Senatorul Butunoi Ionel Daniel a sustinut o declaratie politica in plenul Senatului, intitulata "Pretul platit pentru defrisari masive si alte lacune", pe care o puteti citi in continuare.

A devenit o obisnuinta sa auzim cuvantul "inundatii" la fiecare schimbare de anotimp, cand precipitatiile devin semnificative. Din pacate insa, aceasta obisnuinta tradeaza incapacitatea de a preveni in mod eficient si concret efectele dezastruoase ale unor fenomene naturale. E normal sa ploua, sa ninga si, cu toate acestea, de fiecare data auzim ca autoritatile au fost luate prin surprindere si, mai grav, consecintele negative si pagubele imense arata ca inclusiv cetatenii au fost luati prin surprindere.
Nu ar trebui sa fie asa. Lipseste efortul conjugat al acestor doua parti pentru a avea in mod concret rezultate. Oare nu ploua si in alte regiuni ale Europei? Oare nu ninge si in alte parti ? De ce ne uitam in sus si dam din umeri cand oamenii isi pierd munca de o viata sau, mai grav, pe cei dragi?
Nepasarea si lipsa de actiune fac victime mai mari decat ploile torentiale ce antreneaza inundatii catastrofale. In toamna acestui an, in zona Galati s-au inregistrat viituri deosebit de grave, fiind evacuate peste 6000 de persoane din 39 de localitati, in urma distrugerii a aproape 1800 de gospodarii.
Cauzele inundatiilor nu sunt o necunoscuta. Exista numeroase studii si documente care contin informatii clare despre acestea, precum si despre masurile de prevenire a inundatiilor, dar, cu toate acestea, ele sunt ignorate an de an.
Cum s-a ajuns aici? Cum se poate ca asemenea dezastre sa se mai petreaca inca in acest secol al inovatiilor tehnice si al planificarii strategice duse la rang de arta? Dispunem de atatea instrumente de anticipare a vremii, de organizare a resurselor si de comunicare imediata, incat este absolut ingrozitor cand vedem cum, in realitate, ne lovesc mereu aceleasi situatii catastrofale.
Raspunsurile sunt multiple. In primul rand, avem defrisarea masiva in conditiile in care reimpadurirea ramane doar o notiune cu aplicare redusa in realitate. Apoi, avem sisteme de irigatii cu pierderi mari de apa fara masuri adecvate de drenaj. Ambele raspunsuri sunt legate de actiunea umana ce poate duce la inundatii. Si mai avem destule: permisiunea de a se construi in zone inundabile, in conditiile in care exista de ani de zile harti in majoritatea regiunilor tarii privind hazardul de inundatii, neconstruirea barajelor de retinere pe fundul vailor raurilor care ies aproape anual din albie, lipsa unor bazine temporare pe unele portiuni de lunca pentru a retine apa revarsata.
Lista greselilor este foarte lunga. Cel mai trist este ca, prin lipsa de actiune a autoritatilor se ajunge ca inundatiile sa devina tot mai ample, mai grave, antrenand aparitia altor evenimente dramatice. In zona Galati au avut loc numeroase cutremure de pamant, iar oamenii spun ca aparitia lor a coincis cu trecerea viiturilor din aceasta toamna. Unii cercetatori care analizeaza situatia de la Galati au lansat inclusiv ipoteza conform careia aceste inundatii puternice au declansat miscari ale scoartei, activand, dupa mai bine de 100 de ani, zona de intalnire dintre doua placi tectonice.
Sa ne amintim cateva dintre reactiile vazute la japonezi in urma tsunamiului devastator din martie 2011 si sa ne intrebam oare cum ar fi stat lucrurile daca un asemenea cutremur si tsunami ar fi devastat o regiune a Romaniei. Probabil ca ne-am fi confruntat cu o criza umanitara si financiara mult mai mare decat ei, caci, din pacate, nepasarea si lipsa de actiune caracterizeaza intr-o prea mare masura comportamentul autoritatilor si al oamenilor.
Paralela cu dezastrul din Japonia nu a fost intamplatoare. Ne consideram mereu a fi la adapost de orice si tocmai de aceea ignoram cu cinism fapte clare, ce ne-ar putea duce la catastrofe.
Fiecare dintre noi trebuie sa isi asume responsabilitatea evenimentelor de la Galati, sa ne gandim la tot ce nu s-a facut si sa actionam. Da, acum! Nu anul viitor, nu la urmatoarele alegeri, nu la urmatorul rand de precipitatii, nu cand devine prea tarziu. Toate autoritatile statului trebuie sa-ti inteleaga vina in aceasta poveste si sa inceapa actiuni in plan concret, nu doar la nivelul unor fraze frumos construite din planuri de preventie intocmite de dragul de a redacta ceva in urma unui rand de inundatii.
Oare chiar nu se va putea face implementarea din timp a masurilor de prevenire a inundatiilor decat in momentul in care vom intelege cat de dramatic este sa-ti pierzi casa, sa-ti vezi copilul luat de ape, sa vezi dealul cum vine efectiv peste tine? Fragilitatea vietii umane este de necontestat in asemenea situatii. Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim disperarea care ne-ar cuprinde auzind, in mijlocul noptii, vuietul nemilos al apei care vine sa ne inghita cu totul si din calea careia nu putem sa ne ascundem. Si sa intelegem ca doar prin eforturi continue si sustinute putem evita asemenea dezastre pe viitor.