Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 - d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a detinut functia de președinte al Africii de Sud in intervalul 1994-1999.
Adversar al apartheidului, Nelson Mandela a fost primul presedinte al Africii de Sud ales prin vot universal, intr-un scrutin larg reprezentativ si cu participare multirasiala. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea mostenirii apartheidului, prin combaterea rasismului institutionalizat, a saraciei si a inegalitatii si promovarea reconcilierii rasiale. Un sustinator al pan-africanismului si al socialismului democratic, el a fost presedinte al partidului Congresul National African din 1991 pana in 1997. Pe plan international, Mandela a fost secretar general al organizatiei interguvernamentale Miscarea de Nealiniere, intre 1998 si 1999.
Vorbitor al limbii xhosa, tragandu-se din familia regala a tribului Thembu, Mandela a urmat cursurile Universitatii Fort Hare si ale Universitatii din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Traind in Johannesburg, el s-a implicat in politica anti-colonialista, devenind membru al Congresului National African si fiind unul dintre intemeietorii African National Congress Youth League, organizatia de tineret a partidului. Anul 1948 a marcat venirea la putere a Partidului National, care a inceput aplicarea apartheidului. Mandela a dobandit notorietate in 1952, in cadrul asa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (in romana: Campania de nerespectare a legilor injuste), o initiativa pasnica de nesupunere civila.
In 1953 Mandela a devenit conducatorul organizatiei partidului in regiunea Transvaal, functie in care a supervizat conferinta Congress of the People din 1955, in cadrul careia s-a format o coalitie de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul in frunte. Lucrand intre timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revolta. Alaturi de conducerea partidului, a fost judecat intre 1956 si 1961 pentru tradare, insa nu a fost condamnat. Desi fusese initial un adept al opozitiei pasnice, si-a revizuit pozitia, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, factiunea armata a Congresului National African, care este responsabila pentru un numar de atacuri cu bomba impotriva guvernului. Arestat in 1962, a fost condamnat pe viata la 12 iunie 1964, fiind eliberat dupa 27 de ani de inchisoare, la 11 februarie 1990, in urma unei campanii internationale de lobby pentru cauza sa.
Devenind presedintele Congresului National African, Nelson Mandela si-a publicat autobiografia si a condus negocierile cu presedintele tarii, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului si organizarea de alegeri universale. Acestea au adus in 1994 victoria partidului sau, fiind format un guvern de unitate nationala. Ca presedinte de stat (conducator de jure si de facto al guvernului), a initiat o noua constitutie si a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor impotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite sa incurajeze reforma agrara, extinderea serviciilor de sanatate publica si combaterea saraciei. Pe plan international si-a asumat responsabilitatea pentru invazia din 1998 a statului Lesotho si a actionat ca mediator intre Libia si Marea Britanie, pe fundalul procesului privitor la atentatul terorist asupra zborului Pan Am 103. Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat in functie de catre Thabo Mbeki. S-a concentrat pe activitati caritative in combaterea saraciei si a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundatia Nelson Mandela.
O figura controversata de-a lungul intregii sale vieti, criticii de dreapta l-au denuntat pe Nelson Mandela drept terorist si simpatizant comunist. Totusi, Mandela a primit o multitudine de premii internationale pentru pozitia sa in privinta colonialismului si discriminarii: intre ele Premiul Nobel pentru Pace (1993), Presidential Medal of Freedom si Ordinul Lenin. Respectat in tara sa, a fost descris drept "parinte al natiunii". Se face adesea referire la el pe numele sau tribal, Madiba.