Stildeviata : Tetanosul - Ce este si cum se trateaza? (2)

Management medical
Toate ranile trebuie curatate. Tesutul necrotic si impuritatile trebuie indepartate. Daca apar spasmele tetanice, terapia de sustinere si mentinerea unei cai respiratorii adecvate sunt critice.
Imunoglobulina tetanica este recomandata persoanelor cu tetanos. Imunoglobulina tetanica poate ajuta numai la indepartarea toxinei tetanice nelegate. Aceasta nu poate afecta toxina legata de terminatiile nervoase. In general, copiilor si adultilor li se recomanda o singura doza intramusculara de 3.000-5.000 de unitati, cu o parte din doza infiltrata in jurul ranii, daca este posibil. Imunoglobulina intravenoasa (IVIG) contine antitoxina tetanica si poate fi utilizata daca imunoglobulina tetanica nu este disponibila.
Datorita eficacitatii extreme a toxinei, tetanosul nu are ca rezultat imunitatea la tetanos. Imunizarea activa cu Toxicoida tetanica trebuie sa inceapa sau sa continue imediat ce s-a stabilizat starea persoanei.

Ingrijirea ranii
Profilaxia tetanosului cu antibiotice nu este nici practica si nici utila in ingrijirea ranii; imunizarea corecta joaca un rol mai important. Necesitatea imunizarii active, cu sau fara imunizarea pasiva, depinde de starea ranii si de istoricul de imunizare al pacientului (pentru detalii vezi MMWR 2006;55sRR-17t). Rar au aparut cazuri de tetanos la persoanele cu serii primare documentate de toxicoida tetanica.
Persoanele care prezinta rani care nu sunt curate sau minore si care au primit 0-2 doze prealabile de toxicoida tetanica sau au un istoric neclar de doze anterioare trebuie sa primeasca imunoglobulina tetanica, precum si Td sau Tdap. Aceasta deoarece primele doze de toxicoida pot sa nu induca imunitatea; acestea pot doar sa pregateasca sistemul imunitar. Imunoglobulina tetanica ofera imunitate temporara asigurand direct antitoxina. Astfel se asigura ca nivelurile de protectie de antitoxina sunt atinse chiar daca raspunsul imun nu a aparut inca.

Epidemiologie
Tetanosul apare peste tot in lume dar este mai frecvent intalnit in regiuni dens populate din zonele cu clima calda si umeda, cu sol bogat in materii organice. Microorganismele se regasesc in principal in sol si in tractul intestinal al animalelor si omului.

Mod de transmitere
Transmiterea se face in principal prin rani contaminate (aparente si inaparente). Rana poate fi grava sau minora. In ultimii ani, totusi, un mare numar de pacienti au prezentat rani minore, probabil deoarece ranile grave au mai multe sanse sa fie ingrijite corect. Tetanosul poate aparea in urma operatiilor elective, a arsurilor, ranilor prin intepare profunde, ranilor prin strivire, otitei medii (infectia urechii), infectiilor dentare, muscaturilor de animale, avortului si sarcinii.
Tetanosul nu se transmite de la o persoana la alta. Este singura boala care poate fi prevenita prin vaccinare care este infectioasa, dar nu este contagioasa.
Eficacitatea vaccinurilor
Dupa o serie primara (trei doze de toxicoida tetanica administrate la intervale corecte la persoanele cu varsta peste 7 ani si patru doze la copii cu varsta de pana la 7 ani), in esenta toate persoanele vaccinate ating niveluri de antitoxina considerabil mai mari decat nivelul protectiv de 0,1 IU/mL.
Eficacitatea toxoidei nu a fost niciodata studiata in cadrul testelor de vaccin. Din nivelurile de antitoxina protective se poate deduce ca o serie completa de toxicoida tetanica are o eficacitate clinica de aproape 100%; cazurile de tetanos aparute la persoanele complet imunizate, a caror doza ultima a fost administrata in ultimii 10 ani sunt extrem de rare.
Nivelurile de antitoxina scad in timp. In timp ce unele persoane pot fi protejate pe toata durata vietii, la 10 ani dupa ultima doza, majoritatea persoanelor prezinta niveluri de antitoxina care doar se apropie de nivelul protectiv minim. Drept urmare, dozele periodice de rapel sunt recomandate o data la 10 ani.
La un mic procent din indivizi, nivelurile de antitoxina scad sub nivelul protectiv minim inainte de trecerea celor 10 ani. Pentru a se asigura niveluri protective adecvate de antitoxina, persoanele care prezinta mai mult timp o rana care nu este curata si nici minora trebuie sa fie vaccinate cu o doza de antitetanos de rapel, daca au trecut mai mult de 5 ani de la ultima doza. (Pentru detalii despre persoanele care au primit anterior mai putin de trei doze, consultati sectiunea "Ingrijirea ranii".)

Contraindicatii si precautii la vaccinare
O reactie alergica severa (anafilaxie) la o componenta a vaccinului sau ca urmare a unei doze prealabile de toxicoida tetanica reprezinta contraindicatie la primirea de toxicoida tetanica. Daca se suspecteaza ca o reactie generalizata reprezinta alergie, poate fi util ca pacientul sa fie trimis sa efectueze o testare cutanata corespunzatoare inainte de a se intrerupe imunizarea cu toxicoida tetanica. O afectiune moderata sau acuta grava reprezinta motiv pentru amanarea vaccinarii periodice; aceasta nu se aplica si in cazul unei afectiuni minore.
Daca exista o contraindicatie pentru utilizarea preparatelor care contin toxicoida tetanica, trebuie luata in considerare imunizarea pasiva cu imunoglobulina tetanica ori de cate ori apare o rana care nu este curata si nici minora o perioada mai lunga de timp.

Reactii adverse dupa vaccinare
Reactiile adverse locale (ex.: eritem, induratie, durere la locul intepaturii) sunt obisnuite, dar de obicei sunt auto-limitate si nu necesita terapie. In zona de injectie se poate sesiza un nodul palpabil timp de cateva saptamani. S-a raportat abces la zona de injectie. Febra si alte simptome sistemice nu sunt obisnuite.
Ocazional se raporteaza reactii locale exagerate (tip Arthur), ca urmare a administrarii unui vaccin care contine toxicoida difterica sau tetanica. La aceste reactii apar inflamari dureroase extinse, adeseori de la umar la cot. Acestea apar in general la 2-8 ore de la injectii si sunt raportate cel mai frecvent la adulti, mai ales la aceia care au primit doze frecvente de toxicoida difterica sau tetanica. Persoanele care prezinta aceste reactii severe au de obicei niveluri foarte ridicate de antitoxina serica; acestia nu trebuie sa mai primeasca doze aditionale de rutina sau de rapel de urgenta de Td mai des decat o data la 10 ani. La persoanele care au primit doze de rapel multiple prealabile pot aparea reactii locale mai putin severe.
S-au raportat reactii sistemice severe, cum ar fi urticarie generalizata, anafilaxie, sau complicatii neurologice dupa administrarea de toxicoida tetanica. Dupa administrarea de toxicoida tetanica s-au raportat putine cazuri de neuropatie periferica si sindrom Guillain-Barre. Institute of Medicine a concluzionat ca probele disponibile favorizeaza o relatie cauzala intre toxicoida tetanica si nevrita brahiala si sindromul Guillain-Barre, desi aceste reactii sunt foarte rare.

Depozitarea si administrarea vaccinurilor
Toate vaccinurile care contin toxicoida diftero-tetanica trebuie depozitate constant la temperaturi de 2°- 8°C. Congelarea reduce eficacitatea componentei tetanice. Vaccinul expus la temperatura de congelare nu trebuie niciodata administrat.
Sursa: Vaccinnet (website-ul Vaccinnet a fost creat cu sprijinul Comisiei Europene prin proiectul VACSATC)