AmosNews: Lectiile Mondialului (Autor: Octavian ANDRONIC)

Mondialul sud-american a avut in primul rand, darul sa spulbere mitul dominantei fotbalului brazilian si ideea ca, indiferent daca castiga sau nu, formatia cariocas e cea mai buna din lume. Zdrobitoarea victorie a germanilor a pus capat, practic, acestei hegemonii, desi inca de la debut formatia antrenata de Scolari si-a aratat slabiciunile, calificandu-se in semifinale cu ajutorul discret al unor arbitri si al norocului.
Suferinta incercata de natiunea braziliana, pregatita doar pentru al saselea succes, n-a fost chiar atat de incurabila cum am presupus. Inca de la semifinala - care va ramane in analele fotbalului ca cea mai categorica infrangere a unei "mari puteri" fotbalistice - spectatorii au avut taria sa infrunte o mare dezamagire, sa-i inteleaga pe jucatori si propria lor drama si sa-i aplaude pe adversari.
Fotbalul este un joc si intr-un joc functioneaza o gramada de imponderabile. Rezultatul final al acestui mondial ar fi putut fi altul, daca ne gandim doar la bara din ultimul minut a revelatiei editiei, Costarica, din intalnirea cu Argentina, sau la modul chinuit in care germanii au terminat meciul cu Ghana. Totusi, finalul a fost acesta si nu altul, in care statistica si logica au predominat in fata norocului. Loew spunea ca acest succes a inceput sa fie pregatit inca din urma cu zece ani si ca managementul nationalei a urmat pas cu pas un proiect sustenabil. Este o mostra de abordare moderna a unui obiectiv national in care, practic, nimic nu este lasat la voia intamplarii.
Nici macar amanuntul bazei de pregatire a echipei pe timpul campionatului: cu aproape un an in urma statul german a dispus constructia unui complex de gazduire si pregatire in Brazilia - pe care acum, la final, l-a facut cadou statului-gazda. Titlul acesta - al patrulea - este consecinta logica a unui sistem organizatoric care functioneaza impecabil. Campionatul german este, acum, cel mai bun din Europa - si deci din lume, iar eficienta cu care functioneaza este una remarcabila. Nu intamplator presedintele si cancelarul german s-au aflat pe Maracana la finala - unde nu s-a conceput un alt rezultat decat acesta, desi el a parut obtinut cu infinit mai multa dificultate decat cel din semifinala in care baietii lui Leuw au zburdat pur si simplu. Finala a avut o alta incarcatura emotionala si alta miza, iar faptul ca o echipa in adevaratul sens al cuvantului a prevalat in fata unui singur jucator de exceptie - Messi - spune totul despre acest sport.
Germanii au oferit lumii o lectie, ale carei baze se scriu practic de cand Europa a concentrat tot ce este mai valoros in fotbal. Nu exista jucator de valoare din nationalele de pe alte continente prezente in Brazilia care sa nu fi evoluat sau sa nu evolueze la o formatiune de club din Europa. Fotbalul mondial s-a schimbat enorm, parcurgand drumul de la virtuozitatea exotica a fostelor nationale braziliene, la pragmatismul supercampioanei europene Bayern Munchen.
Acest lucru s-a vazut cel mai bine intr-o finala in care au evoluat doar jucatori din primele divizii ale batranului continent, dar in care spiritul si tehnica de echipa au prevalat in fata virtuozitatii unui super-campion pe care la Barcelona il pune in valoare intreaga echipa.
A fost, desigur, cea mai de succes editie a Campionatului Mondial a carui mediatizare a cunoscut proportii incredibile si care a adus in fata lumii un model benefic de competitie, care uneste, nu separa si nu discrimineaza. Acesta este cel mai pretios mesaj pe care l-a dat unei omeniri prea adesea dispusa la cinism si violenta...