Q MAGAZINE: Adevaruri nespuse despre Viorica Dancila. Si trist, si sincer (Autoare: Nora Noapte)
Daca atributele depreciative cu care societatea romaneasca a coplesit-o pe Viorica Dancila, prima femeie prim-ministru din istoria Romaniei, ar fi adunate intr-o carte, am avea posibilitatea sa realizam un dictionar al infamiei de dimensiunile unei enciclopedii.

MAIDANIZAREA ROMANIEI

Niciun alt prim-ministru - cel putin din perioada postcomunista - nu s-a mai bucurat de un asemenea tratament. Oare de ce? Cautarea explicatiei ne duce cu gandul la maidanizarea societatii romanesti, in paralel cu polarizarea acesteia. Cele doua sunt legate una de alta. Societatea romaneasca este prin traditiile sale profund conservatoare. Familia romana traditionala este autoritara si egalitara. Taranul roman si-a gospodarit pamantul de unul singur, impreuna cu familia sa, aflata sub autoritatea celui mai varstnic membru al ei, care, la moarte, isi impartea averea in mod egal intre copii. Contradictiile intrinseci acestui model de organizare familiala faciliteaza derapajul catre comunism la stanga, si catre fascism, la dreapta. Invazia formelor fara fond in istoria Romaniei moderne a facut ca de prin anii '20 partidul conservator sa dispara, pentru a nu renaste pana astazi. Ulterior spatiul politic romanesc a fost dominat numai de partide progresiste, straine de evolutia organica a societatii - liberalii si taranistii, pana in 1946, social-liberalii, dupa 1990. Absenta unui partid conservator a lasat fara obstacole alunecarile spre extrema facand nu doar posibila, ci chiar inevitabila, ratacirea legionara din anii '30, si cea neofascista din prezent. Dupa 1990 modelul de societate impus romanilor de puterea postcomunista a fost, sub influenta super-puterii americane, unul diametral opus traditiilor romanesti, respectiv liberal si inegalitar. Un alt soc. Lipsiti de protectia si indrumarea unui tatuc si obligati sa se descurce cum pot intr-o lume a concurentei libere, in care inclusiv nationalismul economic a fost obligat sa dispara, iar cel cultural a devenit suspect, romanii, abia iesiti de sub biciul dictaturii, s-au regasit intr-un univers strain si au cazut in nevroza. Saltul de la national-comunism la internationalismul-capitalist a impins o natiune inca prea tanara pentru a fi dobandit certitudinea identitatii sale culturale si geopolitice, si prea des obligata, de-a lungul prea scurtului sau secol de istorie moderna, sa-si ia de la capat tranzitiile inainte de a fi terminat vreuna, inapoi la varsta adolescentei. Asa se explica comportamentul colectiv adolescentin al romanilor: arogant si depresiv, agresiv si defetist, in acelasi timp; temerar, cand este vorba de a incepe, si fatalist, cand este vorba sa termine treaba. Aceasta s-a suprapus peste confuzia intre real si imaginar, indelung cultivata la o natiune foarte creativa si adaptativa, dar care a evoluat prin imitatie in salturi, depozitand mai multe modele decat a putut asimila, si producand sau importand mai multa istorie decat a putut consuma. In acest punct a intervenit industria anticoruptiei care, dintr-o lovitura, a distrus atat clasa de mijloc romaneasca, deja lovita de neoliberalismul globalizat, cat si elitele nationale, condamnate de neoconservatorismul puterilor globale. Fara coloana vertebrala si fara cap, natiunea romana, deja nevrozata, s-a rupt in grupuri adverse, care adopta pe fond atitudini absolut irationale si radical negative, iar in forma insulta ca unic limbaj apt a exprima de maniera penetranta nimicul.

ANTIPODUL ISTERIEI

In acest univers aberant a picat Viorica Dancila. Un om de desavarsit bun simt, neconflictual, opusul isteriei si al limbajului suburban. Un om normal intr-o lume anormala. Viorica Dancila nu este nici proasta, nici inculta, nici provinciala, nici gafeura. Ea este pur si simplu un actor onest, distribuit ca substitut intr-un rol pe care titularul este in imposibilitatea de a-l juca. Anterior s-a incercat substituirea cu actori avand o mimica mai potrivita, dar aceia s-au dovedit a fi doar marionetele unor regizori oculti care au incercat sa profite de situatie pentru a da pe sub mana bilete de favoare unor spectatori turbulenti, interesati doar in compromiterea reprezentatiei. Iata de ce s-a recurs la doamna Dancila. Daca nu accepta, nu se mai putea juca piesa, iar spectatorii platitori (alegatorii romani) ar fi ramas cu banii pierduti. Fiecare profesie isi are limbajul specific. Daca unui chirurg de mare talent, care salveaza vieti, i-ai da sa citeasca un text din domeniul petrochimiei, s-ar impiedica in cuvinte asemenea unui analfabet. De multe ori poetii isi recita mizerabil poeziile. Una este sa scrii si alta sa declami. Tocmai sensibilitatea, care umple de har scrisul in intimitate, lipseste de har lectura in public.Este exact ce s-a intamplat cu doamna Dancila, neinspirat obligata de cutumele politicii dambovitene de vodevil, pentru care ea nu are nicio vina, sa citeasca texte scrise intr-o limba care ii era straina. Aceasta a alimentat acuzatiile de agramatism venite tocmai din partea celor pentru care gramatica limbii romane ramane o mare taina. Cei care pun virgula intre subiect si predicat o acuza pe Viorica Dancila de analfabetism. Cei care se intreaba daca este corect sa pronunti Iran sau Irak (sic!), si pe care nu i-a deranjat nimic atunci cand, sosit la Bucuresti, fostul Secretar General NATO, Javier Solana, si-a declarat bucuria de a se afla la Budapesta (sic!), sunt revoltati ca Viorica Dancila a confundat Podgorica cu Pristina. Ba chiar leaga de aceasta nevinovata confuzie teribile consecinte geopolitice. Tot Viorica Dancila este vinovata ca serviciul de protocol mostenit de la predecesorii sai a legat aiurea la catarg steagul Estoniei. Ce importanta are ca Guvernul sau a marit pensiile sau a determinat, prin politici adecvate, scaderea preturilor la alimente?

UN PREMIER SANATOS INTR-O SOCIETATE BOLNAVA

Daca se poate reprosa ceva Vioricai Dancila este ca inca accepta sa nu fie cu totul ea insasi. Ca inca mai tine sedinte de Guvern deschise presei, ca mai iese la tabla sa explice ce si cum face Guvernul, ca mai tine conferinte de presa in locul purtatorilor de cuvant specializati. Cu alte cuvinte, ca accepta regulile statului spectacol”, care face deliciul huliganilor de la galerie. Cand ea este premierul-modestie, iar nu premierul-narcisism, premierul-om de rand, iar nu premierul-erou, premierul-echilibru, iar nu premierul-isterie, premierul-feminitate, iar nu premierul-marlanie. Viorica Dancila nu este un politician de divertisment. Ii este strain histrionismul care face rating pe la televiziuni. Nu este interesata de imagine. Si peste toate acestea, culmea culmilor, nu tine sa fie prim-ministru cu orice pret. Adica nu este exact asa cum sunt politicienii pe care ii dispretuim. Aceia care omagiaza vulgul in public si il insulta in privat. Viorica Dancila nici nu omagiaza, nici nu insulta; doar lucreaza. Doamna Dancila vrea sa lucreze, iar nu sa gesticuleze; este activa, iar nu agitata. Ea face parte dintre acei guvernanti care prefera sa lase faptele a vorbi pentru ea. Este convinsa ca pensionarii stiu ca le-au crescut pensiile, bugetarii ca le-au crescut salariile, somerii ca si-au gasit loc de munca, intreprinzatorii ca le-au scazut impozitele, fermierii ca li s-au platit la timp ajutoarele sau ca statul le-a pus la dispozitie gratuit irigatiile, consumatorii ca nu a debordat inflatia, fara ca primul ministru sa le comunice la televizor sau la conferinte de presa cat de bine o duc. Ea simte ca vizitele de lucru” ale premierului in perioade de criza sau in locuri lovite de calamitati nu ii ajuta pe sinistrati cu nimic, ci numai incurca interventiile salvatoare ale specialistilor. Ea se comporta cu bunul simt al sefului convins ca el nu este cel mai destept dintre subalterni. Sub guvernarea Dancila, chiar si in conditiile in care primul ministru este obligat sa functioneze cu o echipa impusa de prioritatile luptei pentru putere din si dintre partidele de guvernamant, Romania a inregistrat o crestere economica trimestriala dintre cele mai mari din UE, potrivit Eurostat. A depasit Franta la productia de porumb (fapt confirmat cu amaraciune de presa franceza) si Ungaria la nivelul investitiilor (cum informeaza bancile elvetiene). Aceste rezultate sunt poate mai putin consecinta excelentei ministrilor, cat a calmului cu care premierul a lasat administratia si societatea civila sa functioneze, refuzand managementul prin isterie si combatandu-l pe cel prin criza. Da, Viorica Dancila nu este tribunul care emotioneaza, ci ministrul care gestioneaza. Dar nu cumva tocmai asta cer exact cei care o critica?! Nu tocmai teatralitatea, ipocrizia si grandilocventa ne-au nemultumit la alti demnitari care au precedat-o?!

AVEM PRIM-MINISTRU

Cand impintenat in goliciunea provinciala a impotentei sale politice si intelectuale, Presedintele-mediator Klaus Iohannis, cu aerele unui Fuhrer de margarina, a convocat-o imediat” la Palatul prezidential pentru a da raportul asupra politicilor Guvernului, criticate de el inainte de a le cunoaste, Viorica Dancila i-a raspuns simplu ca are o alta agenda si ca este deschisa pentru consultari de indata ce prioritatile legate de gestionarea treburilor cetatii i-o vor permite. Astfel lumea a aflat ca Presedintele Romaniei nu este seful statului”, si mitul republicii semiprezidentiale s-a prabusit.
Cand coloana a cincea pesedista a incercat sa dea o lovitura de partid si sa determine demisia presedintelui Liviu Dragnea, pentru care Viorica Dancila avea reputatia de a fi doar o cutie de rezonanta, aceasta a anuntat simplu ca indiferent de deznodamantul luptelor intestine, ea nu va demisiona din fruntea Guvernului, urmand sa isi duca mandatul pana la capat. Astfel, strategia complotistilor s-a prabusit, iar carcotasii au aflat ca tara are un premier cu autonomie politica, a carui existenta nu este legata prin cordon ombilical de diferite eminente cenusii. Cand triada amazoanelor pesediste Firea-Andronescu-Cretu a incercat sa o momeasca pe Viorica Dancila oferindu-i fructul otravit al conducerii interimare a PSD, ea a raspuns declinand sec oferta. Nu obedienta fata de cel care a urcat-o intr-o functie pe care nu o dorise a determinat aceasta reactie, ci cunoasterea propriilor limite si mai ales lipsa veleitatilor si inapetenta pentru manevrele politicianiste. Cand i s-a cerut sa adopte prin Ordonanta reglementari necesare reabilitarii actului de justitie, Viorica Dancila a aratat ca o va face daca interesul general o impune si i-a cerut ministrului de resort sa renunte la vesnicele sale eschive paguboase, dar i-a anuntat totodata pe liderii coalitiei de guvernare ca nu intelege sa fie sageata unor agende personale, fiind gata sa isi asume raspunderi numai in conditiile unui demers solidar transparent al intregii majoritati parlamentare. Cand Parlamentul European a chemat-o la ordine in legatura cu situatia justitiei si democratiei din Romania, acuzand mincinos derapajele acestora si indepartarea lor de standardele europene, Viorica Dancila a surprins prin demnitatea calma, dar inflexibila, cu care a raspuns. Cuvintele sale: Nu am venit aici sa dau socoteala. Sunt aici pentru ca va respect, dar va cer sa aratati acelasi respect si poporului pe care il reprezint sau:Ceea ce este bun pentru celelalte state membre ale UE trebuie acceptat ca bun si pentru Romania au surprins pe cei obisnuiti cu Romania servila a masculilor alfa Basescu, Iohannis, Boc, Ponta etc. O muiere venita din tara marlanilor a vorbit cu forta unui popor mandru de sine si a galvanizat in cateva minute sentimentele nationale ale tuturor romanilor; cu exceptia cozilor de topor sau a celor mandri doar de a fi sluga. Simplu, calm, linistit. Chiar si cei care o contestasera cu vehementa au exclamat, totodata uimiti si entuziasti, pe retelele sociale:
- Avem prim-ministru!.
Grandilocventei fara grandoare, pe care in acelasi Parlament avea sa o exhibe cu doar doua saptamani mai tarziu Presedintele Iohannis, prin discursul sau gol de continut, Viorica Dancila i-a oferit alternativa grandorii fara grandilocventa.

IN TARA MUISTILOR

In societatea urii, a dezbinarii, a agresivitatii primitive, lumpenul are nevoie de circ; de adrenalina, de guverne-spectacol, de premieri primadone, de lideri fanfaroni. Pe astia poti sa ii fluieri, sa ii injuri, sa le arunci in cap rosii stricate. Cand dupa sforari isterici vine in fruntea Guvernului un om obisnuit, un om asemenea romanului de rand, nu place. Il uram tocmai pentru ca seamana cu noi si, intr-o societate depresiva, confortul asemanarii este neutralizat de disconfortul autodispretului. Cand dupa sefi ai executivului duplicitari si intriganti, dupa Presedinti care au dezbinat si alimentat conflicte, vine la conducerea Guvernului un om neconflictual, fara veleitati, cu discurs neagresiv si gesturi neostentative, suntem nemultumiti. Nu are haz. Nu ne ajuta sa defulam. Iar cand suntem nemultumiti ce facem? Jignim, insultam, ultragiem, umilim. Jignim un semen de al nostru. Insultam un om care ne administreaza interesele. Ultragiem un demnitar al statului roman. Umilim o femeie. De fapt la asta se reduce mesajul unei lumi lumpenizate, manelizate, maidanizate, talibanizate. La insulta. Atat poate exprima o gandire traumatizata de libertate. Atat poate produce lumpenul, fie el si unul atipic - cu studii (chiar daca de mantuiala) si cu bani (chiar daca de acumulare primitiva). Cu studii, dar fara cultura. Cu bani, dar fara suflet. Cu informatie, dar fara educatie. Cu avere, dar fara identitate. Cu pretentii, dar fara merite. Cu stomac, dar fara minte. Cu glas, dar fara cuvinte. Acesta nu este, insa, poporul, ci numai maidanul. Iar Viorica Dancila trebuie sa mearga mai departe, cu zambetul ei derutat, cu pasul apasat, cu calmul imperturbabil, caci, slava Domnului, poporul nu se confunda cu maidanul, chiar daca urletele minoritatii robotilor maidanezi cauta sa acopere respiratia sanatoasa a majoritatii robotitoare.Daca atributele depreciative cu care societatea romaneasca a coplesit-o pe Viorica Dancila, prima femeie prim-ministru din istoria Romaniei, ar fi adunate intr-o carte, am avea posibilitatea sa realizam un dicționar al infamiei de dimensiunile unei enciclopedii.