MOSHEMORDECHAI.RO: Solidaritate? Da, bine.

Sunt somat sa imi manifest, imediat, ferm si fara echivoc, solidaritatea "cu ce se intampla in Ucraina". Ca sa nu ratacesc prea mult pe ulitele indoielii, mi se indica exact si cu care parte din "ceea ce se intampla in Ucraina" trebuie sa devin indata solidar: cu manifestantii! De ce? Dar cum de ce, monser? Bine, n-au ei un Havel, ci un pugilist, dar sunt impotriva guvernului, deci logic am devenit debitorul lor cu una bucata solidaritate,
Am resurse limitate de solidaritate si prefer sa mi le cheltuiesc cu chibzuiala. Inflatia asta de solidaritate cu oricine, cu orice, oricand, pentru ca e "cool", pentru ca da bine la poza, pentru ca face bine la imagine, nu face altceva decat sa transforme ideea de autentica solidaritate ( care, de altfel, ne lipseste) intr-un moft. Nu mai putem simti compasiune, e musai sa devenim si solidari. Formal, foarte lejer, nimic serios, doar sa ne aratam ca atare, mai mult nu ni se pretinde.
Somat fiind sa devin grabnic solidar cu protestatarii, mi se indica si ce fel anume trebuie sa-mi consum solidaritatea. Trebuie sa semnez ( din nou!) inca o petitie online - lucrul asta, s-a demonstrat, are o grozava eficienta. Trebuie sa vin in Piata Universitatii (unde altundeva?) si sa zbier ca sunt, desigur, solidar. In week end, desigur. Pentru ca avem de a face cu un fel de insurgenta de loisir, un soi de activism monden, socializare revolutionara pentru timpul liber.
Depasind afectiunea profunda pe care o am fata de ucraineni, pentru isprava cu nava Rostock, pentru povestea cu canalul Bastroe, Insula Serpilor sau din cauza a ceea ce au de patimit romanii din Bucovina de Nord ( iar lucrurile astea s-au petrecut si au continuat sa de petreaca indiferent daca la Kiev au guvernat comunistii sau "reformatorii portocalii"), ceea ce se intampla acum la Kiev e un bun motiv de ingrijorare. Cu solidaritatea mai vedem.
Informatiile care ajung la noi, asa cum ajung, nu ne permit sa intelegem prea mult. Acolo e un razboi in toata legea, iar in vreme de razboi nu mai exista demoni si inocenti, ci doar beligeranti si victime. Nici nu stiu daca acum, acolo, poporul ucrainean isi cauta propriul destin. S-a scris si s-a vorbit suficient despre asta, asa ca nu are sens sa mai despic firul in patru. Totul pare a fi un decont pentru afacerile neincheiate din Siria. Dar nu asta e subiectul.
Deci solidaritate n-am. Sunt, in schimb, ingrijorat. Vecinul de peste gard si-a dat foc la casa. Ca atat l-a dus capul, ca asa l-au invatat altii... nu stiu. Daca pun mana pe caldare si incerc sa sting valvataia nu e vorba de solidaritate, ci de instinct de conservare. Ce te faci, totusi, cand pentru fiecare caldare cu apa a mea, el mai arunca zece torte in valvataie?