MAGAZIN: Psihologia teoriei conspiratiei (Autor: DAN D. FARCAS)
Teoria conspiratiei este un subiect la moda. Convingerea ca o elita mondiala cunoaste o multime de secrete pe care le ascunde marelui public are multi adepti. Pe langa conjuratii politice, ori grupuri tainice care ar conduce astazi lumea, conspiratiile ar acoperi o multime de alte domenii, intre care si unele de care ne ocupam in aceasta pagina. Exista parerea ca niste puteri oculte n-ar dori sa stim adevarul despre: adevarata istorie a omenirii (Atlantida, uriasi etc.), pacte secrete cu extraterestrii, natura OZN-urilor, existenta extraterestrilor (vii sau morti) in baze militare unde nu se poate intra, dar si multe alte lucruri.
Este chiar asa? Este doar o exagerare? Fara indoiala cititorii revistei Magazin (la fel ca multi altii) si-au pus astfel de intrebari. Cred, prin urmare, ca merita sa rezum, in cele ce urmeaza, o interesanta si foarte documentata cercetare, in acest sens, realizata in 2013 de psihologii Michael J. Wood si Karen M. Douglas. Ei sustin ca inclinatia catre a crede si a promova idei care sustin teorii ale conspiratiei este o trasatura psihica demna de a fi studiata. Raspandirea ei este inlesnita, la acest inceput de secol XXI, si de o seama de conditii nou aparute, intre care generalizarea internetului.
Psihologii mentionati au examinat doua esantioane mari de populatie. Primul continea pe cei ce au fost numiti conspirationisti, adica cei care vad peste tot teorii ale conspiratiei, ceilalti, numiti CONVENTIONALISTI, cei care resping astfel de teorii. Distinctia dintre cele doua grupuri a fost evidenta, intre altele, prin comentariile pe care le atasau unor informatii postate pe internet. Asa cum spunea un alt autor: internetul pare facut pentru teoria conspiratiei; fiecare lucru duce la un altul, fiecare link trimitandu-te mereu mai adanc spre nimic si nicaieri.

Un profil creionat cu atentie

In articolul lor, argumentat cu zeci de trimiteri la lucrari de cercetare ale unor confrati, autorii mentionati incearca sa creioneze profilul conspirationistilor, comparativ cu cel al conventionalistilor sau cu populatia medie. Ei arata, de pilda, ca cei din grupul conspirationist erau mai dispusi sa argumenteze impotriva interpretarii adverse, dar mai putin dispusi sa-si sustina interpretarile proprii. La conventionalisti lucrurile stateau invers. Comentariile conspirationistilor erau bazate mai des pe istorisirea unor intamplari, erau mai pline de neincredere fata de punctele de vedere oficiale, dar mai pozitive fata de alte teorii ale conspiratiei. De asemenea, celor mai multi, nu le placea ca propriilor convingeri sa li se aplice termenul de TEORIA CONSPIRATIEI, obiectand ca aceasta eticheta ar purta un stigmat social. Pe de alta parte, conventionalistii folosesc un ton mai ostil in argumentatiile lor. Aceste tendinte pot fi intelese daca acceptam ca o anumita parte a populatiei poseda o viziune fundamentala conspirationista asupra lumii, o viziune in care detaliile cutarei teorii individuale sunt mai putin importante decat o respingere generalizata a explicatiilor oficiale.
Convingerea unora conform careia anumiti oameni puternici sau anumite organizatii comploteaza in secret pentru a-si atinge scopurile sinistre prin inselarea publicului au fost de mai mult timp un element important al discursului popular; dar odata cu aparitia Internetului, aceasta convingere a devenit mai vizibila ca oricand.
Cercetari temeinice, efectuate mai ales in ultimii douazeci de ani, au pus in evidenta faptul ca cei care cred in teoriile conspiratiei poseda o serie de trasaturi psihologice bine evidentiate: neincredere in alte persoane si in autoritati, au sentimente de neputinta si stima de sine scazuta, sunt mai inclinati ca altii sa creada in superstitii, in paranormal, si au mai des experiente neobisnuite. Ei resimt mai des o lipsa de control in existenta lor si sunt mai deschisi catre o abordare de tip machiavelic a interactiunii sociale. In acelasi timp insa, ei sunt mai deschisi decat conventionalistii catre nou, catre experimentarea lumii inconjuratoare.
Cercetari recente in domeniu au pus in evidenta rolul substantial al ideologiilor si al sistemelor largi de credinte in psihologia celor ce se ataseaza de teoriile conspiratiei. De pilda, teoria conspiratiei cu privire la o presupusa musamalizare a liniei genealogice a lui Christos prin Maria Magdalena depinde in mare masura de convingerile religioase. Persoanele cu convingeri crestine traditionale au respins dintru inceput astfel de teorii, in timp ce acelea cu o abordare tip New Age au fost mult mai receptive. In mod similar, s-a demonstrat ca cei cu preocupari ideologice liberale, promovand piata libera, sunt mai predispusi sa creada ca informatiile despre incalzirea globala, cauzata de activitatea oamenilor, este o farsa nestiintifica.
Unii cercetatori au mers mai departe, vorbind de existenta unei viziuni generale conspirationiste asupra lumii, observand ca diversele credinte in teorii particulare ale conspiratiei, fara legatura intre ele, tind sa se intercoreleze: de exemplu, cineva care crede ca Printesa Diana a fost asasinata in mod deliberat este, mult mai probabil sa creada si ca aselenizarea a fost o farsa. S-a demonstrat ca s-au corelat pozitiv (statistic) chiar si credinte in teorii ale conspiratiei care se contraziceau intre ele. Concluzia a fost ca atitudinea conspirationistilor se tine laolata nu atat prin anumite credinte conspirationiste particulare, cat prin acordul comun privind niste convingeri de ordin superior, cum ar fi opozitia generalizata privind orice varianta oficiala. Privit din acest unghi, conspirationismul nu este atat credinta in anumite teorii alternative, cat neincrederea in orice poveste oficiala. S-a observat chiar ca de multe ori cutare teorie a conspiratiei era ceva extrem de vag, un element mult mai important fiind in schimb opozitia generala fata de explicatia oficiala, convingerea ca toti cei de la putere sunt mincinosi, ca nu poti avea incredere in ei si ca prin ceea ce fac acopera ceva sinistru.
Teoriile conspiratiei sunt mai degraba credinte negative decat pozitive. Sustinatorii lor sunt preocupati mai mult sa combata o explicatie oficiala (oricare ar fi aceasta) decat sa propuna o explicatie alternativa coerenta. In ciuda, sau poate chiar din cauza faptului ca publicul nu accepta teoriile lor, mai multi conspirationisti par sa considere ca e de datoria lor sa raspandeasca opiniile lor catre un public cat mai larg. Ei indeamna de multe ori masele inerte sa se trezeasca, o reactie pe care autorii studiului o gasesc rezonabila la cei ce cred ca vietile oamenilor sunt manipulate de catre fortele malefice.
Conventionalistii deschisi, cum ar fi SCEPTICII fata de prezenta extraterestra, dar si ceilalti, considera ca cele mai multe teorii ale conspiratiei sunt eronate, daca nu chiar distructive, considerand de datoria lor sa argumenteze impotriva lor in sfera publica. Probabil nicaieri nu e mai vizibila aceasta tendinta decat in comentariile de pe site-urile de stiri.

Opinii pro si contra

Articolele despre subiecte pentru care exista faimoase teorii ale conspiratiei, cum ar fi distrugerea turnurilor gemene, aselenizarea, ori vaccinurile, pot avea zeci de mii de comentarii, cele mai multe fiind dedicate sustinerii sau respingerii acuzatiilor de conspiratie. Aceste comentarii permit psihologilor colectarea unei mari cantitati de date referitoare la opinii, unele minoritare. Gradul de anonimat faciliteaza exprimarea sincera a opiniilor, in conditii dificil de realizat in alta parte. Aceste comentarii, unele pastrate LA VEDERE multi ani dupa ce au fost exprimate, constituie o nesperata mina de aur pentru psihologii care pana acum aveau la indemana doar marturii obtinute in atmosfera artificiala a unor cabinete de specialitate. De pilda, cei care-si posteaza opiniile le sustin intr-o maniera pe care ei insisi o gasesc convingatoare, ceea ce inseamna ca argumentele pe care le folosesc pot contine informatii relevante pentru a intelege modul lor de gandire privind problema respectiva.
Autorii mentionati au examinat, in mod particular, comentariile conspirationiste si conventionaliste de pe patru site-uri majore de stiri, privind articolele legate de turnurile gemene, publicate in perioada 1 iulie - 31 decembrie 2011, deci in lunile din jurul celei de a zecea aniversari a atacurilor. Ei au considerat subiectul paradigmatic, adica ilustrativ si pentru alte teorii ale conspiratiei. Exista o comunitate asociata cu aceasta teorie, cunoscuta sub numele de MISCAREA PENTRU ADEVARUL 9/11; ea are o prezenta substantiala on-line si desfasoara un prozelitism pe Internet, producand un numar mare de comentarii. La fel de prezenti au fost si scepticii conventionalisti, ceea ce a asigurat un volum apreciabil de dezbateri intre cele doua parti. De altfel, MISCAREA este o comunitate bine stabilita, cu o productie intelectuala substantiala, inclusiv carti populare, circuite de conferinte, mai multe FILIALE, cum ar fi cea a arhitectilor si inginerilor implicati si chiar un jurnal serios de studii. Exista o dezbatere substantiala daca pe 11 septembrie s-a produs o demolare controlata, un esec deliberat al agentiilor de informatii, sau chiar efectul unui armament exotic spatial.
Ostilitatea intelectualitatii traditionale fata de explicatiile conspirationiste date evenimentelor de acest tip s-a manifestat prin etichetarea conspirationistilor drept paranoici sau bolnavi mintal de vreun alt tip. In acelasi timp, conspirationistii s-au aratat ostili intr-un mod diferit, etichetand conventionalistii ca naivi, creduli, fraieri ori pacaliti involuntar. Comentariile postate de ambele tabere s-au caracterizat in consecinta prin insulte, amenintari simple, sarcasm, desconsiderare, acuzatii de complicitate, sau alt continut ostil sau jignitor, elemente excelente de studiu pentru niste psihologi decisi sa desluseasca aceste labirinturi ale spiritului uman.