 1995). A recunoscut si macelarul, care furnizat carnea folosita pentru a imita maruntaiele manechinului. A aparut si omul de afaceri, numit Spyros Melaris, care i-a spus lui Mantle ca el a finantat si a organizat intreaga intreprindere.
Philip Mantle a publicat, in 2012, o carte esentiala si definitiva pe aceasta tema, intitulata Roswell Alien Autopsy: The Truth Behind the Film That Shocked the World. Aceasta cronica de 318 pagini documenteaza obsesia lui Mantle pentru aflarea adevarului despre film. Potrivit Philip Mantle, Santilli a fost doar un fel de afacerist care a vrut pur si simplu sa castige, facand si o farsa. El nu avea niciun interes in OZN-uri sau in paranormal; el credea doar ca mitologia Roswell era o piata profitabila de exploatat. Mantle il stia pe Santilli si nu l-a suspectat de vreo intentie mai profunda.
Dar Ben Emlyn-Jones se intreba, in acelasi sens, daca nu cumva filmul putea fi creat ca un element de dezinformare? Sau " in cazul in care nu a fost astfel creat " nu s-ar putea oare ca succesul sau sa se datoreze unei operatiuni de facilitare a publicitatii, fiind considerat un material care putea folosi la dezinformare? In ce scop? Nu cumva pentru a distrage atentia oamenilor de la alte videoclipuri care puteau fi reale?
Indoielile lui Emlyn-Jones nu au fost singulare. Altii au observat ca, in februarie 1994, la cererea congresmanului Steven Schiff, Biroul General de Conturi (General Accounting Office " GAO) subordonat Congresului SUA, declansase o ancheta privind incidentul Roswell. La 28 iulie 1995 GAO si-a prezentat rezultatele anchetei, sub semnatura lui Richard Davis, director al National Security Analysis. Principalele constatari erau:
- Dupa aproape 50 de ani, continua si acum presupunerile despre ce anume a fost accidentat la Roswell. Unii observatori cred ca obiectul era de origine extraterestra.
Ancheta nu excludea aceasta ipoteza. Nu cumva, in acest caz, ancheta trebuia discreditata?