Jurnalul National: 25 de ani de la Revolutie. Ion Iliescu: Unii vinovati au platit, altii, poate nu (Autoare : Gabriela Antoniu)
La 25 de ani de la Revolutia din decembrie '89, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, spune ca schimbarea radicala de sistem cere timp, punctul final al Revolutiei fiind, in opinia sa, integrarea Romaniei in NATO si in UE. Fostul presedinte admite insa ca unul dintre sloganurile Revolutiei - Dreptate! - este valabil si astazi, iar Romania are nevoie de mult mai multa dreptate sociala, societatea cere dreptate, chiar daca uneori aceasta rimeaza cu razbunarea. In opinia sa, controversa revolutie/lovitura de stat nu exista si afirma ca in decembrie '89 a fost o Revolutie, prin consecinte: revenirea la democratie, pluripartidism, alegeri libere, libertatea de constiinta. Cat priveste pedepsirea vinovatilor pentru crimele de acum 25 de ani, aceasta treneaza deoarece atunci lucrurile au fost tulburi, vina impartita, iar Justitia isi are ritmul ei.

Oamenii Revolutiei. Daca ar fi nevoie, Ion Iliescu si-ar asuma din nou responsabilitatea schimbarii
- Jurnalul National: In acest moment, credeti ca Romania a meritat si/sau merita sacrificiul tinerilor de acum 25 de ani?
- Ion Iliescu: Fara nici cea mai mica indoiala, sacrificiul celor care au murit in zilele acelui decembrie fierbinte al anului 1989, tineri si mai putin tineri, nu a fost in zadar. Societatea romaneasca astepta schimbarea, avea nevoie de schimbare. Si gratie luptei lor, sacrificiului lor, acea schimbare a venit. Am spus mereu in acesti ani: nimeni nu si-a dorit o schimbare violenta. Unii stiau, altii intuiau pericolele unei schimbari violente si implicatiile ei ulterioare. Dar natura extrem de represiva a sistemului nu a permis un scenariu de tipul mesei rotunde din Polonia, cand schimbarea de regim s-a facut negociat. In anii '70-'80 ai secolului trecut in alte tari vecine s-au construit alternative, au existat forte politice structurate, care au putut negocia cu regimul partidului unic revenirea la democratie. In Romania, astfel de constructii nu au fost posibile. Explozia sociala era inevitabila. Ea a inceput la Timisoara, dupa esecul iesenilor din ziua de 14 decembrie, dar scanteia se putea aprinde oriunde, pentru ca nemultumirea era generalizata, iar starea de spirit a oamenilor era pregatita pentru o astfel de izbucnire. Trebuie sa fim recunoscatori celor care s-au sacrificat pentru recastigarea libertatii. Ei ne-au ajutat sa ne recapatam demnitatea. Iar Revolutia Romana a fost, inainte de orice, un act colectiv de demnitate. Avem datoria sa pastram vie amintirea sacrificiului lor. Iar Romania s-a schimbat mult in bine, oricate motive de insatisfactie am avea acum. Si avem. Dar lucrurile se pot indrepta, prin efortul nostru comun. Nu putem face nimic fara sa fim solidari, asa cum am fost in acele zile.

- Care dintre sloganurile Revolutiei au ramas de actualitate si de ce?
- Unul ar fi: Dreptate!. Romania are nevoie de mult mai multa dreptate sociala, in primul rand. Capitalismul produce multe inegalitati, multa injustitie sociala, si chiar multa coruptie. S-a creat impresia (care nu e in totalitate fara temei) ca unii sunt mai presus de lege, ca pe ei nu-i privesc regulile din societate, ca pot face orice, in deplina impunitate. Si nu sunt doar politicieni; politicienii sunt doar mai vizibili. S-a creat si imaginea unei justitii cu doua viteze. Ca sa nu mai vorbim despre saracie, despre inechitatile economice si sociale. Societatea vrea dreptate, chiar daca uneori dreptatea rimeaza cu razbunarea.
De aceea un al doilea slogan care ramane valabil este: Fara violenta!. Nu ma gandesc doar la violenta fizica. Trebuie sa recunoastem ca exista un mare potential de violenta in societate si in politica. Or, violenta nu rezolva nimic. Ea creeaza mai multe probleme decat rezolva. De aceea am pledat pentru o guvernare consensuala, bazata pe dialog si pe respect reciproc. Sper ca acum, dupa 25 de ani de democratie, vom trece, in sfarsit, la un mod consensual de rezolvare a conflictelor, inerente oricarei societati. Guvernarea conflictuala din ultimii zece ani ne-a costat. De cate ori am construit un consens, cum au fost cele privitoare la aderarea la NATO si la UE sau la reformarea economiei, acesta s-a dovedit mai eficient.

- Ce masuri luate atunci nu le-ati mai lua acum? Sau ce greseli s-au facut si nu le-ati repeta?
- Nu cred ca acest exercitiu de imaginatie ar servi la ceva. Nu putem citi realitatile din urma cu 25 de ani prin prisma a ceea ce stim, sau vrem sa stim, acum. Cele mai multe decizii luate atunci au fost validate de timp, pentru ca priveau un proiect pe timp lung, era proiectul Revolutiei Romane. O revolutie nu se reduce la momentul in care o putere politica o inlocuieste pe cea veche. Acela este doar punctul de plecare. Schimbarea radicala de sistem cere timp. Eu as spune ca Revolutia Romana a avut un punct de sosire in momentul adoptarii noii Constitutii, care a dat expresie juridica in legea fundamentala a tarii, schimbarea de regim validand toate schimbarile petrecute pana atunci. Eu as spune ca punctul final al Revolutiei l-a reprezentat insa integrarea Romaniei in NATO si in UE.

- A lamurit trecerea timpului controversa revolutie/lovitura de stat?
- Pentru oamenii care vor sa judece si altfel decat folosind clisee, aceasta controversa nu exista. Daca regimul Ceausescu ar fi fost inlocuit cu altul, identic, adica totalitar, cu partid unic, fara drepturi si libertati individuale, atunci, da, ar fi fost o lovitura de stat. Dar a fost o Revolutie, prin consecinte: revenirea la democratie, pluripartidism, alegeri libere, libertatea de constiinta etc.

- Dupa 25 de ani de democratie si stat de drept, mai credeti ca sotii Ceausescu trebuiau impuscati sau nu? De ce?
- Eu am crezut si atunci, cred si acum, ca un proces serios intentat celor doi in conditii normale ar fi fost cea mai buna solutie, pentru ca ar fi lamurit multe lucruri si ne-ar fi scutit de multe controverse. Din pacate situatia de atunci, de confruntare armata, cand mureau oameni pe strazi, a impus acel proces sumar, si aplicarea pedepsei capitale. Nu a fost decizia mea: a fost una colectiva, a puterii provizorii. stiti bine ca nu a fost una usor de luat. A fost insa o masura care, pana la urma, a generat efectele scontate: a pus capat varsarilor de sange. Este o iluzie sa credem ca o astfel de schimbare radicala generata de revolutia din decembrie putea fi acceptata fara impotrivire din partea exponentilor radicali ai vechiului regim. Daca nu ar fi existat violentele armate care au inceput in seara zilei de 22 decembrie 1989, procesul cuplului Ceausescu ar fi avut loc oricum, insa in alte conditii, cu un continut politic mai profund si mai amplu si, fara indoiala, mai incarcat de semnificatii.

- Daca ati fi fata in fata cu parintii tinerilor morti la Revolutie, ce le-ati spune acum, dupa 25 de ani, despre pedepsirea celor vinovati de moartea lor?
- Le-as exprima inca o data intreaga mea compasiune, si convingerea ca sacrificiul lor nu va fi uitat. Le-as spune ca le suntem recunoscatori pentru ceea ce ne-au daruit, prin sacrificiul lor. Si le-as mai spune ca nimeni si nimic, nicio pedeapsa, nu le poate alina durerea. Unii dintre vinovati au platit, altii, poate nu. Lucrurile au fost tulburi, vina impartita. Justitia isi are ritmul ei. Mult mai importanta mi se pare acum pastrarea a ceea ce au cucerit tinerii, prin sacrificiul lor in decembrie 1989. Ceea ce cred ca trebuie sa aprecieze noile generatii este resortul acela intim, care i-a facut pe cei ce s-au sacrificat in decembrie 1989, sa-si asume responsabilitati, sa lupte pentru ceea ce ei au considerat o cauza dreapta. Cea mai mare penalizare a vinovatilor de moartea lor este triumful cauzei pentru care au facut supremul sacrificiu.

- Daca ar fi vorba despre o ultima solutie, ati mai participa la inca o revolutie?
- Sper sincer ca societatea romaneasca sa ramana o democratie stabila, sa nu mai fie obligata sa faca o noua Revolutie. Dar daca, prin absurd, am ajunge intr-o astfel de situatie, cred ca fiecare dintre noi are obligatia morala sa-si asume responsabilitatea schimbarii. Si da, sunt sigur, mi-as asuma o astfel de responsabilitate.