Magazin : Noutati privind incidentul Roswell (Autor : DAN D. FARCAS)

Un episod important al presupusei prabusiri a unui OZN la Roswell, in 1947, a fost acela in care ofiterul de contrainformatii, maiorul Jesse Marcel (foto), dupa ce a terminat de adunat de pe ferma Foster resturile accidentului si inainte de a le preda superiorilor sai, a trecut in fuga pe acasa, aratand materialele adunate sotiei si fiului sau de 11 ani Jesse Marcel Jr. A doua zi, acestea au fost expediate cu avionul la baza militara Fort Worth din Texas, de unde, la ordinul Generalului Ramey, comandantul bazei, au plecat spre baza, numita, azi Wright-Patterson din Dayton, Ohio. Atat ofiterul cat si fiul sau (ulterior medic ORL, decedat in august 2013) s-au decis, dupa multi ani, sa descrie proprietatile stranii ale obiectelor.
Fennis Balthaser este unul dintre ufologii care au investigat cazul Roswell, straduindu-se sa desparta adevarul de povesti si dezinformari in imensa cantitate de date disponibile. El a avut placuta surpriza ca, la 66 ani de la acest eveniment, sa intalneasca o tanara care i-a spus ca un unchi al tatalui ei a fost implicat, la baza Air Force de la Wright-Patterson, in examinarea unor mostre stranii de metal care aparent proveneau de la accidentul de la Roswell.
Fiind pus in contact cu tatal fetei, acesta i-a povestit lui Balthaser ca a aflat prima data de intamplare pe 23 iulie 1954, in Akron, Ohio, la petrecerea data cu ocazia zilei sale de nastere, cand implinea opt ani. Unchiul sau lucra pentru uzinele Goodyear din Akron. Era inginer metalurgist si participa la construirea avioanelor si dirijabilelor care se produceau aici. La acea petrecere, unchiul i-a povestit lui si tatalui sau ca, la un moment dat, a fost solicitat sa mearga la baza Wright-Patterson din Dayton, pentru a examina niste mostre de metal provenind de la un "disc zburator" care s-a prabusit la Roswell spre sfarsitul anilor patruzeci. El a spus ca au fost doua tipuri diferite de metal. Unul a fost foarte dificil de taiat, topit sau prelucrat. Celalalt a fost ca o folie de aluminiu pe care o puteai mototoli facand-o cocolos. Daca puneai apoi cocolosul pe o suprafata plana, treptat acesta revenea, de la sine, la forma sa initiala cu un finisaj ca de oglinda, pe care nu se vedea nicio cuta. Daca il mototoleai din nou procesul se repeta. Unchiul considera ca aceasta a fost piesa cea mai interesanta. Aducea oarecum cu panourile solare folosite la ora actuala in programele spatiale. Cu toate acestea, el credea ca celalalt material era mai important pentru a fi utilizat in avioane si rachete. Poate dintr-un asemenea material a facut Goodyear "conurile nazale" de reintrare in atmosfera pentru rachetele balistice Atlas Intercontinental.
Unchiul a spus ca intr-o perioada de cateva luni a facut mai multe calatorii la Wright-Patterson, avand o autorizatie de securitate de varf, care-i permitea sa stea chiar langa probe. El a mai spus ca a auzit ca de la locul prabusirii au fost recuperate si corpurile ocupantilor, transportate si ele la baza Wright-Patterson. Cel putin asa spuneau zvonurile, intrucat el insusi nu a vazut niciodata astfel de trupuri si nici nu putea confirma existenta lor. De altfel, intregul proiect era super-secret si foarte compartimentat.
Martorul i-a spus lui Balthaser ca peste multi ani el si-a intrebat unchiul de mai multe ori despre povestea de atunci, iar acesta i-a spus doar ca n-ar fi trebuit sa spuna nimanui nimic despre asta. A murit vreo zece ani mai tarziu si a luat detaliile intamplarii in mormant. Si martorul spune ca si-a reamintit toate acestea pe la sfarsitul anilor ‘70, cand s-a mutat in New Mexico si a dat, intr-o librarie, peste o carte despre incidentul Roswell.
Balthaser adauga ca nu are niciun motiv sa creada ca istoria ar fi fost inventata de martor. In plus, detaliile se potrivesc cu cele povestite de maiorul Marcel si de Jesse Marcel Jr.
Un alt investigator important al cazului Roswell este Kevin Randle, un fost locotenent colonel in U. S. Air Force, participant in razboiul din Vietnam si in cel din Irak. La sfarsitul lunii septembrie 2013, o sursa anonima anunta ca Tom Carey, un colaborator apropiat al lui Randle a intrat in posesia unor diapozitive reprezentand cadavrele unor fiinte recuperate din obiectul prabusit la Roswell. O femeie ar fi dat peste niste diapozitive Kodachrome ascunse in capacul unui cufar vechi, in timp ce evalua obiectele gasite intr-o casa din Texas, pregatita pentru vanzare dupa decesul ultimului proprietar. Ea a dat diapozitivele fratelui sau, un om de afaceri din Chicago, prin care ele au ajuns la Tom Carey. Colaboratorii sai s-au mobilizat pentru a stabili daca intr-adevar diapozitivele erau din 1947, daca proveneau din zona Roswell si infatisau ceea ce aparea la prima vedere: fiinte nepamantene (desi semanau cu oamenii), intinse pe targi si acoperite partial de paturi militare. In acest scop, diapozitivele au fost transmise si unui ziar din Chicago, ca si expertilor firmei Eastman Kodak. Ambele entitati au fost de acord ca diapozitivele Kodachromes erau din epoca 1947.
Sotul femeii decedate, in casa careia au fost gasite fotografiile, fusese un geolog care efectua prospectiuni, in vara anului 1947, impreuna cu un grup de colegi, in zona din apropiere de Roswell in care s-a produs prabusirea. Armata facuse un cordon in jurul locului in care se vedea ca se produsese un accident, a inceput curatarea resturilor si a cerut geologilor sa stea deoparte. Totusi geologul a facut, pe furis, cateva fotografii. Dupa ce a murit, sotia sa a ascuns bine slide-urile, aparent temandu-se de posibile represalii.
Cei care au vazut diapozitivele si fiintele de pe ele, sunt convinsi ca acele cadavre sunt ale unor entitati extraterestre, fara sa aiba insa dovezi. Sursa acestei stiri adauga ca nu stie unde se afla acum diapozitivele, nici in ce stadiu se afla examinarea lor.
Anthony Bragalia este un investigator care a devenit cunoscut pentru aducerea la lumina a catorva interesante conexiuni legate de incidentul Roswell (asa cum am informat cititorii acestei rubrici in alte articole). La cateva zile dupa ce a aparut nota anonima de mai sus, Bragalia a postat pe internet o informatie interesanta in care spune, in rezumat, urmatoarele:
Exista doua diapozitive Kodachrome, datand din anul 1947, infatisand o fiinta umanoida nepamanteana. Diapozitivele sunt clare, colorate, luate de aproape, din doua unghiuri diferite. Nu exista niciun indiciu de retusare, prelucrare digitala, sau alte tehnici fotografice folosite in contrafaceri. Slide-urile au fost gasite ascunse intr-un pod intr-un cufar care a apartinut unui cuplu decedat. Sotul a fost un geolog foarte important care a condus expeditii de explorare pentru a gasi titei, inclusiv intr-o regiune care include Roswell, New Mexico. Spre deosebire de imaginea populara a extraterestrilor, diapozitivele infatiseaza un umanoid mic, asemanator descrierii facute de martorii de la Roswell. In acelasi cufar au mai fost gasite (in alt compartiment) fotografii din 1947 ale geologului si sotiei sale, impreuna cu generalul Eisenhower si cu alte personalitati.
Fotografiile nu prezinta (asa cum au afirmat unii) nicio urma de nava prabusita sau de resturi. Fotografiile nu sunt in posesia cuiva din echipa de investigare si cei din aceasta echipa nu reprezinta in niciun fel pe proprietarii dovezilor, doar le ofera asistenta tehnica.
Bragalia declara ca s-au facut publice anumite detalii privind ancheta, inainte ca aceasta sa fie incheiata, datorita unor scurgeri rusinoase de informatii. Drept rezultat, cei implicati au fost supusi unor presiuni, de unii care "au fost gelosi pe eforturile noastre si nu le place ideea de lucru in echipa. Acestia au avut o placere perversa in a perturba in mod deliberat ancheta noastra. Ei nu si-au dat seama ca actionand astfel au cauzat prejudicii extraordinare cautarii adevarului". Bragalia constata ca frustrarea celor care doresc sa vada publicate imaginile este atat de mare incat ar fi in stare sa faca orice pentru asta si se intreaba - care sa fie cauza? Cauta faima cu orice pret? Vor sa discrediteze cercetatorii seriosi implicati? Dau dovada de lacomie?
Bragalia adauga ca atunci cand s-a aflat ca ufologul Kevin Randle a ridicat anumite semne de intrebare cu privire la acele diapozitive, scepticii si spiritele mediocre nu si-au ascuns satisfactia, in speranta ca aceasta va duce la scindarea unei echipe care a fost unita pana atunci, fara sa inteleaga ca diversitatea opiniilor este indreptatita pana la lamurirea tuturor detaliilor.
Bragalia subliniaza apoi ca sunt cateva intrebari la care nu va oferi raspuns. El nu va divulga numele geologului implicat, nici al sotiei acestuia ori al actualilor posesori ai diapozitivelor. El nu va spune cine si cum le-au autentificat, cand a fost gasit cufarul si de catre cine, nici care sunt trasaturile specifice ale umanoidului fotografiat. Daca altii dintre cei ce au avut acces la aceste informatii o vor face, vor da dovada ca nu le pasa de istorie si de adevar, doar de ei insisi, fiind doar niste cautatori de faima lipsiti de onoare si chiar mai rau.
Bragalia mai spune ca el nu va divulga nici cine a mai vazut fotografiile, cand si unde, nici modul in care acestea sunt stocate, stadiul in care se afla ancheta, cine au fost persoanele contactate in timpul anchetei, procesele de decizie pentru a masca proprietarul dovezilor etc.
Bragalia incheie aratand ca n-ar fi exclus ca purtarea puerila si neprofesionista a celor ce emit judecati inainte de a avea dovezi sa determine ca posesorul imaginilor sa refuze sa le mai arate.