AmosNews: Cutremur urmat de tsunami (Autor: Octavian ANDRONIC)
Cutremurul care a zguduit PSD si ALDE avut si o urmare: tsunami-ul care l-a trimis pe Dragnea la puscarie, dupa cam atat de mult si-au dorit Iohannis si acolitii sai. Partidul de guvernamant se vede pus in felul acesta intr-o situatie care frizeaza dramatismul politic: isi pierde si intaietatea (teoretica) in increderea electoratului, dar si liderul autoritar. Prima urmare, infrangerea ar putea fi contrabalansata de faptul ca o motiune de cenzura a opozitiei ar putea fi contracarata de interesul puterii si al aliatilor sai de conjunctura de a ramane in functii, iar o runda de alegeri anticipate este eliminata din start de faptul ca actualii membri ai Parlamentului, fie din opozitie sau de la putere, nu doresc sa isi piarda odata cu privilegiile dintr-un an si jumatate ramas, si siguranta unor realegeri pe care nu le-o poate garanta nimeni. Condamnarea lui Dragnea pune capat unei adevarate vanatori declansate de statul paralel, la precedentul referendum, in care a fost acuzat ca trimitea oameni la vot, pana la cel actual in care s-a aflat in situatia paradoxala de a descuraja participarea. O cariera politica intre doua referendumuri si - s-ar mai putea spune - o condamnare cautata cu lumanarea de executantii statului paralel al lui Basescu si continuatorii lor din statul de drept al lui Iohannis. Iesirea brutala din scena a liderului PSD dezvaluie seceta de cadre din jurul sau. Inca de la preluarea puterii in partid nu s-a afirmat cu adevarat un numar doi, iar cei care tindeau spre o astfel de calitate au fost executati politic cu promptitudine. Iar odata cu seceta s-a declansat si batalia pentru ocuparea locului lasat gol, pentru care fiecare se lupta pe cont propriu, deoarece nu s-au putut forma si consolida grupuri de interese. Foarte probabil ca deocamdata doamna Dancila, care este si presedinte executiv in exercitiu, va prelua comanda, dar nu se stie cum va putea pastra si controlul, mai ales in conditiile asalturilor permanente ale formatiunilor castigatoare, care isi inchipuie ca odata cu pasaportul pentru Bruxelles au obtinut si dreptul de a se aseza la masa credala a mostenirii pesedisto-aldiste. Intr-un stat cu adevarat de drept, nu ca cel din mintea lui Iohannis, europarlamentarele ar trebui sa fie ceea ce sunt: un episod pe drumul accidentat al democratiei, care modifica doar raportul de forte de la Bruxelles. Teoretic, Alianta aflata la guvernare poate sa isi continue linistita mandatul de 4 ani pe care i l-a oferit electoratul in 2016. Cu riscurile inerente ale motiunilor de cenzura, care la noi, pana acum, au avut succes o singura data, cand l-au trimis acasa pe Ungureanu, premierul lui Basescu. Este, desigur, de datoria opozitiei sa incerce sa darame fragilul esafodaj pe care sta Dancila si sa-l transforme in esafod, dar si in randurile sale optiunile difera. In timp ce Iohannis si liberalii sunt de parere ca Alianta trebuie alungata prin motiunea populara exprimata la alegeri, cu mijloacele violente ale unor proteste duse cu indarjire pana la demisia Guvernului pe reteta Colectiv - poate chiar cu pretul catorva victime - adevaratii castigatori ai scrutinului au exprimat deja prin Ciolos ideea de a nu purcede la guvernare inaintea formarii unor structuri si a unor programe care sa evite fragilitatea unui executiv pripit. Deja aceasta reprezinta cea mai vizibila fisura din esafodajul opozitionist, in care perspectiva prezidentiala a lui Ciolos ameninta sansele celui aflat in exercitiu. Daca USR/PLUS va participa, dar nu va intra intr-un astfel de guvern, toata responsabilitatea se muta pe capul liberalilor, nici ei prea capabili sa ia pe cont propriu un transport agabaritic de la jumatatea drumului si fara mijloacele de tractiune adecvate. Recapituland, putem spune ca cutremurul de duminica nu si-a aratat urmarile la proportiile pe care le-a amplificat tsunami-ul de luni, cand perdantii PSD si ALDE au suferit si o decapitare brutala a celui care a fost, la bine si la rau, liderul aliantei. Abandonul teleghidat al lui Dragnea nu il mai favorizeaza nici pe Tariceanu in cursa sa prezidentiala, acesta avand acum atarnata de picior ghiuleaua esecului europarlamentar, cu atat mai dureros cu cat dezvaluie ponderea reala a inventiei sale politice. Avantaj Iohannis? Nicidecum, pentru ca o formatiune care nu si-a atins inca nivelul de performanta il va proiecta pe Ciolos ca principal contracandidat, in situatia in care partidele pe care mizeaza actualul nu mai au rezerve care sa le amplifice ponderea. S-a tot vorbit duminica despre castigatori, toti cei care asteptasera rezultatele cu frica esecului in san rasufland cu usurare la atingerea pragului. Unicul castigator mi se pare a fi insa electoratul, care s-a trezit parca dintr-o amorteala prelungita. Si care mai are timp, potential, sa se lamureasca si de valabilitatea reala a optiunilor sale pana la urmatorul scrutin parlamentar, indiferent cand va fi acesta.