Jurnalul National: Curvele care au pus coarne poporului roman (Autor: Lucian Avramescu)
Jurnalul unui dezertor
Caravana de coviltire care curge spre DNA pare unora amuzanta, amintind circul. Nu, nu e circ. Asistam la cea mai mare densitate de arestari barosane pe unitatea de masurat timpul. Intre atatea arestari cuvenite se nimereste si vreuna aiurea? Procurorii, romani si ei, de-ai nostri adica, avand simpatii si antipatii, sefii lor, mai ales ei, care au la randu-le simpatii sau dusmanii, ca, de, tot oameni sunt, munciti cand de iubire, cand de ura, fac doar ce trebuie? In dimineata asta un doctor, care mi-e amic, ma intreaba daca unul, stiind ca nevasta-sa e curva si-l trage in piept de 25 de ani, de cand s-au luat, o lasa sa-si faca de cap atata vreme si divorteaza abia acum? Care-i explicatia arestarii unora pentru curvii de spaga vechi, atat de vechi incat par arheologice?
Explicatia ar fi ca pana acum nu se daduse dezlegare la pestii mari. Era post, iar zilele de dulce erau stabilite pe toane, de sus. Acum e dezlegare totala, sau aproape totala fiindca unul, staroste al unor arestati si mai ales al unor arestate, capul capilor, e bine merci si vorbeste de parca ar fi stapanul universului. Degajat ca o zambila, sigur pe el ca o gorila trufasa, dendi de mahala damboviteana, iese ca sarpele-n poteca in micul ecran de unde sugereaza, imbarbateaza si, culmea obrazniciei, da ordine. Astept umflarea celui mai umflat dintre umflatii acestei tari sarace care a batut recordul in materie de dimensiune pe verticala a teancurilor de bani. Nicaieri, in lume, nu s-a vorbit de peschesurile pe care le atinge azi Romania. S-a dus perioada idilica in care un amploaiat de la Cluj graia ingamfat ca el nu se da jos din pat pentru o spaga amarata de 50.000 de euro. El lasa sa se intrevada ca pentru una de 100.000 de euro s-ar mai da jos din asternut. Acum vorbim doar de milioane de euro. Suntem o tara cu moneda nationala leu dar nicaieri euro n-a acaparat ca la noi, total, spaga. Milioane si milioane si milioane de euro masoara pe lat si pe inalt mita. Un sot care si-a purtat, la vedere, coarnele, mandrindu-se cu statutul de amanta al nevestei personale, se juca, asa cum se joaca tancii cu puta in tarana, cu zeci si - nu-i gluma - sute de milioane de euro. De unde si prin cine primea el ordine cum sa le imparta? Avea si el un trezorier sef? Avea, ca altfel in loc sa dea unui ministru 4 milioane de euro si altuia 8 milioane de euro, el pastrand, dintr-o singura tranzanctie, 16 milioane de euro, incurca lucrurile si se trezea dand, sa zicem, portarului de la Cotroceni in loc de 10 lei, 10 milioane de euro. Eu aici as vrea sa vad urcand ancheta destoinicilor nostri procurori. Ca doar nu s-or fi speriat ei sau sefii lor de amenintatoarele dosare cu care cica ar fi plecat in camion unul din Deal, obsesia alcatuirii acestor uriase bibliorafturi fiind unica lui activitate in 10 ani.
Suntem, e ceea ce vad eu in aceste zile, cea mai saraca tara din lume care si-a ingaduit luxul celor mai scumpi politicieni din galaxie. Capite si munti de euro au curs din geanta in geanta si din cont in cont, in timp ce jumatate din scolile satesti au closetul in curte, iar satele n-au apa curenta. Inutil sa spun ca acel arhaic closet oltenesc, compus din doua bete, unul de care te tii si altul cu care te aperi de caini, n-a fost abolit. Tara carutelor trase de magarusi costelivi pe la Dunare, incurcand circulatia limuzinelor celor mai scumpe pe care le vezi rar si-n Texasul petrolistilor americani, e cea care ocupa de departe locul fruntas in materie de pesches. Cine da acesti bani? Poporul, fireste. De ce ne-am lasat jefuiti atata amar de vreme si n-am divortat la timp de curvele, masculine si feminine care ne puneau coarne? De prosti!