moshemordechai.ro: Securiti, vitejii mei! (Autor: Daniel Octavian Bejan, alias Mordechai)
Exista, la romani, o scartaita leganare intre exclamatie si lamentatie, intre ratoiala infoiata a indignarilor inoportune si lehamitea ovatiilor la bascalie. Cand vine vorba despre forma si dimensiunea orificiului pe care il ocupa sau ar trebui sa-l ocupe dumnealui securistul, bataiala asta devine furibunda, agitata, dezordonata pana la lipsa de noima. Orice consumator de suete are grija ca mai intai sa para respectabil evacuand compuneri balistice despre odiosul securism, ticaloasa securitate si abjectii securisti, pentru ca doar cateva fraze mai la vale sa te ia complice la admiterea grozavului adevar ca, asta e! n-ai ce-i face: securistul e un fel de diuretic al natiei. Pentru ca, desigur, lupta impotriva coruptiei, coruptilor si coruptibililor. Cu mijloace, desigur, odioase, ticaloase, abjecte, dar -urmeaza implacabila rostire!- scopul scuza mijloacele. Nu doar cand e vorba despre acest subiect ne bantuie un fel de lene a criteriilor, o moleseala a rigorii, care tinde sa lase totul balanganindu-se anapoda. Dincolo de anti-securismul de excursie, exista, in societatea noastra, un bizar cult al securistului, o dezgustatoare prosternare in fata epoletilor. Lucru cu atat mai uluitor cu cat e vorba, aproape invariabil, nu despre cine stie ce sclipitori experti in spionaj, nici despre inteligente remarcabile care impun respect prin capacitatea lor de a anticipa primejdii si de a elabora strategii, ci de niste moftangii prafuiti, militieni cu scoala la seral, zevzeci, damblagii sau neispraviti, care se remarca doar prin nerusinare, lipsa de scrupule si o uluitoare capacitate de a se undui dupa cum sufla vantul. Succesul, in afaceri, in cariera, impune imediat, cu reverenta, prezumtia de securism.
- Ala e securist! functioneaza ca un superlativ al complimentului.
Nu mai surprinde pe nimeni sa vada cum in hrubele cele mai pline de mofturi ale inchipuitei societati civile, acolo unde anti-securismul e o recitare obligatorie, sunt chemati la periat si pupat pe crestet fix cei mai odiosi reprezentanti ai neo-securismului. Pentru ca, va amintiti, securistul e laxativul natiei! Dar mai ales pentru ca el, securistul, are capacitatea de a face rau, mult rau, celor pe care galagiosii anti-securisti ii urasc. Iar ei urasc pe oricine nu e in hruba lor. Toata harmalaia la care ne holbam, de ceva vreme, le poate parea multora o vitejeasca lupta tocmai impotriva securismului. Nu conteaza ca nu se spune nimic nou, ca tot ce se cheltuieste acum, in aceasta batalie, s-a mai spus, de catre unii dintre noi. Acum conteaza pentru ca o spune unul de-al lor. Ghita! E suficient sa te uiti la cei prinsi in aceasta incaierare ca sa pricepi despre ce este vorba. Ghita, Basescu, Bica, Elena Udrea (aia care il ameninta pe Tolontan ca-l face informativ), adaugati la asta puhoiul de generali semi-analfabeti care isi tarasc osanza prin studiourile de televiziune, legiunile de asa-zisi analisti si asa-zisi gazetari care nu cuvanta fara ordin de zi pe unitate. De partea cealalta Coldea, Kovesi, cativa de-ai lor si teoria sprijinului din ambasada. Amintinti-va cum s-au facut si desfacut aliante politice, cum s-au facut fuziuni si cum au fost scosi din palarie candidati. Apoi mai uitati-va o data la cei care se incaiera. Si veti pricepe ca nu e vorba de un razboi impotriva securitatii, ci unul in interiorul ei. Si nu conteaza cine castiga. Voi ati pierdut deja.