Senatorul Victor Mocanu a sustinut o declaratie politica cu titlul: "Despre cea mai importanta resursa strategica a Romaniei", pe care o puteti citi in continuare.

Tema pe care doresc sa o aduc astazi in atentia Senatului Romaniei este una dintre cele mai importante pentru viitorul acestei tari: este vorba despre exportul de inteligenta, despre pierderea a foarte multi tineri care, dupa ce obtin rezultate remarcabile in scolile urmate, aleg, aproape fara exceptie, sa accepte oferte de locuri de munca din tarile puternice ale lumii. Este o tema ampla si extrem de problematica. Rezultatele obtinute pana acum de autoritati nu sunt deloc imbucuratoare si, de aceea, trebuie sa incepem sa punem la punct o strategie nationala prin intermediul careia sa reusim sa diminuam intr-o masura considerabila exodul oamenilor valorosi.
Prezenta declaratie politica mi-a fost facilitata de un recent reportaj semnat de Sky News si realizat in Romania si in Regatul Unit. Materialul a avut ca subiect motivele pentru care forta de munca din Romania, in general, si studentii romani sclipitori, in special, aleg Marea Britanie ca destinatie profesionala in detrimentul tarii natale. Asa cum precizeaza realizatorii, atunci cand s-au deplasat la Bucuresti au gandit ca problema ar fi somajul, ca principala atractie fata de Marea Britanie o reprezinta perspectiva diversificarii oportunitatilor profesionale sau accesul la sistemul britanic de indemnizatii sociale. "Dar exodul nu este generat de lipsa locurilor de munca in Romania, pentru ca rata somajului este mai mica decat in Marea Britanie. Problema este nivelul salariilor, care sunt de cel putin patru ori mai mici decat pentru locurile de munca echivalente din Marea Britanie".
Asa cum arata titlul declaratiei politice de astazi, cred cu tarie ca tinerii valorosi reprezinta, fara exagerare, cea mai importanta resursa strategica a tarii. Spun asta pentru ca, asa cum se arata in multele cercetari facute pe acest subiect, Romania pierde, in clipa in care un tanar inzestrat pleaca din tara si accepta un loc de munca in afara granitelor sale, atat fondurile investite pentru educatia acordata in anii de scoala, cat mai ales veniturile pe care ar fi putut conta in urma rezultatelor pe care le-ar fi avut tanarul daca ramanea in tara. La un minimum de 1000 de euro investiti anual de stat pentru educarea unui elev sau student, plecarea a 3000 de tineri din tara inseamna, din start, pierderi de circa 50 de milioane de euro, fara sa luam in calcul plus-valoarea pe care ar fi determinat-o angajarea acestora in Romania.
Tarile dezvoltate stiu foarte bine sa fructifice neajunsurile noastre si atrag anual foarte multi tineri dotati din tara noastra, pe baza unei scheme care, pornind de la inexistenta unei strategii romanesti eficiente in domeniu, aduce pierderi la bugetul de stat si un plus evident in dreptul tarilor bogate. Conceperea unei asemenea strategii cred ca trebuie considerata ca prioritara pentru clasa politica de la Bucuresti. Ea trebuie sa porneasca in opinia mea, de la cateva elemente esentiale: necesitatea alocarii unui buget civilizat pentru cercetare si dezvoltare, motivare salariala diferentiata acordata tinerilor supradotati, infiintarea unor centre multidisciplinare de excelenta in cercetare in care proaspetii absolventi sa gaseasca un mediu financiar si profesional comparabil cu cel occidental.
Inchei cu gandul ca nimic nu este mai dezolant decat perspectiva unei tari care renunta, fara pic de remuscare, la varfurile sale.